Marketing personal

“Când vrei ceva cu tot dinadinsul, întreg Universul conspiră în favoarea ta”

Paolo Coelho

Harta carierei este un plan pentru o viaţă. Astăzi schimbarea locului de muncă a devenit ceva normal. Fiecare dintre noi este liber să muncească acolo unde valorile sale personale sunt respectate. Deşi pare dificil, demersul angajării sau obţinerii unui loc de muncă satisfăcător depinde de hotărârea şi de munca depusă în acest scop. Totodată, informarea, cunoaşterea specificului domeniului de interes şi a strategiilor de căutare a unui loc de muncă sunt câteva aspecte esenţiale de care trebuie să ţinem seama.

Orientarea în carieră este expresia unor talente personale sau aptitudini dominante. Pe măsură ce ele se intersectează cu interesele, motivaţiile şi valorile personale ale individului şi ale mediului extern, social şi economic, se poate ajunge la modelarea unui traseu profesional optim.

Consilierul în carieră este persoana care poate ajuta indivizii să se descopere mai uşor şi mai  corect; creează o experienţă de comunicare şi de orientare şcolara şi profesională spre domeniul potrivit, ajută la conturarea alternativelor pe care le au la dispoziţie şi la fixarea obiectivelor pe termen scurt şi mediu.

Cauzele eşecului primilor paşi în carieră sunt :

- necunoaşterea potenţialului personal şi a competenţelor în vederea abordării unuianumit traseu în carieră
- lipsa unei forme de asistenţă individualizată sau de grup în orientarea profesională
- lipsa unei comunicări eficiente între familie, tineri, profesori
- un nivel redus de informaţii privind sursele de dezvoltare profesională
- o slabă putere de decizie în planificarea viitorului

Ce este piaţa muncii? 

Locul unde se intersectează cererea şi oferta de muncă. Piaţa muncii continuă să fie instabilă, ca o consecinţă directă a perioadei de tranziţie. Analizând situaţia pe grupe de vârstă, se remarcă vulnerabilitatea populaţiei tinere, cuprinsă între 15-24 de ani. Această categorie de populaţie are cea mai mică rată de ocupare şi cea mai ridicată rată a şomajului. Astfel, în rândul tinerilor rata şomajului este de 18,6% (în creştere cu 2,6 procente), aceştia reprezentând categoria de populaţie cel mai puternic afectată de rata şomajului.

Definim succesul profesional ca o adaptare performantă la cerinţele muncii. Individul este propriul său manager, el trebuie să-şi evalueze resursele cu realism, să-şi stabilească obiectivele şi să elaboreze proiecte existenţiale pe termen lung, mediu şi scurt, să se folosească de oportunităţi pentru a atinge scopurile de etapă.

Evoluţia sa poate fi condiţionată de:

- tipul de organizaţie în care munceşte
- condiţiile economice
- motivaţia individului

Ne pregătim să păşim în viaţă! Ne e teamă să ne gândim la ce ne aşteaptă? Cunoaştem motivele pentru care muncim?

- un stil de viaţă mai bun (să ai un standard de viaţă aşa cum îţi doreşti)
- a lăsa ceva bun în urma ta (opere intelectuale şi de artă)
- o viaţa socială mai bună
- oportunităţi financiare

ACTIVITĂŢI

1. „DORESC SĂ MUNCESC!”

Obiectiv: 

scurtă reflecţie asupra motivelor şi nevoilor individuale pentru care fiecare adolescent, părinte, profesor ar dori să muncească.

Concepte cheie: 

- muncă
- nevoi
- individualitate
- diferenţe
- obiective

Materiale necesare: hârtie, pix

Durata: 10 min.

Scenariul activităţii:

Individual, fiecare va face o listă cu trei profesii (meserii, slujbe) preferate. Cei care în prezent au o slujbă, o pot trece printre aceste activităţi numai dacă ea corespunde caracteristicii cerute de exerciţiu. Apoi, pentru fiecare din acestea, vor fi găsite trei motive pentru care ar practica acea meserie.

Analiza activităţii:

- Care sunt motivele pentru care ai practica cele trei profesii alese?
- Dacă ar fi să renunţi la unul dintre motivele enumerate, care ar fi acesta?
- Care ar fi singurul “compromis” pe care l-ai face vis-à-vis de profesia ta?

Atunci când ne alegem meseria, o facem la întâmplare sau avem anumite criterii, preferinţe, dorinţe, vise? De ce credeţi că nu ne alegem toţi aceeaşi profesie? Este foarte importantă împărtăşirea experienţelor adolescent – profesor - părinte şi îmbogăţirea listei cu posibile motive pentru care cineva ar practica o anumită meserie.  

Ştii ce tip de loc de muncă urmăreşti? Locurile de muncă se clasifică în:

1. loc de muncă de supravieţuire
2. loc de muncă de intrare în profesie
3. loc de muncă de tranziţie
4. loc de muncă ideal

Cine mă poate ajuta să-mi găsesc un loc de muncă? Cum să obţin informaţii despre posibile locuri de muncă?

Surse:

- Reviste de orientare profesională
- Presă: ziare, reviste cu oferte de angajare
- Agenţii private de recrutare şi de plasament a resurselor umane
- Agenţii de ocupare şi formare profesională (centre de consiliere privind cariera pentru şomeri)
- Internet
- Târguri de locuri de muncă

ZECE MOTIVE PENTRU CARE SUNT ANGAJAT! CONVINGE-L PE ANGAJATOR!

Formează-ţi deprinderile de lucru încă din şcoală! Ai aceste deprinderi? Verifică!

1. deprinderi de comunicare (prezinţi informaţiile bine atunci când scrii sau vorbeşti)
2. deprinderi de a lucra în echipă (colaborezi cu alţii în cadrul unor activităţi)
3. deprinderi de a rezolva probleme (găseşte soluţii)
4. deprinderi de organizare a timpului (organizează-ţi proiectele pe termen scurt, mediu
sau lung)
5. deprinderi de învăţare (caută experienţe noi şi învaţă din greşeli)
6. deprinderi de creativitate (foloseşte-ţi imaginaţia şi caută soluţii noi)
7. deprinderi de conducere (coordonează proiectele şi motivează-i pe ceilalţi)
8. deprinderi de a utiliza calculatorul
9. deprinderi de ascultare
10. deprinderi manuale şi mecanice

Bilanţul COMPETENŢELOR PROFESIONALE

A face un bilanţ profesional înseamnă a identifica toate competenţele pe care un individ le deţine şi le poate pune în valoare. Bilanţul se bazează pe activitatea trecută şi prezentă a individului; serveşte ca punct de plecare pentru definirea sau validarea proiectului profesional.

Răspunde la întrebările:

- Ce ţi-ar plăcea în mod deosebit?
- Ce activităţi tratezi fără entuziasm?
- Ce ştii să faci?

TREI INSTRUMENTE ESENŢIALE ÎN MARKETINGUL PERSONAL

I. Scrisoarea de intenţie

Anunţ din ziarul “ O carieră de succes” din 13 martie 2002  “…pentru postul de analist programator. Trimiteţi un CV însoţit de o scrisoare de intenţie până la data de 27 martie 2002, la adresa…”.

Citeşti un astfel de anunţ şi, fie că te tentează postul, fie că nu, începi să te întrebi: dar ce este oare o scrisoare de intenţie? Este ea acelaşi lucru cu scrisoarea de motivaţie? Şi cum să înceapă o astfel de scrisoare? Cu “dragă domnule X…”? Şi cât de lungă…? Şi ce ar trebui să scriu în ea? Este util de ştiut că cele două sintagme se referă la unul şi acelaşi lucru. O astfel de scrisoare reprezintă “cartea mea de vizită” pe care o trimit, precum buzduganul zmeului, înaintea citirii CV-ului. Scrisoarea de intenţie reprezintă modalitatea prin care angajatorul îşi formează prima  impresie despre tine, este o primă luare de contact, chiar dacă numai pe hârtie.

Dacă scrisoarea este curată şi bine redactată, vei da impresia că eşti o persoană bine organizată şi pregătită. Scrisoarea trebuie să fie adaptată în funcţie de compania/ instituţia respectivă şi de postul pentru care doreşti să aplici.

Reguli de scriere a unei scrisori de intenție:

- Nu trebuie să depăşească o pagină
- Să conţină paragrafe scurte şi concise
- să fie tehnoredactată pe computer
- să se aleagă un font uşor de citit
- să se verifice ortografia şi punctuaţia
- să se evite hârtia colorată
- să nu se trimită fotografie, decât dacă se cere
- să fie consultat un prieten pentru sugestii şi eventuale corecturi

Scrisoarea de prezentare nu are un conţinut standard, ci exprimă interesul candidatului pentru postul vizat, chiar dacă nu este declanşată recrutarea de personal. Scrisoarea va fi adresată persoanei care se ocupă de angajări sau direct la departamentul de resurse umane, dacă nu ai informaţii complete. Dacă firma este mică, scrisoarea va fi trimisă către directorul general sau preşedintele acesteia.

Precizează postul vizat şi sursa din care a fost obţinută informaţia (anunţ publicitar, cunoştinţe, prieteni etc.). Dacă nu ai informaţii exacte despre un anumit post, îţi poţi exprima opţiunea pentru un domeniu de activitate. Oricum, este bine să subliniezi domeniul în care te-ai făcut remarcat sau ai avut performanţe deosebite.  Exprimă-ţi clar dorinţa de a candida pentru respectivul post, arătând, pe scurt, motivele  pentru care eşti interesat şi calităţile care te recomandă.

Arată că experienţa ta profesională este compatibilă cu cerinţele firmei/ instituţiei căreia i te adresezi. Nu uita să menţionezi că ai mai lucrat în acel domeniu sau, dacă nu este cazul, că eşti familiarizat cu activităţile lui specifice. 

Menţionează disponibilitatea pentru un interviu de angajare, cât şi faptul că respectiva scrisoare este urmată de un CV.

Mici TRUCURI

Este acceptabil şi uneori ţi se solicită să incluzi date privind salariul tău actual, dar niciodată să nu menţionezi salariul pe care doreşti să îl ai.

Dacă în anunţ nu sunt specificate decât numele firmei şi postul vacant, aflarea numărului de telefon al firmei (dacă nu cumva este identic cu numărul de fax) din Pagini Naţionale (sau din alt catalog cu firme şi instituţii), este primul pas. Ulterior poţi telefona pentru a întreba cine se ocupă cu selecţia personalului, ce nume şi ce funcţie are această persoană. 

Aflarea numelui şi a funcţiei exacte a respectivei persoane arată că ştii regulile jocului şi te va diferenţia foarte repede de ceilalţi candidaţi care nu vor ţine cont de acest aspect.

CONCLUZII

- O scrisoare de intenţie necorespunzătoare te poate scoate din competiţie, deşi ai abilităţile necesare.

- Scrisoarea de intenţie este citită înaintea CV-ului, iar impresia pe care o formează este de primă importanţă. De aceea, unele erori sau lucruri necorespunzătoare îi pot face pe cei care angajează să renunţe la a mai citi CV-ul. Pe de altă parte, o scrisoare bine concepută şi atrăgătoare poate adesea să îi determine pe reprezentanţii firmei să te treacă direct pe lista pentru interviu. Acest lucru nu este o regulă, dar este bine să foloseşti avantajele indiferent de situaţie.

- Scrisoarea de intenţie nu are o formă fixă, ea este personalizată şi trebuie să răspundă cerinţelor firmei la care vrei să lucrezi. De asemenea, trebuie să fie scurtă, concisă şi atrăgătoare. Scrisoarea de intenţie nu trebuie să contrazică informaţiile din CV, dar nici nu trebuie să conţină lucrurile din CV. Scrisoarea de intenţie este un liant între tine şi firma respectivă. CV-ul este amănunţit şi descriptiv.

Un model de scrisoare de intenţie

2. „SCRISOARE…CĂTRE ANGAJATORUL MEU”

Obiectiv: 

Elaborarea unei scrisori de intenţie, pentru slujba preferată (una dintre cele trei profesii descrise la exerciţiul 1). Se recomandă găsirea formei, culorii, design-ului, mărimii potrivite pentru a exprima cât mai bine calităţile şi personalitatea posesorului!

Concepte - cheie: 

- scrisoare de intenţie
- sinteză
- convingere
- să ştiu să mă “vând”

Materiale necesare: hârtie, pix

Durata: 20 min.

Analiza activităţii:

- Care au fost argumentele prin care ai încercat să îl convingi pe angajator?
- Care sunt punctele forte ale scrisorii tale?
- Care este punctul slab al scrisorii (dacă există) şi cum ai putea să îl îmbunătăţeşti?
- Care a fost formula cu care ai început? Dar cea de încheiere?
- Crezi că e suficientă scrisoarea de intenţie pentru prezentarea ta în detaliu? (se face trecerea la necesitatea însoţirii scrisorii de intenţie cu un CV)

II. Curriculum Vitae

Nu e o catastrofă atunci când nu ştii să faci un lucru. Nimeni nu s-a născut învăţat, orice om care ştie să facă ceva, ştie întrucât a învăţat să facă de la alţii sau a descoperit prin propriile abilităţi. CV-ul reprezintă un element foarte important al marketing-ului personal. Dacă scrisoarea de intenţie a fost convingătoare, angajatorul va trece la citirea CV-ului. De aceea, trebuie acordate timp şi răbdare pentru conceperea acestuia. Şi, nu în ultimul rând, e importantă abilitatea de a ştii cum să redactezi un CV. Se poate întâmpla ca persoanele care nu au abilităţile necesare pentru un post, dar ştiu foarte bine să conceapă un CV, să aibă mai mult succes (să fie chemate la interviu) decât cele care îndeplinesc toate condiţiile, dar fac greşeli în redactarea unui CV. Pentru a nu te afla în această situaţie, trebuie să ştii

a) ce este un CV ? 

Este un instrument absolut necesar pentru cei care îşi caută un loc de muncă. CV-ul trebuie făcut cu inteligenţă, astfel încât să stârnească interesul pentru tine şi să fii invitat la interviu. Putem spune ca un CV este un instrument de marketing prin care pătrunzi pe piaţa locurilor de muncă.

şi

b) ce conţine un CV?

- Numele şi prenumele
- Adresa şi telefonul la care poţi fi contactat
- Data naşterii
- Obiectivul
- Studiile
- Experienţa profesională
- Abilităţi şi deprinderi
- Limbi străine cunoscute şi nivelul de cunoaştere
- Cunoştinţe de utilizare a calculatorului (dacă este cazul)
- Premii speciale şi realizări profesionale sau şcolare
- Hobby-uri
- Recomandări

CV-ul este mai dificil de conceput în cazul persoanelor care nu au nici un fel de experienţă profesională, adică în cazul tinerilor absolvenţi de liceu sau facultate. Strategia, în acest caz, este următoarea: pe lângă coordonatele obişnuite (nume, adresa, telefon, data şi locul naşterii, studii) se menţionează:

- medii foarte bune
- cursuri relevante
- premii obţinute
- burse
- eventualele slujbe din timpul verii

Nu menţiona orice laudă sau compliment primit, nu trebuie să creezi un fel de “odă” la adresa propriei persoane. Prezintă numai acele realizări care au legătură cu postul pe care candidezi şi se integrează în contextul respectiv.

Erori în redactarea unui CV:

- Absenţa unor date esenţiale: adresa şi telefonul la care poţi fi contactat.
- Scrisul de mână. Încearcă să redactezi CV-ul pe computer.
- Prezenţa unor date inutile. Nu specifica chestiuni care nu au legătură cu serviciul (În nici un caz nu-şi au locul orientarea politică sau religioasă; culoarea ochilor sau a părului).
- Nu trimite fotografia decât dacă se cere.
- Datarea inexactă a anilor în care ai făcut liceul sau ai avut alte activităţi. Erorile de
cronologie arată că nu ai abilităţi de a lucra cu detaliile sau că eşti neatent.
- Nu folosi adjective la superlativ la adresa ta sau despre activităţile pe care le-ai îndeplinit.

Cum NU trebuie să fie un CV:

- mai lung de 2 pagini
- pe hârtie colorată
- cu ilustraţii
- pe hârtie de proastă calitate
- fotocopia unei fotocopii
- cu greşeli gramaticale

Concluzii:

- Un CV trebuie să fie sincer. Nu afirma că ai diplome sau abilităţi pe care nu le ai. Cel care angajează va verifica lucrurile care îl interesează şi poţi chiar să capeţi o reputaţie proastă, dincolo de faptul că nu vei obţine slujba respectivă.

- Un CV trebuie să fie adecvat postului pentru care candidezi. Nu orice CV este bun pentru orice situaţie. De aceea, este bine să ai mai multe tipuri de CV-uri şi să trimiţi, de fiecare dată, tipul de CV potrivit pentru firma la care vrei să te angajezi.

- CV-ul trebuie să fie exact, inteligent conceput şi să arate impecabil, astfel încât să îi demonstreze celui care angajează că eşti persoana potrivită pentru slujba respectivă.

Un model de CV

 OBS. De actualitate este modelul european de CV.

3. „CV-UL, CHEIA SUCCESULUI MEU”

Obiectiv: 

Redactarea unui CV pentru locul de muncă preferat (CV-ul va fi o continuare a scrisorii de intenţie redactate anterior).

Concepte - cheie: 

- curriculum vitae
- claritate
- abilităţi
- responsabilitate

Materiale necesare: hârtie, pix, calculator, imprimantă

Durata: 20 min.

Scenariul activităţii: Individual, fiecare îşi va elabora propriul CV pentru profesia preferată, ca o continuare firească a scrisorii de intenţie redactată la exerciţiul anterior. Cei care doresc, pot tehnoredacta documentul la calculator, după modelul dat şi îl vor putea scoate la imprimantă.

Analiza activităţii:

- Care au fost fazele cele mai uşoare ale redactării CV-ului?
- Unde ai întâmpinat dificultăţi în conceperea CV-ului?
- Care consideri că sunt calităţile CV-ului tău prin care încerci să îl convingi pe angajator?

III. Interviul

Interviul este o conversaţie pe care o porţi cu diverşi oameni care conduc o firmă sau o instituţie, despre abilităţile tale personale, despre motivaţia de a lucra la firma respectivă, despre pretenţiile salariale. Un start bun - nu te lăsa copleşit de emoţiile interviului, renunţă la gândurile precum:

- sunt prea tânăr / bătrân
- nu sunt prea calificat
- nu am experienţă în acel domeniu

Dezvoltă-ţi o atitudine pozitivă!

Atitudinea pozitivă este benefică pentru succesul căutării unui loc de muncă:

- Fii relaxat, cu încredere în forţele tale
- Stabileşte şi reevaluează obiectivele pe termen scurt
- Fii îngăduitor cu tine însuţi
- Învaţă din greşeli
- Perfecţionează-te şi învaţă lucruri noi

Ce impresie faci? Contează?

Interviul, ca orice examen, este adesea o metodă de autoevaluare. Pentru a te prezenta într-o lumină favorabilă, ţine cont de următoarele:

- pregătirea pentru interviu, detectând nevoile angajatorului
- modul de a te prezenta, de a te comporta
- întrebările caracteristice interviului
- o posibilă negociere
- depăşirea insuccesului, învăţăminte

Posibile întrebări care ţi se pot pune la un interviu:

- De cât timp lucrezi în această profesie?
- Ce nivel de studii şi ce experienţă ai?
- De ce doreşti această slujbă?
- Care sunt punctele tale tari?
- Ce ştii despre instituţia noastră?
- Cum ţi-ai schimbat locul de muncă?
- Cum te vezi peste cinci ani?
- Ce salariu aştepţi?
- Ce crezi că poţi aduce companiei?
- Dacă n-ar trebui să munceşti, ce ai face?
- Ce întrebări vrei să ne adresezi?

La un interviu trebuie să ştii să comunici, să eviţi capcanele sau întrebările încuietoare, să arăţi că eşti persoana potrivită pentru postul respectiv. Dacă vei demonstra că eşti bun în ceea ce faci şi eşti de folos la locul de muncă, şansele de a fi angajat sunt foarte mari.

4. "ASTĂZI MERGI LA INTERVIU"

Obiectiv: 

Simularea unui interviu de angajare (joc de rol) pentru conştientizarea atitudinilor şi comportamentelor necesare într-un interviu de angajare, pentru a convinge angajatorul că «eşti persoana potrivită, la locul potrivit».

Concepte - cheie:

- interviu
- atitudine pozitivă
- spontaneitate
- comunicare
- asertivitate

Materiale necesare: spaţiu degajat, birou, camera de filmat

Durată: 35 min.

Scenariul activităţii: 

Se aleg voluntari pentru rolul de angajatori, formând o comisie de 3-4 persoane şi se stabileşte un intervievat, persoana care să caute un loc de muncă, răspunzând unui anunţ din ziar (slujba se va stabili de către comisie). Ceilalţi participanţi vor fi observatori şi vor urmări, pe grupe, aspectele ce ţin de (grilă pe care intervievatul nu o cunoaşte dinainte):

- formula de salut, bâlbâieli, ticuri verbale, coerenţă
- mimică şi expresii faciale
- postură, gesturi
- cum se comportă candidatul, modalităţi de convingere
- impactul asupra celorlalţi
- felul în care îşi prezintă calificările academice şi profesionale corespunzătoare postului solicitat
- aptitudini speciale, inteligenţă, interese
- dispoziţie, motivaţie

Analiza activităţii:

- Comisia îşi va spune opinia asupra impresiei lăsate de intervievat. Este el admis sau respins? De ce?
- Fiecare grup de observatori îi va da un feedback intervievatului asupra celor observate
- I se va scrie o scrisoare intervievatului, de către fiecare participant: “Daca eu aş fi fost în locul tău, aş fi procedat…”.

5. „SPOTUL PUBLICITAR”

Obiectiv: 

Prezentarea succintă a punctelor tari care recomandă o persoană pentru slujba preferată, în condiţiile simulării unei situaţii reale.

Concepte - cheie: 

- putere de convingere
- asertivitate
- umor şi spontaneitate
- creativitate

Materiale necesare: hârtie, creioane, camera de filmat

Durata: 10 min.

Scenariul activităţii:

Se va redacta o scurtă prezentare. În scopul angajării, conform competenţelor fiecăruia, pentru o firmă de recrutare de personal. Se va lucra individual, textul va fi prezentat cu limită de timp în faţa unei camere de filmat improvizate. La sfârşit se analizează spoturile şi se va urmări impactul lor asupra publicului.

Analiza activităţii:

- Cum se exprimă autorul spotului? Care este mesajul spotului?
- Captează atenţia?
- Este relevantă prezentarea spotului pentru scopul propus?

6. „PORTOFOLIUL INDIVIDUAL”

Obiectiv: 

Întocmirea unei mape unitare cu toate exerciţiile şi abilităţile descoperite în urma cursurilor din Proiectul „Vreau o carieră!”

Concepte - cheie: 

- portofoliu
- abilităţi
- competenţe

Materiale necesare: mapă, materiale elaborate

Durata: 15 min.

Scenariul activităţii: 

Participanţii la curs vor aduna într-un dosar personal toate exerciţiile şi analizele acestora pentru a crea o imagine unitară a structurii de personalitate şi a scopurilor vizate. Se vor include Cv-urile, recomandările şi scrisorile elaborate, precum şi planul strategic de a găsi un loc de muncă optim.

Analiza activităţii:

- Este important să avem un portofoliu cu “abilităţi şi competenţe”? De ce?
- Se propune completarea individuală a portofoliului şi după terminarea cursului "Vreau o carieră!"

CONCLUZII:

- Folosiţi fără nici o reţinere orice relaţie pe care o aveţi pentru a descoperi un loc de muncă vacant. Apelaţi la familie, rude, colegi, cunoştinţe, asociaţii profesionale sau specialişti care lucrează în domeniul în care intenţionaţi să vă angajaţi. Veţi fi surprinşi de câte punţi de legătură veţi găsi.

- Folosiţi timpul liber pentru a vă îmbunătăţi abilităţile. Continuaţi-vă studiile, urmaţi cursuri pentru reîmprospătarea cunoştinţelor, specializându-vă pentru postul pe care-l doriţi cu adevărat.

- Orice vânătoare de joburi poate eroda încrederea în sine. Tom Jackson consideră această căutare a unui loc de muncă ca fiind: NU, NU, NU, NU, NU, DA.

- Nu vă descurajaţi de câte ori veţi auzi NU, sunteţi mai aproape cu un pas de DA.

8. „DIPLOMA CARIEREI MELE”

Obiectiv: 

Realizarea unei diplome personalizate, în funcţie de calitatea dominantă a fiecărei persoane participante la cursurile din Proiectul „Vreau o carieră!”.

Concepte - cheie: 

- feedback pozitiv
- valorizare
- încredere în sine
- viitor
- optimism

Durata: 15 min.

Scenariul activităţii: 

Fiecare adolescent/ părinte/ profesor va realiza câte o diplomă pentru unul dintre colegii săi, în funcţie de calitatea dominantă a acestuia. Numele pot fi notate pe bileţele şi apoi extrase.

Analiza activităţii:

- Calitatea reprezintă o surpriză pentru tin? Ştiai că ai o astfel de calitate?
- În ce situaţie ai confirmat calitatea pe care colegul tău a văzut-o la tine?

 preluare din Ghidul carierei mele

Vreau să iau o decizie!

„Îndrăzneşte să devii ceea ce eşti. Există posibilităţi minunate în fiecare fiinţă.  Convinge-te de forţa ta. Să ştii să spui mereu fără încetare: ”Nu depinde decât de mine!”

Andre Gide

Decizie şi dezvoltare personală

Fiecare om îşi înţelege cel mai bine propria existenţă. Pe parcursul vieţii, evenimentele cu care ne confruntăm ne pun în situaţia de „a alege”, de cele mai multe ori, dintre mai multe alternative. În timp, se formează „capacitatea de a lua decizii”, trăsătură care defineşte personalitatea. Bazele formării personalităţii se pun în perioada adolescenţei, etapă de viaţă când are loc o intensă dezvoltare pe mai multe planuri (fizic, intelectual, socio-afectiv), care va duce la conturarea identităţii de sine. 

O componentă a identităţii de sine este identitatea vocaţională care presupune alegerea, opţiunea, decizia privind parcursul educaţional şi profesional. Persoana ajunge să planifice şi să acţioneze astfel încât să meargă înainte în propria sa viaţă.

Putem să ne educăm capacitatea de a lua decizii.

Factorii care influenţează luarea deciziei privind cariera 

În alegerea şcolară şi profesională persoana ia în considerare o multitudine de factori posibili interni şi externi care îi pot afecta reuşita. El alege acele studii şi profesiuni despre care crede că îi vor asigura în cel mai mare grad succesul şi îi vor produce cele mai mari satisfacţii.

Procesul de consiliere privind cariera facilitează dezvoltarea personală pentru luarea unor decizii, în concordanţă cu cerinţele personale şi realităţile sociale.

Etape în luarea deciziei

1. Determinarea alternativelor

- Cine sunt eu?
- Unde sunt acum?
- Unde vreau să ajung?
- Care sunt resursele mele actuale (calităţi, cunoştinţe, abilităţi) pe care mă pot baza?

2. Explorarea alternativelor

- Care sunt posibilele căi de acţiune? Câte alternative sunt?
- Ce voi găsi la capătul drumului?
- Cât/ce mă costă (timp, efort) să pun în aplicare aceste alternative?
- De ce cunoştinţe şi abilităţi voi avea nevoie?
- Care sunt dificultăţile pe care le voi întâmpina?
- Cine mă susţine?
- Care e calea optimă pentru mine?

3. Luarea deciziei şi întocmirea planului de acţiune

- Care este obiectivul meu?
- Ce pot să fac pentru a-mi atinge obiectivul?
- De ce am nevoie?
- Ce dificultăţi anticipez?
- Ce pot să fac pentru a le preveni sau minimiza?
- Care sunt paşii concreţi pe care îi am de parcurs?
- Ce voi face dacă planul va eşua?

ACTIVITĂŢI

1. „O SCURTĂ RETROSPECTIVĂ”

Obiectiv:

conştientizarea factorilor determinativi interni şi externi ai alegerii şcolare şi profesionale

Concepte - cheie: 

- alegere şcolară,
- alegere profesională
- influenţe
- factori determinativi

Durata: 15 min.

Materiale necesare: coli flipchart, markere

Scenariul activităţii: 

Participanţii se împart în grupuri mici, mixte (părinţi, profesori, elevi).

Se propun spre dezbatere următoarele întrebări:

- Ce m-a determinat să aleg profesia pe care o am? Cine m-a influenţat?
- Ce m-a determinat să aleg acest liceu, acest profil? Cine m-a influenţat?

Participanţii vor nota pe colile de flipchart cât mai multe „influenţe” ale alegerii şcolare şi profesionale. Fiecare grup va prezenta grupului mare factorii găsiţi.

Analiza activităţii:

- Care sunt factorii care influenţează luarea deciziei privind cariera?
- Care sunt pe termen lung efectele preponderenţei unuia sau mai multor factori?
- Putem controla aceşti factori?

2. „CAREUL DE AŞI”

Obiectiv: 

conştientizarea resurselor personale în relaţie cu viaţa profesională.

Concepte - cheie:

- carieră
- resurse personale
- calităţi

Materiale necesare: aşi de hârtie sub forma unor cărţi de joc, markere

Durata: 30 min.

Scenariul activităţii: 

Participanţii se împart în grupuri mici, mixte (părinţi, profesori, elevi). Fiecare grup primeşte „un pachet de cărţi de joc special, numai cu AŞI”. Unele cărţi au înscrise în centru anumite calităţi considerate „importante” în viaţa profesională: competenţă, punctualitate, onestitate, spirit de echipă, creativitate, comunicativitate, loialitate, spirit de iniţiativă etc. Există şi cărţi libere, care nu au nimic înscris pe ele. Fiecare participant trebuie să aleagă patru calităţi pe care consideră că le are şi care îi asigură/ i-ar asigura succesul în carieră. Toţi participanţii prezintă grupului mare propriul „careu de AŞI”.

Analiza activităţii:

- Care este legătura dintre calităţile personale şi orientarea spre o/ un anumit(ă) loc de muncă/ profesie?
- Există abilităţi, speciale care trebuie dezvoltate pentru carieră?

Care este relaţia dintre calităţile personale şi succesul în carieră? Este important să găsesc o slujbă care să mi se potrivească?

3. „LA RĂSCRUCE DE…CARIERĂ”

Concepte - cheie: 

- valori
- alegere
- alternative educaţionale/ ocupaţionale
- autoevaluare
- costuri/ beneficii

Materiale necesare: coli de hârtie, săgeţi, indicatoare de hârtie

Durata: 15 min.

Scenariul activităţii: 

Se aşează în mijlocul sălii un indicator cu săgeţi în diferite direcţii.
În colţuri diferite ale sălii sunt „plăcuţe” pe care sunt înscrise:

- Independenţă/ iniţiativă
- Putere/ autoritate
- Siguranţă/ stabilitate
- Ajutorarea celorlalţi
- Dezvoltare personală

Participanţii sunt rugaţi să se îndrepte spre acea direcţie care răspunde nevoilor/aşteptărilor lor privind viitorul loc de muncă, cu precizarea că este vorba de o alegere în condiţiile în care veniturile sunt relativ egale.

Analiza activităţii:

- Care sunt valorile spre care mă orientez în viaţa profesională?
- Ce pericole pot să apară? (indecizie, conflicte de alegere)
- Îmi este uşor să iau o decizie?

 preluare din Ghidul carierei mele

Vreau să lucrez în echipă!

“Spune-mi şi voi uita, arată-mi şi poate îmi voi aduce aminte, implică-mă şi voi înţelege”

Proverb chinezesc

Deseori, pe traiectoria vieţii noastre colaborăm cu alte persoane pentru a realiza diverse activităţi, cooperăm pentru a obţine anumite rezultate. Putem chiar considera că în orice moment al vieţii noastre suntem (sau nu) membrii unei echipe care încearcă să trăiască împreună.

Ce înseamnă o echipă?

Răspunsul cel mai sugestiv îl oferă imaginea celor 5 degete ale mâinii care, funcţionând  laolaltă, fac întreaga mână un instrument fără de care adaptarea nu ar fi posibilă. Un alt exemplu îl reprezintă mecanismul unui ceasornic, cu multiplele sale roţi dinţate, învârtindu-se una prin cealaltă, una lângă alta, şi numai toate măsurând timpul. Echipa înseamnă ansamblul de elemente/ persoane care funcţionează împreună pentru atingerea anumitor obiective, în virtutea unor roluri specifice, a unor reguli de comunicare şi comportament şi între care se stabilesc relaţii de respect, cooperare, toleranţă, diversitate în unitate.  Echipa este necesară, oportună, serveşte atingerii unui scop precis, obţinerii unor rezultate. Contextul general în care membrii ei îşi desfăşoară activitatea este unul de motivaţie pentru atingerea scopului.

Cum se formează o echipă?

Echipa nu se formează de la sine, are un lider formal şi unul informal; înseamnă un proces de construcţie, care trece prin diferite faze şi care necesită timp pentru a fi finalizat. Formarea echipei eficiente are în vedere că fiecare individ trebuie să aibă un rol precis, specific, o anumită responsabilitate care să îl diferenţieze de ceilalţi. Ca parte a unei echipe, prin interacţiunea cu ceilalţi, individul învaţă ceva nou: despre el însuşi, despre ceilalţi, comunică, ascultă, primeşte feedback. Astfel, învăţăm să ne socializăm într-o lume a individualităţilor, învăţăm să cerem sprijin şi să oferim ajutor, să comunicăm eficient şi să explorăm noi modele relaţionale. Echipa oferă siguranţă, căldură pentru că apartenenţa la un grup, ca şi apariţia în sine a grupurilor răspund unor motivaţii fundamentale, bazale ale comportamentului uman - nevoia de siguranţă şi afiliere – condiţie esenţiala a evoluţiei umane. Lucrând împreună cu alţii, alături de ei, având un scop comun şi atingându-l, ai treptat sentimentul propriei valori, a unicităţii tale, a încrederii de sine.

Faze în dezvoltarea unei echipe:

1. Confuzie - legată de nevoia de management, responsabilităţi şi scopuri
2. Relaţii de tip atracţie-respingere
3. Nemulţumire
4. Formarea de minigrupuri
5. Autoacceptare şi empatie
6. Coeziune
7. Feedback şi relaţii suportive
8. Autenticitate şi eficienţă

Roluri posibile ale membrilor unei echipei:

- Conducătorul echipei: atribuie sarcini, controlează rezultatele
- Organizatorul: impune modele, administrează, stabileşte drumul până la atingerea obiectivelor
- Promotorul: vine permanent cu idei noi, inovează (“Dar dacă am face în alt fel!”)
- Supraveghetorul: evaluează activitatea colegilor săi pentru a-i aduce pe calea cea bună (“Ei, cum stăm?”)
- Executantul: face tot ce i se cere, aplică efectiv
- Susţinătorul: ridică moralul celorlalţi în situaţii dificile
- Investigatorul: explorează ideile pe toate părţile, în toate amănuntele
- Finalizatorul: trage concluziile, retuşează rezultatul final

ACTIVITĂŢI

1. REVISTA: “LUMEA ÎN CARE TRĂIM” (“Ziarul despre carieră”)

Obiectiv: 

- experimentarea situaţiei de a fi parte a unei echipe, de a colabora cu ceilalţi pentru realizarea unui scop comun.

Concepte - cheie: 

- echipă
- responsabilităţi
- organizare
- motivaţie
- scop comun

Materiale necesare: foi de flipchart, markere

Durata: 30 min.

Scenariul activităţii: 

Se organizează şase grupe şi se împart materialele necesare:  “Imaginaţi-vă că alcătuiţi colectivul de redacţie al unei reviste şi că aveţi de realizat pentru mâine ediţia specială “Lumea în care trăim”/ ”Ziarul despre carieră”. Puteţi redacta revista aşa cum doriţi, scriind articole, realizând desene sugestive sau reportaje imaginare. Obligatoriu este ca fiecare dintre voi să-şi aducă contribuţia într-un
fel sau altul”.

Analiza activităţii:

- Cum s-a organizat echipa?
- A încercat cineva să preia rolul de lider?
- Cum v-aţi simţit ca parte componentă a echipei?
- Care a fost poziţia ta în grup?
- Cum credeţi că v-au privit ceilalţi?

Uneori ne este foarte greu să lucrăm împreună cu alţii, să ne adaptăm stilului de muncă în grup. Există persoane care se simt bine de la început şi funcţionează cu mare eficienţă în compania celorlalţi, iar alţii care cooperează mai dificil. Ca eficienţă, lucrul în echipă depăşeşte rezultatele unei activităţi solitare, de aceea este necesar să învăţăm, să exersăm şi să experimentăm cât mai des colaborarea cu ceilalţi.

2. „ARANJAREA NUMERELOR”

Obiectiv: 

- să se recunoască faptul că pentru a funcţiona eficient îndeplinindu-şi obiectivul, o echipă/ un grup trebuie să găsească şi să stabilească o regulă de comunicare şi un limbaj propriu.

Cuvinte cheie: 

- comunicare
- necesitate
- limbaj nonverbal
- regulă

Durata: 10 min.

Scenariul activităţii: 

Jumătate dintre participanţi sunt observatori, iar ceilalţi voluntari  sunt rugaţi să extragă dintr-o urnă câte un număr de la 1 la 30 pe care să nu-l comunice celorlalţi. Timp de 1 minut, participanţii la joc se plimbă unul lângă celălalt prin spaţiul încăperii, după care, la îndemnul formatorului: ”Acum aşezaţi-vă în ordinea numerelor extrase, dar fără să vorbiţi între voi”, încearcă să-şi găsească locul printre ceilalţi, căutând un mod - nonverbal, de a se face înţeleşi.

Analiza activităţii:

- Cât de greu a fost până aţi găsit modalitatea de comunicare cu ceilalţi?
- Aţi fost originali sau aţi imitat limbajul celor de lângă voi?
- Cum v-aţi simţit în timpul exerciţiului?

Comunicarea este una dintre cele mai importante dimensiuni ale lucrului în echipă. Când membrii unui grup au de îndeplinit un scop comun, încearcă să devină o echipă, care pentru a fi eficientă îşi creează o regulă proprie de comunicare, un stil.

3. COLAJ – “IATĂ DE CE SUNTEM IMPORTANŢI!”

Obiectiv: 

- experimentarea lucrului în echipă în condiţiile unei motivaţii legate de stima de sine ca rol şi statut, a unei comunicări optime datorate aceluiaşi nivel social al participanţilor (de vârstă, profesional etc).

Concepte - cheie: 

- egalitate
- diferenţiere
- comunicare
- motivaţie
- stimă de sine
- echipă

Materiale necesare: foi de flipchart, markere, hârtie colorată, reviste, foarfece, adeziv

Durata: 15 min

Scenariul activităţii: 

“Vă rugăm să formaţi cinci echipe omogene grupându-vă în funcţie de statutul vostru social (două echipe de câte 15 elevi, o echipă de 10 profesori, două echipe de câte10 părinţi). Realizaţi cu ajutorul materialelor puse la dispoziţie, un colaj în care să exprimaţi importanţa socială a grupului din care faceţi parte. 

Analiza activităţii: 

- Ce anume -a motivat să lucraţi ?
- Aţi simţit că sunteţi în competiţie cu celelalte echipe?
- Cum v-aţi simţit lucrând împreună?
- Cum aţi comunicat cu cei din grupul vostru?
- Aţi recunoscut în comportamentul vostru unul din cele opt roluri distincte prezentate mai sus?

Asemenea comunicării, motivaţia este un vector foarte important al cooperării dintre membrii grupului, coeziunea ducând la convergenţa părerilor, ideilor originale, necesare atingerii onorabile a scopului propus. 

“Toate afacerile se pot reduce la trei cuvinte: oameni, produse, profit. Oamenii sunt primii. Fără o echipă bună, celelalte sunt egale cu zero”- Lee Iacocca

4. “DISCUŢII de… ŞCOALĂ”

Obiective:

- observarea modului de funcţionare a unei echipe: responsabilităţi, comunicare, motivaţie etc.
- identificarea rolurilor membrilor în cadrul unei echipe

Concepte - cheie:

- joc de rol
- rol în echipă
- comunicare
- responsabilitate
- dezbatere

Durata: 15 min.

Spaţiul: 

se va încerca reproducerea cabinetului unui director (birou şi scaune)

Scenariul activităţii: 

Cinci voluntari vor participa la un joc de rol având ca temă situaţia la învăţătură şi posibilităţile de viitor pe care le are un elev cu multe absenţe, şi în pragul corigenţei, din clasa a XI-a a unui liceu. Cele cinci personaje care discută sunt: directorul liceului, elevul, mama, tata (părinţii lui), dirigintele clasei a XI-a, un coleg - şeful clasei. Ei vor constitui o echipă care încearcă să găsească soluţii pentru reabilitarea elevului. Observatorii sunt rugaţi să discute observaţiile făcute, la sfârşitul exerciţiului.

Analiza activităţii:

- Cum a decurs discuţia?
- Care a fost maniera de comunicare?
- Cine a fost liderul echipei?
- Cum s-au distribuit rolurile membrilor?
- Au reuşit ei să fie o echipă care lucrează împreună pentru atingerea unui scop?
Concluzii:
…………………………………………………………………………………………….
(fiecare observator este rugat să-şi noteze propriile concluzii în urma observaţiilor făcute)

preluare din Ghidul carierei mele

Vreau să rezolv un conflict!

"- Ce să fac cu buruienile din faţa casei mele?"

Radio Erevan răspunde: - "Foarte simplu. Le transformi în florile tale preferate!"

Fiecare persoană a trăit o situaţie conflictuală sau poate chiar acum o trăieşte. Ceea ce este normal. Chiar dacă majoritatea dintre noi nu recunoaştem acest lucru. Auzim de multe ori „eu nu am nici un conflict, nu am nici o problemă...”, dar vedem comportamentul care contrazice. De asemenea, cunoaştem prieteni, membrii ai familiei, vecini care mai tot timpul sunt în conflict cu cineva şi la fel de bine, sunt persoane pe care nu le-am văzut implicate în conflicte. Aminitiţi-vă că uneori aţi fost aduşi într-un conflict iar alteori, aţi provocat un conflict. Dar de fiecare dată v-aţi implicat.

Ce anume ne face să intrăm în conflict cu cineva, care sunt cele mai frecvente motive pentru care ne trezim deja implicaţi în miezul unui conflict?  Ce anume predispune şi chiar generează conflictele? Răspunsurile sunt:

- interpretarea diferită a realităţii, subiectivismul
- insuficiente informaţii sau chiar lipsa lor, confuzii
- prejudecăţile, stereotipiile preluate necritic
- neimplicarea efectivă în clarificarea ideilor
- dezinteresul manifestat faţă de cineva
- comunicare defectuoasă
- frustrări repetate
- lipsa de încredere în sine şi în ceilalţi
- insuficientă răbdare cu ceilalţi
- toleranţă scăzută
- presiunea timpului,
- situaţiile stresante, de criză
- diferenţe de temperament, de ritm sau stil personal
- diferenţe de valori
- invadarea spaţiului personal

Adaugă şi altele care îţi vin acum în minte!

Într-o situaţie conflictuală mă simt...

- surprins, luat prin surprindere de reacţiile cuiva
- vinovat pentru că din neatenţie am iscat o neînţelegere, un conflict
- vulnerabil, la dispoziţia celuilalt/ celorlalţi
- nepregătit să fac faţă
-puternic, gata să rezolv o situaţie dificilă

În ultimul conflict cum te-ai simţit?

Despre conflicte se spun multe lucruri, cum ar fi: „evită-le”, „nu aduc nimic bun” sau dimpotrivă, „crează-le”, „fără ele nu se poate”. Oricum, este de preferat să rezolvi şi nu să ocoleşti sau să te prefaci că lucrurile merg excelent. Este de preferat să înveţi dintr-un conflict de la celălalt despre care nu ştiai prea multe şi mai ales, să încerci dificila bucurie de a învaţa despre tine. Ia-o ca pe o şansă de a te observa şi de a folosi experienţa personală anterioară. Dar nu te mira dacă găseşti obstacole noi, pentru că lor li se potrivesc soluţii noi. Şi nu căuta reţete sau soluţii standard.

Îţi propunem o strategie simplă de clarificare a situaţiei conflictuale:

- apropie-te de conflict şi află detalii despre situaţia în care te afli

• Este nou sau parcă îl recunoşti?
• Care este istoria lui, cum a apărut?
• Către ce se îndreaptă? Ce se află dincolo de el?

- apropie-te de celălalt (sau ceilalţi) şi află cum se simte el

• Care este contribuţia celuilalt la conflict?
• Cum poate contribui la rezolvarea conflictului?

- apropie-te de tine şi află cum te simţi în acest conflict

• Cât de confortabil sau nu trăieşti acest conflict?
• Cărei nevoi personale îi răspunde acest conflict?
• Ce pierzi?
• Dar ce câştigi?
• Eşti singur? Cine te poate ajuta?
• Ce vei învăţa din această experienţă?

ACTIVITĂŢI

1. „ACROSTIHUL CONFLICTULUI”

Obiective: 

- Clarificarea noţiunii de conflict, prin evidenţierea notelor definitorii
- Explicarea noţiunii de conflict prin analiza experienţelor personale

Concepte – cheie: 

- conflict
- analiză
- nevoi
- încredere în sine
- rezolvare de probleme

Materiale necesare: coli de scris, coli de flipchart, markere

Durata: 15 min.

Scenariul activităţii: 

Participanţii la program se împart în echipe, după continente şi fiecare grup - continent are sarcina să găsească acrostihul conflictului, cuvinte cheie care îi ajută la înţelegerea noţiunii de conflict.

  C
  O
  N
  F
  L
  I
 C
 T

- Găsiţi definiţia conflictului printr-o metaforă, apoi desenaţi-o printr-o caricatură!
- Conflictul pentru mine este ca şi…………………………………………
-Ce imagini, gusturi, mirosuri vă vin în minte cand auziţi cuvântul „conflict”?
- Transformaţi cuvintele găsite în mesaje pozitive, din perspectiva: conflictul este o oportunitate!
- Creaţi din cuvintele identificate un scurt eseu, o poveste sau o legendă personală a
conflictului din care să reiasă o soluţie, o metodă de rezolvare a conflictelor.
- Apoi dezbateţi în grupul mare ceea ce aţi lucrat.

Analiza activităţii:

- Ce înseamnă conflictul pentru voi?
- Ce rol joacă conflictul în viaţa voastră?
- Cine/ ce vă determină să intraţi în conflict cu cineva/ ceva? (ce atitudini, sentimente,
cuvinte, imagini, gânduri)
- Asupra cui vă revărsaţi conflictele?
- În preajma cui simţiţi că nu există conflict?
- Ce vă face să simţiţi mai puţin stări conflictuale?
- Cum vă autodiminuaţi stările conflictuale?
- Ce metode personale de rezolvare a conflictelor aveţi?
- Ce fel de conflicte se pot naşte în legătură cu cariera voastră? (meseria de elev, viitoarea
carieră)
- Vă implicaţi? Căutaţi soluţii de rezolvare? Care sunt acestea?

2. "BUCHETUL"

Obiective: 

- Identificarea modalităţilor personale de rezolvare a conflictelor
- Experimentarea lucrului în echipă şi a unei atitudini deschise, pozitive, faţă de opiniile celorlalţi

Concepte - cheie: 

- analiza conflictelor
- soluţii
- oportunitate
- conflict pozitiv
- atitudini

Durata: 10 min.

Scenariul activităţii: 

Se ştie că uneori sau de cele mai multe ori conflictele pot fi şi pozitive. Cu toate acestea, puţini dintre noi conştientizăm acest lucru. 

Să descoperim împreună la ce este bun conflictul! La ce ajută el? Suntem într-o grădină a soluţiilor, unde conflictul poate fi şi pozitiv. Fiecare floare reprezintă o modalitate personală de a spune: „Conflictul este bun pentru că ajută la…”. Completaţi pe floarea pe care aţi primit-o la ce este bun conflictul pentru voi.
Apoi se discută în grupul mare ideile notate, „florile”.

Sau într-o altă variantă, fiecare participant face parte dintr-o echipă (soluţii, negociere, mediere, comunicare, compromis, câştig) şi primeşte câte o floare din carton. Individual se dă câte un nume florii, prin care să arate că şi conflictul poate ajuta la ceva. Apoi se formează buchetul fiecărei echipe, care se discută în grupul mare. 

Analiza activităţii:

- La ce poate fi bun conflictul?
- Din ce situaţii de viaţă aţi observat că uneori conflictul poate avea şi o latură pozitivă?
- Ce calităţi ale tale pot transforma un conflict într-o şansă sau o oportunitate?
- Cum poate deveni un conflict personal, interpersonal o oportunitate în cariera ta?

3. „FLUTURII. ÎMPREUNĂ VOM ZBURA”

Obiective: 

- Identificarea modalităţilor comune de rezolvare de a conflictelor
- Înţelegerea propriilor valori şi a celorlalţi. Importanţa lor în rezolvarea conflictelor

Concepte- cheie:

- modalităţi de rezolvare a conflictelor
- imagine de sine
- stimă de sine
- lucru în echipă

Materiale necesare: 

coli de hârtie colorată în formă de aripi de fluture, creioane colorate, carioci, markere

Durata: 20 min.

Scenariul activităţii: 

În fiecare diadă unul este A, şi celălalt va fi B. Fiecare primeşte o bucată de hârtie colorată, care reprezintă o aripă de fluture, fără să ştie acest lucru. Pe bucata de hârtie colorată primită, care are forma unei aripi de fluture, scrie un paragraf, un scurt eseu în care să te descrii pe tine şi situaţiile tale conflictuale, care te fac să te simţi inconfortabil, în nesiguranţă, chiar furios. Începe prin a-ţi da numele şi continuă cu „este o persoană care …”, la persoana a III-a, fără a folosi pronumele „eu”. Aceasta îţi va da o distanţă obiectivă şi o libertate de a scrie cât mai sincer. În timp ce scrii, poţi desena, pe foile colorate primite idei referitoare la modalităţile personale prin care poţi rezolva conflictele, le poţi transforma în şanse de progres. Simte-te liber în a scrie sau a desena aşa cum îţi doreşti. După ce ai scris povestea, te rog să schimbi foile şi să găseşti pentru colegul/ colega cu care ai lucrat în diadă metodele comune de rezolvare a conflictelor, pentru ca împreună să puteţi zbura! Pe corpul fluturelui, pe care îl veţi primi ulterior, puteţi nota punctele comune de soluţionare a situaţiilor conflictuale.

Analiza activităţii: 

- Ce a fost dificil/ uşor?
- Cum v-aţi simţit în această activitate, de la început până la sfârşit?
- Ce corelaţii se pot face între ceea ce sunt eu, imaginea mea de sine şi modalitatea de a rezolva un conflict?
- Ce soluţii aţi găsit împreună?

Activitatea se încheie cu o sarcină pentru grupul mare: ce gândeşte un grapefruit despre tine în situaţii conflictuale, în situaţii limită? Dar un trecător de pe stradă, un călugăr tibetan, o broască ţestoasă?

4. „FERESTRELE CONFLICTULUI”

Obiective: 

- Explorarea tuturor aspectelor care intervin în analiza conflictelor
- Identificarea cauzelor care generează un conflict, dar şi a modalităţilor de rezolvare
- Exersarea unei atitudini conciliante, deschise, de parteneriat

Concepte- cheie: 

- Cauze, efecte în conflict
- Rezolvarea conflictelor
- Modalităţi de rezolvare

Materiale necesare: fişe de lucru

Durata: 20 min.

Scenariul activităţii:

Fiecare participant va primi o fişă de lucru cu „ferestrele conflictului”. Acesta va completa cele patru ferestre, după ce s-a gândit în prealabil la ultimul conflict din viaţa personală, familială sau socială, rezolvat sau pe cale de a se rezolva. Cele patru ferestre sunt:

- Cu ce am generat eu conflictul?
- Cu ce a generat celălalt conflictul?
- Cu ce am contribuit eu la rezolvarea conflictului?
- Cu ce a contribuit celălalt la rezolvarea conflictului?

În final, fiecare va da o sugestie celor ce trăiesc stări conflictuale şi vor desena conflictul rezolvat.

Analiza activităţii:

- Încearcă să analizezi cauzele conflictului nu numai din perspectiva ta, ci şi din perspectiva celeilalte persoane implicate!
- Cum a fost să identificaţi cauzele care au generat conflictul şi din propria perspectivă?
- Dar să vedeţi contribuţia celuilalt în rezolvarea conflictului?
- Cum se întâmplă de cele mai multe ori: să generaţi un conflict, să contribuiţi la rezolvarea lui, să aşteptaţi ca celălalt să găsească soluţii, etc.?
- Ce stil abordaţi în rezolvarea conflictelor? Renunţare, compromis, negociere, rezolvare de probleme, câştig-câştig?

preluare din Ghidul carierei mele

Profesorii buni, profesorii răi

Caracteristicile unui profesor bun

"Nu-ți plac, desigur, profesorii care te pun la muncă și te controlează. E o datorie a lor, de conștiință. Cultura crește doar din munca stăruitoare și chibzuință, niciodată din opinteli răzlețe sau din trândăveală. Există o disciplină a muncii, care trebuie respectată, fără ea, orice străduință rămânând stearpă.

Nu-ți judeca aspru nici profesorii cărora le zici "răi". Nu sunt răi, ci doar severi, autoritari. Îi vei judeca mai drept. Severitatea lor e aparentă. Adevăratul chip pe care îi ascunde ea, îl fac iubirea și interesul pe care ți le poartă. Ești profund greșit când îi acuzi de ură. Cum te-ar putea urî cel care îți dăruiește, zi de zi, tot ce are mai bun, mai de preț în el? Întreabă-te, mai curând dacă ești vrednic să primești ceea ce se străduiește el să-ți dea. Iar dacă nu ești, încearcă să fii. Profesorii nu-ți vor mai părea, atunci, răi, ci buni și drepți.

Începe să fii sever cu tine însuți, ca să ajungi și tu într-o zi, bun și drept ca dânșii, pentru tine și pentru alții."

Aurel Tita si Tilica Dancau - Mic indreptar de OMENIE, pentru elevi, parinti si educatori,  Editura Lutetia, 1947

Valorizare în reţelele sociale online

Internetul este din ce în ce mai folosit și nu doar pentru căutarea unor informații, ci și pentru mijloacele de comunicare pe care le oferă: email, chat, forumuri de discuții și nu în ultimul rând rețelele de socializare. Mulți dintre noi am auzit despre rețelele sociale, însă câți dintre noi știm ce înseamnă o rețea socială? 

Rețeaua socială este definită ca fiind un grup de indivizi, care sunt împreună și fac parte dintr-un anumit grup, adesea asemănându-se cu o comunitate sau cu un cartier. Deși rețelele sociale sunt posibile și offline, cu persoane care se văd și se întâlnesc mai ales în școli sau la locul de muncă, sunt mult mai populare rețelele sociale din mediul online. Acest lucru se explică prin faptul că liceele, colegiile și locurile muncă nu au atât de mulți membri, spre deosebire de Internet, care este utilizat de milioane de persoane, din care, o parte este foarte interesată să se întâlnească și să dezvolte prietenii online. Prietenii, pe care ți-i poti face, reprezintă doar unul dintre multele beneficii ale unei rețele sociale online. Un alt avantaj îl reprezintă diversitatea. Pe lângă faptul că îți faci noi prieteni, ai ocazia de a învăța mai multe despre culturile și mentalitățile altor popoare. Există rețele sociale care se concentrează pe anumite interese, sunt altele care nu au niciun astfel de criteriu. Acestea din urmă sunt considerate site-urile tradiționale de rețele sociale. Dintre cele mai populare rețele de socializare în România amintim platformele: MySpace, FriendWise, FriendFinder, Yahoo! 360, Hi5, Facebook. Rețele sociale precum LinkedIn, Viadeo și Xing dar și site-uri al căror centru de interes este constituit din colectarea CV-ului utilizatorilor au fost construite în ultimul timp în portalurile online al căror obiect de activitate este intermedierea și plasarea forței de muncă. 

După ce criza economică a apăsat butonul de “shut down” al mașinăriilor de recrutare din companii, acum, după implementarea procedurilor de reducere a cheltuielilor, departamentele de resurse umane caută soluții eficiente în angajarea pe pozitii cheie. Unde? Pe paginile rețelelor de socializare ca LinkedIn, Facebook sau Twitter. Potrivit unui studiu recent, “The Value of Social Networking As a Management Tool”, realizat în paralel în SUA și România de o echipă mixtă de studenți români și americani ai programului EMBA organizat de Asebuss și Kennesaw State University din Atlanta, 84,8% dintre companiile românești folosesc deja sau au în plan să utilizeze rețelele sociale în procesele de recrutare.

Conform unui studiu realizat de compania IAB Europe, românii se află pe locul al doilea în clasamentul celor mai activi europeni pe rețelele de socializare online. Conform aceluiași studiu s-a observat că deși nivelul de folosire al Internetului în Europa de Est este mai mic decât cel din Europa Centrală, utilizatorii de Internet est-europeni sunt cei mai activi pe rețelele de socializare online.

Și astfel, întrebarea “Cum mă pun în valoare într-o rețea socială?” primește o importanță deosebită.

Informațiile personale puse pe aceste rețele sociale contribuie la formarea unor păreri din partea celor care le văd, prin urmare e bine să fii permanent atent la ce postezi și să știi că un rol important îl au până și fotografiile publicate. Așa cum am menționat ceva mai sus, firmele de recrutare se folosesc de resursele Internetului pentru a găsi candidații cei mai potriviți. Atunci când profilul vostru este găsit pe diferite site-uri și rețele de socializare, țineti cont de faptul că prima impresie va influența în mod decisiv obtinerea unui job. De aceea, aveți grijă ca angajatorul să nu acceseze pe Internet informații personale despre voi, care ar putea dăuna seriozității și debutului vostru profesional. În ceea ce privește gestionarea profilului pe rețelele de socializare, gândiți-vă la restricționarea accesului și la crearea unui profil privat, vizibil doar prietenilor, pentru site-uri de tipul Facebook, Hi5, MySpace etc. 

Avantajul necontestat al rețelelor de socializare este acela de a permite sa vă construiți o rețea de contact. Acesta este și rolul rețelelor de socializare profesionale Linkedin, Viadeo sau Xing, care asigură membrilor un profil profesional în raport cu compețentele acestora. Având o imagine serioasă pe o rețea de socializare de acest tip, veți seduce un angajator atât prin experiența profesională pusă în valoare, cât și prin reactivitatea de a utiliza în favoarea voastră toate aceste instrumente digitale, cu scopul de a vă dezvolta cariera.

Posibilitatea de a te înscrie și a participa activ în cadrul unor grupuri de discuții este un atu oferit de rețelele de socializare, de care vă puteți folosi pentru a vă pune în valoare calitățile. 

Nu uitați de actualizarea CV-ului, care vă va permite să vă optimizați profilul pe Internet! Un CV complet și actualizat va fi clasat mai bine pe site-uri și prin urmare, va fi vizualizat mai des.

A fi vizibil și activ pe rețelele de socializare poate constitui un veritabil atu. Învățați să profitați de ceea ce vă propune Internetul, fără a uita însă să “ascundeți” de ochii angajatorului blog-ul, pozele din club sau ieșirile cu prietenii!

Specialiștii în resurse umane de pe siturile de recrutare și plasare a forței de muncă recomandă următoarele:

•Calitatea rețelei voastre face diferența:

“Prietenii prietenilor mei sunt prietenii mei.” Această expresie nu a fost niciodată adevarată până la apariția rețelelor sociale online. Este foarte important să nu acceptați pe oricine ca prieten, doar pentru a avea o listă cât mai mare de prieteni.

•Cuvântul cheie: «vizibilitatea»:

Diplomele și anii de experiență sunt foarte importanți, dar mai importantă este promovarea acestora. Branding-ul personal constă în promovarea propriei persoane, ca o marcă. Pentru acest lucru trebuie să faceți eforturi să ieșiți în evidență.

•Întretineți rețeaua

Este bine să fiți membru în cadrul mai multor rețele și să alocați timp suficient pentru a întreține profilul vostru.

•Puneți în valoare atuurile voastre

Oferiți angajatorilor un profil complet în care să le oferiți maximul de informații utile despre parcursul vostru.

•Utilizați cuvinte cheie

În acest fel veți fi identificați mai rapid. Angajatorii fac căutări în funcție de job, dar și în funcție profil, de companii, de pregătire, de școlile unde ați studiat etc.

•Implicați-vă în activitățile comunității profesionale

Participați la grupurile de discuție, dați sfaturi pe forumuri, publicați articole, în consecință, fiți activi!

•Onestitatea este un atu important

Nu postați informații contradictorii pe site-uri diferite, diplome, experiențe. Nu mințiți!

În epoca socializării online, networking-ul a devenit esential pentru găsirea unui job. Crearea unui profil pe rețelele sociale cu caracter profesional este cea mai simplă modalitate de a te face observat în domeniul în care vrei să activezi.

 sursa articolului

mai multe despre facebook aici

A tribute to teachers

Day after day, in classes across the world, teachers bring knowledge to life.

World Teachers’ Day, held annually on 5 October since 1994, commemorates the anniversary of the signing in 1966 of the UNESCO/ILO Recommendation Concerning the Status of Teachers. It is an occasion to celebrate the essential role of teachers in providing quality education at all levels. In 1993, UNESCO (United Nations Education, Scientific and Cultural Organization) inaugurated October 5 as World Teachers’ Day, a day to celebrate teachers and the central role they play in guiding children, youths & adults through the life-long learning process.

Rita Pierson: Fiecare copil are nevoie de un campion

Succesul depinde de tine!

Copilul meu isi alege o cariera

Copilul meu isi alege o cariera

Consilierea carierei prin colaborarea cu parintii

Consilierea carierei prin colaborarea cu parintii partea 1








Consilierea carierei prin colaborarea cu parintii partea 2

Ghidul carierei

ghidul carierei