Cu multi ani in urma, trei calatori infometati si obositi au ajuns intr-un mic satuc. Taranii de aici abia supravietuiau de la o zi la alta ca urmare a secetei ce se abatuse asupra lor. S-au adunat repede in piata satului ca sa-i intâmpine pe calatori, insa au facut-o cu fara sa aduca nimic de mancare pentru ei. Au inceput sa se planga ca nu le-a mai ramas nimic si ca sunt muritori de foame.
Calatorii au schimbat cateva vorbe intre ei. Apoi s-au intors catre batranii satului. Primul calator le-a spus:
-Pamantul vostru saracit v-a lasat fara nimic de oferit, dar va vom impartasi noi din putinul pe care il avem: secretul cu ajutorul caruia poti face supa din pietre.
Bineinteles ca taranii au fost intrigati de spusele calatorului. Au aprins focul si au pus cel mai mare vas cu apa la fiert. Calatoriiii au aruncat in apa trei pietricele.
-Aceasta va fi o supa foarte buna, zise al doilea calator, dar un pic de sare ar face-o minunata!
In acel moment o taranca s-a ridicat si a spus:
-Ce noroc! Tocmai mi-am amintit unde a mai ramas un pic de sare…
S-a intors repede si a mai adus si un sort de bucatarie, un patrunjel si o gulie. In timp ce acestea au fost puse la fiert si altor tarani li s-a mai improspatat memoria. In curand in oala au fost puse orz, morcovi, carne de vaca si smantana. Pana sa fie gata supa, a mai aparut si o sticla de vin.
Tot satul alaturi de cei trei soldati s-au pus sa se ospateze. Au mancat, au cantat si au dansat pana tarziu in noapte, cum nu se mai intamplase de multa vreme.
Dimineata, cand cei trei calatori s-au trezit, toti satenii stateau in fata lor. La picioare aveau pus un rucsac cu cea mai buna paine si branza.
-Ne-ati impartasit cel mai mare secret, acela de a face supa din pietre, a spus un taran calatorilor, si pentru aceasta nu va vom uita!
Auzind acestea, al treilea calator s-a intors catre multime si a spus:
-Un lucru ramane mereu adevarat: doar impartind poti face o mare sarbatoare!
(preluare www.damaideparte.ro)
Calatorii au schimbat cateva vorbe intre ei. Apoi s-au intors catre batranii satului. Primul calator le-a spus:
-Pamantul vostru saracit v-a lasat fara nimic de oferit, dar va vom impartasi noi din putinul pe care il avem: secretul cu ajutorul caruia poti face supa din pietre.
Bineinteles ca taranii au fost intrigati de spusele calatorului. Au aprins focul si au pus cel mai mare vas cu apa la fiert. Calatoriiii au aruncat in apa trei pietricele.
-Aceasta va fi o supa foarte buna, zise al doilea calator, dar un pic de sare ar face-o minunata!
In acel moment o taranca s-a ridicat si a spus:
-Ce noroc! Tocmai mi-am amintit unde a mai ramas un pic de sare…
S-a intors repede si a mai adus si un sort de bucatarie, un patrunjel si o gulie. In timp ce acestea au fost puse la fiert si altor tarani li s-a mai improspatat memoria. In curand in oala au fost puse orz, morcovi, carne de vaca si smantana. Pana sa fie gata supa, a mai aparut si o sticla de vin.
Tot satul alaturi de cei trei soldati s-au pus sa se ospateze. Au mancat, au cantat si au dansat pana tarziu in noapte, cum nu se mai intamplase de multa vreme.
Dimineata, cand cei trei calatori s-au trezit, toti satenii stateau in fata lor. La picioare aveau pus un rucsac cu cea mai buna paine si branza.
-Ne-ati impartasit cel mai mare secret, acela de a face supa din pietre, a spus un taran calatorilor, si pentru aceasta nu va vom uita!
Auzind acestea, al treilea calator s-a intors catre multime si a spus:
-Un lucru ramane mereu adevarat: doar impartind poti face o mare sarbatoare!
(preluare www.damaideparte.ro)
Postări
... Vasile Voiculescu are o povestire cu un "sambure epic" asemanator - "Ciorba de bolovan"
RăspundețiȘtergereAm cautat si eu reteta ciorbei de bolovani:
RăspundețiȘtergereSe spune ca odata intr-un sat era saracie mare,nu mai ploase de foarte mult timp si oamenii se plangeau ca mor de foame.
Intr-o zi un batran intelept al satului i-a chemat pe sateni si le-a zis:
-Dragii mei,observ ca toata lumea se vaita ca nu are ce sa puna pe masa,din cauza secetei care a venit peste noi. Uite ce va propun eu: ca sa avem ce manca o sa va invat sa preparati o ciorba de bolovani.
Satenii au zis:
-Cum se poate asa ceva? Cum sa mancam ciorba de bolovani?
Zambind,inteleptul a zis:
-Are cineva un ceaun mare?
Cineva a zis:
-Am eu!
-Poti, te rog, sa mi-l aduci?
Si taranul s-a dus acasa si a adus un ceaun mare. Apoi le-a cerut satenilor sa-i aduca vreo trei bolovani, sa-i spele bine, sa umple ceaunul cu apa si sa-i puna acolo la fiert.
Dupa ce apa s-a fiert, inteleptul a gustat fiertura si a zis:
-Parca mai lipseste ceva… Are cineva pe acasa ceapa?,la care cineva a zis: -Am eu! Si s-a dus dupa ceapa.
Dupa ce a pus si ceapa, iar a gustat ciorba de bolovani, si a zis:
-Parca tot mai lipseste ceva… Poate sa aduca cineva morcov? Iar cineva a spus: Aduc eu! Si s-a intors cu morcovul.
Fiinda adaugat si morcovul ciorba a inceput sa prinda culoare… dar parca tot mai lipsea ceva. Inteleptul a spus: Are cineva cartofi? Si au adus si cartofi. Dar lipseau pastaile, rosiile si putina verdeata, iar oamenii le-au adus pe toate.
Gustand ciorba, inteleptul a zis: Ce ciorba buna de bolovani a iesit… Dar nu putem s-o mancam goala, ne trebuie si paine si vase in care s-o punem. Si fiecare om din sat a contribuit cu ce a putut.
De atunci, indiferent ca era seceta si saracie in acel sat, oamenii gateau ciorba de bolovani, si fiecare avea ce duce la gura.
Aceasta ciorba de bolovani trebuie s-o gustam fiecare. Auzim in jurul nostru de saracie, uneori ne plangem si noi ca nu ne mai ajung banii. Domnul ma cheama pe mine si pe tine sa mancam ciorba de bolovani, daca toata lumea ar proceda asa cred ca nu ar mai exista oameni care sa se hraneaca doar cu un pumn de orez pe zi…
Eu si cu tine putem fi o SCHIMBARE!
VA DORESC POFTA BUNA,SI SA-MI SPUNETI CUM VI SE PARE CIORBA DE BOLOVANI!