TEACHER, DO YOU SMILE?

By: Harekrushna Behera - Teacher in Social Science


Smile plays a very important role not only in the boundary of the school but also even in the outside world. Smile is the expression of love. It's the magnate, which pull all towards it. As everybody wants a smile, School should also be the platform of smile. A teacher touches the heart of a student through the magnetic touch of smile. Smile creates confidence & love among the children. The development of the children on the subjects happens only when they start liking & loving the teacher. ‘Unless the children love the teacher, how can they love the subject?' Smiling face of the teacher creates vibration among the children who become fearless to express everything. They ask questions. ‘Freedom automatically happens when smile exists in the classroom'. The children always try to ape the teacher. They ape the teacher's anger, smile, talking etc. They carefully observe the personality of the teacher & discuss among them. Smile helps in many ways both the teacher & the children. Followings are some of the benefits to count.

1. SMILE PAYS PERFORMANCE

A subject will be popular only when the teacher is popular & lovable. Teacher's smile is the spark of love spreading towards the children, which bind them as magnate with him/her. The smile makes the children fearless & brave in the class to ask every question. Without a question a class is meaningless & helpless & may be termed as poor class. ‘That teacher is fortunate who is attacked by several questions of the children'.

2. SMILE SPREADS LOVE

As it is the truth that ‘the love can change the heart & that is the permanent change within', the teacher should always express the love through his smile. One spark of smile spreads ounce of love, which makes the children & classroom happy & lovable. If the classroom is happy then the children can better study through the happy environment. They can enjoy the study. ‘The study you enjoy is the real study & is unforgettable'.

3.   SMILE LEADS TO POPULARITY

 Some teachers become arrogant of the popularity of another teacher. But they couldn't understand the secret of this popularity. ‘The moment the teacher smiles, he sprinkles the hope & confidence among the children'. Now they hope the possibility & gain from that teacher. A teacher with happiness is definitely caught by so many disciples.

4.   SMILE COMMANDS OVER THE CLASS-

 Smile is the magic of the teacher to control the class. Smile attracts everybody. Smile has a true impact upon the children. If you want to be a popular leader then smile first. Your first smile will compel every body to smile. ‘Smile is the hidden command where the teacher mesmerizes the children as the magician mesmerizes the audiences'. Smile attaches the attention of the students towards the teacher only as our soul always attach itself to happiness & smile.

5.   IMPACT UPON THE CHILDREN-

  Smile has always a positive impact upon the children. In repercussion the children build only the positive traits among them. The teachers are the real examples in front of the children. The students learn to be happy from the teacher in this way. When the children learn how to smile then all other negative ideas vanishes from them automatically.

6.   LIFE BEAUTIFUL-

  ‘Face becomes beautiful, mind becomes beautiful & after all our life becomes beautiful when we smile'. Smile washes out all impurities within. We get happiness & pleasure with a spark of smile because the original status (swarup) of our soul is Anand (happiness). If one smile has the ability to catch the attention of everybody, then why not the teacher smiles? Let's beautify our life & every life of the children through smile.

7.   BUILDING CONFIDENCE-

Smile is the sign of the personal self-confidence & also building other's confidence. Once the children become comfort with the moderate language & behavior of the teacher they start keeping faith on the teacher. Confidence level in the subject depends on the easy & lucid presentation of the chapter by the teacher. Generally smile makes the chapter so light that every student feels easy.

8.   INCREASES FREEDOM-

Freedom of the children expands only when the teacher accepts them with love. All creativity & innovation depends on the freedom of the children, they have. ‘The true nature of the soul is freedom. So the children become very happy if they are given freedom to think & express.' These can only happen when the teacher smiles in the class & becomes student-friendly. ‘The fear can in no way solve the problems of the children'.

 9.   LEARNING BECOMES ENJOYABLE-

Learning among the children becomes enjoyable when the teacher's heart & face is full of happiness. Smile spreads the message of love & brotherhood among all. It is better to teach in a smiling face in the class. While teaching We should  feel the children not as students but as the Divine souls. Smile makes the subject easy & learning based. Smile makes the brain of both the teacher & children very light. A reserve mind & face creates no magic in the class. The class becomes a boring one for all time.

10. EMOTIONAL EXPANSION-

The emotion of both the teacher & children expands with the mere touch of smile. The heart is the center of the emotion. This emotional expansion leads to better understanding of concepts. Positive emotion is created & it leads to creativity & innovation. If positive emotion persisted for a long time, the level of confidence & success increases to the top. Smile opens the closed heart for all. The pupils now fearless to tell every problem & share every thinking with the teachers.



Thus smile plays a pivotal role in the life of both teachers & children. The smile if starts from the school & spread to every house then our country becomes ever happy. If every body starts smiling then the stress & diseases will be zero. If every class of a school is started with a smile, we should not be worried about the result. The day will come the smiling children will express freely & do what ever the school planned to achieve in the near future. Every school should have a motto that is ‘KEEP SMILING' Smile radiates the positive vibration to everybody. If you smile the whole world is bound to smile. There is nothing wrong to say so.


Read more: http://www.articlesbase.com/tutoring-articles/teacherdo-you-smile--831840.html#ixzz19UvJnilF
Under Creative Commons License: Attribution




Ma intreb daca vom mai avea puterea sa zambim. Macar de dragul copiilor.









Salata






O gospodină, dorind să prepare o salată de legume, gustoasă și hrănitoare, își pregăti pe masa de bucătărie tot ce-i trebuia: trei roșii mari, o ceapă, un morcov, un ardei gras și câțiva cartofi fierți. O vecină o chemă și o ținu un timp de vorbă. Legumele așteptau liniștite, dar se cam plictisiseră… și o roșie începu vorba între ele. Cu inima plină de mândrie, le spuse celorlalte legume:

-Noi, roșiile, suntem frumoase, cu obraji rotunzi și roșii ca nimeni altul, și cine mușcă din noi simte o adevărată plăcere și răcorire… Voi însă nu prea aveți cu ce vă lăuda, nici ca frumusețe, nici ca gust. Tu, ceapă, de exemplu, îți pui nu știu câte cămășuțe pe tine ca să nu ți se simtă iuțeala …

-Dar eu sunt bogată în enzime, substanțe care au un rol foarte important în regenerarea organismului! se apără ceapa.

-Ei, și ce contează asta, dacă nu se poate mușca din tine! îi zise altă roșie.

Ceapa se întristă și își strânse cămășuțele mai bine pe lângă ea, dar, mișcându-se, căzu de pe masă.

-Ha,ha! râseră roșiile…

-Voi ne cam disprețuiți pe toți ceilalți, ripostă morcovul, dar să știți că și eu, de exemplu, sunt plăcut la gust!

-Dar nici prea frumos nu ești, ești chiar caraghios; iar ardeiul de lângă tine, care se tot umflă, face el pe frumosul, însă pe dinăuntru este gol ca o minge și nici prea gustos nu e; ce să mai spun de cartofi, urâți cum nu se poate, mai rău, când sunt în coaja lor și fără vreun suc îmbietor, spuse și-a treia roșie.

Deodată, intră gospodina și discuția încetă.

-Unde-i ceapa? se întreba ea cu glas tare. Nu pot face o salată cu adevărat bună fără ceapă. Și-apoi, cum să mă lipsesc de substanțele ei atât de valoroase?  A, uite-o!…

Și când se aplecă, atinse din greșeală o roșie, care căzu și se storci…

-La gunoi cu ea! zise, și-o aruncă.

Curăță ceapa, o spălă și apoi o tăie în feliuțe subțiri, punându-le într-un castron alăturat. Curăță morcovul și-l dădu pe răzătoare.

-Morcovul este cea mai valoroasă legumă, e bogată în vitamina A, bună pentru vedere și antianemică, sporește globulele roșii și hemoglobina din sânge…

Următorul fu ardeiul, pe care-l tăie în felii subțiri, în timp ce declara:

-E bogat în vitamina C, ca și roșiile, vitamina care este tonifiantă și participă la distrugerea toxinelor din corp…

Apoi curăță și tăie în felii cartofii fierți, spunând:

-Cartofii sunt consistenți și hrănitori, ei înlesnesc funcțiile intestinale.

Cele două roșii rămase, auzind toate acestea, se rușinară și se înroșiră tot mai tare… Una îi spuse încetișor celeilalte:

-Nu suntem, dragă, superioare celorlalte, cum am crezut noi! Uite ce spune gospodina și câtă importanță le dă! Fiecare are valoarea și rolul ei, uneori chiar mai mari ca ale noastre!… Și uite ceapa, când a căzut, nu s-a storcit ca surata noastră ...

-Acum să tai roșiile, zise gospodina. Sunt foarte bogate în vitamina C…

Și începu să taie o roșie, care cu ultima răsuflare îi șopti suratei sale:

-…Și avem același final,dragă!

-Iar uneori, chiar mai urât, când ne storcim, îi răspunse repede cealaltă.







Tu ce fel de legumă ești?




De sărbători

Chiar dacă afară e soare, chiar dacă în societate e umbră, este totuși vremea când încercăm din nou, ca în fiecare an, să ne curățăm sufletele și să ne pregătim să celebrăm, alături de familie și de prieteni, Vestea cea mare. Sper din toată inima să aveți parte de sărbători liniștite, pline de speranțe, cu sănătate și împliniri. 








Crăciun fericit vă doresc tuturor!









Marketing personal


Când vrei ceva cu tot dinadinsul, întreg Universul conspiră în favoarea ta
Paolo Coelho

Harta carierei este un plan pentru o viaţă. Astăzi schimbarea locului de muncă a devenit ceva normal. Fiecare dintre noi este liber să muncească acolo unde valorile sale personale sunt respectate. Deşi pare dificil, demersul angajării sau obţinerii unui loc de muncă satisfăcător depinde de hotărârea şi de munca depusă în acest scop. Totodată, informarea, cunoaşterea specificului domeniului de interes şi a strategiilor de căutare a unui loc de muncă sunt câteva aspecte esenţiale de care trebuie să ţinem seama.

Orientarea în carieră este expresia unor talente personale sau aptitudini dominante. Pe măsură ce ele se intersectează cu interesele, motivaţiile şi valorile personale ale individului şi ale mediului extern, social şi economic, se poate ajunge la modelarea unui traseu profesional optim.

Consilierul în carieră este persoana care poate ajuta indivizii să se descopere mai uşor şi mai  corect; creează o experienţă de comunicare şi de orientare şcolara şi profesională spre domeniul potrivit, ajută la conturarea alternativelor pe care le au la dispoziţie şi la fixarea obiectivelor pe termen scurt şi mediu.

Cauzele eşecului primilor paşi în carieră sunt :
- necunoaşterea potenţialului personal şi a competenţelor în vederea abordării unuianumit traseu în carieră
- lipsa unei forme de asistenţă individualizată sau de grup în orientarea profesională
- lipsa unei comunicări eficiente între familie, tineri, profesori
- un nivel redus de informaţii privind sursele de dezvoltare profesională
- o slabă putere de decizie în planificarea viitorului
Ce este piaţa muncii? 

Locul unde se intersectează cererea şi oferta de muncă. Piaţa muncii continuă să fie instabilă, ca o consecinţă directă a perioadei de tranziţie. Analizând situaţia pe grupe de vârstă, se remarcă vulnerabilitatea populaţiei tinere, cuprinsă între 15-24 de ani. Această categorie de populaţie are cea mai mică rată de ocupare şi cea mai ridicată rată a şomajului. Astfel, în rândul tinerilor rata şomajului este de 18,6% (în creştere cu 2,6 procente), aceştia reprezentând categoria de populaţie cel mai puternic afectată de rata şomajului.

Definim succesul profesional ca o adaptare performantă la cerinţele muncii. Individul este propriul său manager, el trebuie să-şi evalueze resursele cu realism, să-şi stabilească obiectivele şi să elaboreze proiecte existenţiale pe termen lung, mediu şi scurt, să se folosească de oportunităţi pentru a atinge scopurile de etapă.

Evoluţia sa poate fi condiţionată de:
- tipul de organizaţie în care munceşte
- condiţiile economice
- motivaţia individului

Ne pregătim să păşim în viaţă! Ne e teamă să ne gândim la ce ne aşteaptă? Cunoaştem motivele pentru care muncim?
- un stil de viaţă mai bun (să ai un standard de viaţă aşa cum îţi doreşti)
- a lăsa ceva bun în urma ta (opere intelectuale şi de artă)
- o viaţa socială mai bună
- oportunităţi financiare

ACTIVITĂŢI


1. „DORESC SĂ MUNCESC!”

Obiectiv
scurtă reflecţie asupra motivelor şi nevoilor individuale pentru care fiecare adolescent, părinte, profesor ar dori să muncească.
Concepte cheie
- muncă
- nevoi
- individualitate
- diferenţe
- obiective
Materiale necesare: hârtie, pix

Durata: 10 min.

Scenariul activităţii:

Individual, fiecare va face o listă cu trei profesii (meserii, slujbe) preferate. Cei care în prezent au o slujbă, o pot trece printre aceste activităţi numai dacă ea corespunde caracteristicii cerute de exerciţiu. Apoi, pentru fiecare din acestea, vor fi găsite trei motive pentru care ar practica acea meserie.

Analiza activităţii:
- Care sunt motivele pentru care ai practica cele trei profesii alese?
- Dacă ar fi să renunţi la unul dintre motivele enumerate, care ar fi acesta?
- Care ar fi singurul “compromis” pe care l-ai face vis-à-vis de profesia ta?
Atunci când ne alegem meseria, o facem la întâmplare sau avem anumite criterii, preferinţe, dorinţe, vise? De ce credeţi că nu ne alegem toţi aceeaşi profesie? Este foarte importantă împărtăşirea experienţelor adolescent – profesor - părinte şi îmbogăţirea listei cu posibile motive pentru care cineva ar practica o anumită meserie.  

Ştii ce tip de loc de muncă urmăreşti? Locurile de muncă se clasifică în:
1. loc de muncă de supravieţuire
2. loc de muncă de intrare în profesie
3. loc de muncă de tranziţie
4. loc de muncă ideal
Cine mă poate ajuta să-mi găsesc un loc de muncă? Cum să obţin informaţii despre posibile locuri de muncă?

Surse:
- Reviste de orientare profesională
- Presă: ziare, reviste cu oferte de angajare
- Agenţii private de recrutare şi de plasament a resurselor umane
- Agenţii de ocupare şi formare profesională (centre de consiliere privind cariera pentru şomeri)
- Internet
- Târguri de locuri de muncă


ZECE MOTIVE PENTRU CARE SUNT ANGAJAT! CONVINGE-L PE ANGAJATOR!

Formează-ţi deprinderile de lucru încă din şcoală! Ai aceste deprinderi? Verifică!

1. deprinderi de comunicare (prezinţi informaţiile bine atunci când scrii sau vorbeşti)
2. deprinderi de a lucra în echipă (colaborezi cu alţii în cadrul unor activităţi)
3. deprinderi de a rezolva probleme (găseşte soluţii)
4. deprinderi de organizare a timpului (organizează-ţi proiectele pe termen scurt, mediu
sau lung)
5. deprinderi de învăţare (caută experienţe noi şi învaţă din greşeli)
6. deprinderi de creativitate (foloseşte-ţi imaginaţia şi caută soluţii noi)
7. deprinderi de conducere (coordonează proiectele şi motivează-i pe ceilalţi)
8. deprinderi de a utiliza calculatorul
9. deprinderi de ascultare
10. deprinderi manuale şi mecanice

Bilanţul COMPETENŢELOR PROFESIONALE



A face un bilanţ profesional înseamnă a identifica toate competenţele pe care un individ le deţine şi le poate pune în valoare. Bilanţul se bazează pe activitatea trecută şi prezentă a individului; serveşte ca punct de plecare pentru definirea sau validarea proiectului profesional.

Răspunde la întrebările:
- Ce ţi-ar plăcea în mod deosebit?
- Ce activităţi tratezi fără entuziasm?
- Ce ştii să faci?
TREI INSTRUMENTE ESENŢIALE ÎN MARKETINGUL PERSONAL

I. Scrisoarea de intenţie

Anunţ din ziarul “ O carieră de succes” din 13 martie 2002  “…pentru postul de analist programator. Trimiteţi un CV însoţit de o scrisoare de intenţie până la data de 27 martie 2002, la adresa…”.

Citeşti un astfel de anunţ şi, fie că te tentează postul, fie că nu, începi să te întrebi: dar ce este oare o scrisoare de intenţie? Este ea acelaşi lucru cu scrisoarea de motivaţie? Şi cum să înceapă o astfel de scrisoare? Cu “dragă domnule X…”? Şi cât de lungă…? Şi ce ar trebui să scriu în ea? Este util de ştiut că cele două sintagme se referă la unul şi acelaşi lucru. O astfel de scrisoare reprezintă “cartea mea de vizită” pe care o trimit, precum buzduganul zmeului, înaintea citirii CV-ului. Scrisoarea de intenţie reprezintă modalitatea prin care angajatorul îşi formează prima  impresie despre tine, este o primă luare de contact, chiar dacă numai pe hârtie.

Dacă scrisoarea este curată şi bine redactată, vei da impresia că eşti o persoană bine organizată şi pregătită. Scrisoarea trebuie să fie adaptată în funcţie de compania/ instituţia respectivă şi de postul pentru care doreşti să aplici.

Reguli de scriere a unei scrisori de intenție:

- Nu trebuie să depăşească o pagină
- Să conţină paragrafe scurte şi concise
- să fie tehnoredactată pe computer
- să se aleagă un font uşor de citit
- să se verifice ortografia şi punctuaţia
- să se evite hârtia colorată
- să nu se trimită fotografie, decât dacă se cere
- să fie consultat un prieten pentru sugestii şi eventuale corecturi
Scrisoarea de prezentare nu are un conţinut standard, ci exprimă interesul candidatului pentru postul vizat, chiar dacă nu este declanşată recrutarea de personal. Scrisoarea va fi adresată persoanei care se ocupă de angajări sau direct la departamentul de resurse umane, dacă nu ai informaţii complete. Dacă firma este mică, scrisoarea va fi trimisă către directorul general sau preşedintele acesteia.

Precizează postul vizat şi sursa din care a fost obţinută informaţia (anunţ publicitar, cunoştinţe, prieteni etc.). Dacă nu ai informaţii exacte despre un anumit post, îţi poţi exprima opţiunea pentru un domeniu de activitate. Oricum, este bine să subliniezi domeniul în care te-ai făcut remarcat sau ai avut performanţe deosebite.  Exprimă-ţi clar dorinţa de a candida pentru respectivul post, arătând, pe scurt, motivele  pentru care eşti interesat şi calităţile care te recomandă.

Arată că experienţa ta profesională este compatibilă cu cerinţele firmei/ instituţiei căreia i te adresezi. Nu uita să menţionezi că ai mai lucrat în acel domeniu sau, dacă nu este cazul, că eşti familiarizat cu activităţile lui specifice. 

Menţionează disponibilitatea pentru un interviu de angajare, cât şi faptul că respectiva scrisoare este urmată de un CV.

Mici TRUCURI

Este acceptabil şi uneori ţi se solicită să incluzi date privind salariul tău actual, dar niciodată să nu menţionezi salariul pe care doreşti să îl ai.

Dacă în anunţ nu sunt specificate decât numele firmei şi postul vacant, aflarea numărului de telefon al firmei (dacă nu cumva este identic cu numărul de fax) din Pagini Naţionale (sau din alt catalog cu firme şi instituţii), este primul pas. Ulterior poţi telefona pentru a întreba cine se ocupă cu selecţia personalului, ce nume şi ce funcţie are această persoană. 

Aflarea numelui şi a funcţiei exacte a respectivei persoane arată că ştii regulile jocului şi te va diferenţia foarte repede de ceilalţi candidaţi care nu vor ţine cont de acest aspect.

CONCLUZII

- O scrisoare de intenţie necorespunzătoare te poate scoate din competiţie, deşi ai abilităţile necesare.
- Scrisoarea de intenţie este citită înaintea CV-ului, iar impresia pe care o formează este de primă importanţă. De aceea, unele erori sau lucruri necorespunzătoare îi pot face pe cei care angajează să renunţe la a mai citi CV-ul. Pe de altă parte, o scrisoare bine concepută şi atrăgătoare poate adesea să îi determine pe reprezentanţii firmei să te treacă direct pe lista pentru interviu. Acest lucru nu este o regulă, dar este bine să foloseşti avantajele indiferent de situaţie.
- Scrisoarea de intenţie nu are o formă fixă, ea este personalizată şi trebuie să răspundă cerinţelor firmei la care vrei să lucrezi. De asemenea, trebuie să fie scurtă, concisă şi atrăgătoare. Scrisoarea de intenţie nu trebuie să contrazică informaţiile din CV, dar nici nu trebuie să conţină lucrurile din CV. Scrisoarea de intenţie este un liant între tine şi firma respectivă. CV-ul este amănunţit şi descriptiv.

Un model de scrisoare de intenţie










2. „SCRISOARE…CĂTRE ANGAJATORUL MEU”

Obiectiv
Elaborarea unei scrisori de intenţie, pentru slujba preferată (una dintre cele trei profesii descrise la exerciţiul 1). Se recomandă găsirea formei, culorii, design-ului, mărimii potrivite pentru a exprima cât mai bine calităţile şi personalitatea posesorului!
Concepte - cheie: 
- scrisoare de intenţie
- sinteză
- convingere
- să ştiu să mă “vând”
Materiale necesare: hârtie, pix

Durata: 20 min.

Analiza activităţii:
- Care au fost argumentele prin care ai încercat să îl convingi pe angajator?
- Care sunt punctele forte ale scrisorii tale?
- Care este punctul slab al scrisorii (dacă există) şi cum ai putea să îl îmbunătăţeşti?
- Care a fost formula cu care ai început? Dar cea de încheiere?
- Crezi că e suficientă scrisoarea de intenţie pentru prezentarea ta în detaliu? (se face trecerea la necesitatea însoţirii scrisorii de intenţie cu un CV)


II. Curriculum Vitae
Nu e o catastrofă atunci când nu ştii să faci un lucru. Nimeni nu s-a născut învăţat, orice om care ştie să facă ceva, ştie întrucât a învăţat să facă de la alţii sau a descoperit prin propriile abilităţi. CV-ul reprezintă un element foarte important al marketing-ului personal. Dacă scrisoarea de intenţie a fost convingătoare, angajatorul va trece la citirea CV-ului. De aceea, trebuie acordate timp şi răbdare pentru conceperea acestuia. Şi, nu în ultimul rând, e importantă abilitatea de a ştii cum să redactezi un CV. Se poate întâmpla ca persoanele care nu au abilităţile necesare pentru un post, dar ştiu foarte bine să conceapă un CV, să aibă mai mult succes (să fie chemate la interviu) decât cele care îndeplinesc toate condiţiile, dar fac greşeli în redactarea unui CV. Pentru a nu te afla în această situaţie, trebuie să ştii
a) ce este un CV ? 
Este un instrument absolut necesar pentru cei care îşi caută un loc de muncă. CV-ul trebuie făcut cu inteligenţă, astfel încât să stârnească interesul pentru tine şi să fii invitat la interviu. Putem spune ca un CV este un instrument de marketing prin care pătrunzi pe piaţa locurilor de muncă.
şi
b) ce conţine un CV?
- Numele şi prenumele
- Adresa şi telefonul la care poţi fi contactat
- Data naşterii
- Obiectivul
- Studiile
- Experienţa profesională
- Abilităţi şi deprinderi
- Limbi străine cunoscute şi nivelul de cunoaştere
- Cunoştinţe de utilizare a calculatorului (dacă este cazul)
- Premii speciale şi realizări profesionale sau şcolare
- Hobby-uri
- Recomandări
CV-ul este mai dificil de conceput în cazul persoanelor care nu au nici un fel de experienţă profesională, adică în cazul tinerilor absolvenţi de liceu sau facultate. Strategia, în acest caz, este următoarea: pe lângă coordonatele obişnuite (nume, adresa, telefon, data şi locul naşterii, studii) se menţionează:
- medii foarte bune
- cursuri relevante
- premii obţinute
- burse
- eventualele slujbe din timpul verii
Nu menţiona orice laudă sau compliment primit, nu trebuie să creezi un fel de “odă” la adresa propriei persoane. Prezintă numai acele realizări care au legătură cu postul pe care candidezi şi se integrează în contextul respectiv.

Erori în redactarea unui CV:
- Absenţa unor date esenţiale: adresa şi telefonul la care poţi fi contactat.
- Scrisul de mână. Încearcă să redactezi CV-ul pe computer.
- Prezenţa unor date inutile. Nu specifica chestiuni care nu au legătură cu serviciul (În nici un caz nu-şi au locul orientarea politică sau religioasă; culoarea ochilor sau a părului).
- Nu trimite fotografia decât dacă se cere.
- Datarea inexactă a anilor în care ai făcut liceul sau ai avut alte activităţi. Erorile de
cronologie arată că nu ai abilităţi de a lucra cu detaliile sau că eşti neatent.
- Nu folosi adjective la superlativ la adresa ta sau despre activităţile pe care le-ai îndeplinit.
Cum NU trebuie să fie un CV:
- mai lung de 2 pagini
- pe hârtie colorată
- cu ilustraţii
- pe hârtie de proastă calitate
- fotocopia unei fotocopii
- cu greşeli gramaticale
Concluzii:
- Un CV trebuie să fie sincer. Nu afirma că ai diplome sau abilităţi pe care nu le ai. Cel care angajează va verifica lucrurile care îl interesează şi poţi chiar să capeţi o reputaţie proastă, dincolo de faptul că nu vei obţine slujba respectivă.
- Un CV trebuie să fie adecvat postului pentru care candidezi. Nu orice CV este bun pentru orice situaţie. De aceea, este bine să ai mai multe tipuri de CV-uri şi să trimiţi, de fiecare dată, tipul de CV potrivit pentru firma la care vrei să te angajezi.
- CV-ul trebuie să fie exact, inteligent conceput şi să arate impecabil, astfel încât să îi demonstreze celui care angajează că eşti persoana potrivită pentru slujba respectivă.

Un model de CV








 OBS. De actualitate este modelul european de CV.



3. „CV-UL, CHEIA SUCCESULUI MEU”

Obiectiv

Redactarea unui CV pentru locul de muncă preferat (CV-ul va fi o continuare a scrisorii de intenţie redactate anterior).
Concepte - cheie
- curriculum vitae
- claritate
- abilităţi
- responsabilitate
Materiale necesare: hârtie, pix, calculator, imprimantă
Durata: 20 min.
Scenariul activităţii: Individual, fiecare îşi va elabora propriul CV pentru profesia preferată, ca o continuare firească a scrisorii de intenţie redactată la exerciţiul anterior. Cei care doresc, pot tehnoredacta documentul la calculator, după modelul dat şi îl vor putea scoate la imprimantă.

Analiza activităţii:
- Care au fost fazele cele mai uşoare ale redactării CV-ului?
- Unde ai întâmpinat dificultăţi în conceperea CV-ului?
- Care consideri că sunt calităţile CV-ului tău prin care încerci să îl convingi pe angajator?
III. Interviul

Interviul este o conversaţie pe care o porţi cu diverşi oameni care conduc o firmă sau o instituţie, despre abilităţile tale personale, despre motivaţia de a lucra la firma respectivă, despre pretenţiile salariale. Un start bun - nu te lăsa copleşit de emoţiile interviului, renunţă la gândurile precum:
- sunt prea tânăr / bătrân
- nu sunt prea calificat
- nu am experienţă în acel domeniu
Dezvoltă-ţi o atitudine pozitivă!

Atitudinea pozitivă este benefică pentru succesul căutării unui loc de muncă:
- Fii relaxat, cu încredere în forţele tale
- Stabileşte şi reevaluează obiectivele pe termen scurt
- Fii îngăduitor cu tine însuţi
- Învaţă din greşeli
- Perfecţionează-te şi învaţă lucruri noi
Ce impresie faci? Contează?

Interviul, ca orice examen, este adesea o metodă de autoevaluare. Pentru a te prezenta într-o lumină favorabilă, ţine cont de următoarele:

- pregătirea pentru interviu, detectând nevoile angajatorului
- modul de a te prezenta, de a te comporta
- întrebările caracteristice interviului
- o posibilă negociere
- depăşirea insuccesului, învăţăminte
Posibile întrebări care ţi se pot pune la un interviu:
- De cât timp lucrezi în această profesie?
- Ce nivel de studii şi ce experienţă ai?
- De ce doreşti această slujbă?
- Care sunt punctele tale tari?
- Ce ştii despre instituţia noastră?
- Cum ţi-ai schimbat locul de muncă?
- Cum te vezi peste cinci ani?
- Ce salariu aştepţi?
- Ce crezi că poţi aduce companiei?
- Dacă n-ar trebui să munceşti, ce ai face?
- Ce întrebări vrei să ne adresezi?

La un interviu trebuie să ştii să comunici, să eviţi capcanele sau întrebările încuietoare, să arăţi că eşti persoana potrivită pentru postul respectiv. Dacă vei demonstra că eşti bun în ceea ce faci şi eşti de folos la locul de muncă, şansele de a fi angajat sunt foarte mari.



4. "ASTĂZI MERGI LA INTERVIU"







Obiectiv: 
Simularea unui interviu de angajare (joc de rol) pentru conştientizarea atitudinilor şi comportamentelor necesare într-un interviu de angajare, pentru a convinge angajatorul că «eşti persoana potrivită, la locul potrivit».

Concepte - cheie:
- interviu
- atitudine pozitivă
- spontaneitate
- comunicare
- asertivitate
Materiale necesare: spaţiu degajat, birou, camera de filmat
Durată: 35 min.

Scenariul activităţii: 

Se aleg voluntari pentru rolul de angajatori, formând o comisie de 3-4 persoane şi se stabileşte un intervievat, persoana care să caute un loc de muncă, răspunzând unui anunţ din ziar (slujba se va stabili de către comisie). Ceilalţi participanţi vor fi observatori şi vor urmări, pe grupe, aspectele ce ţin de (grilă pe care intervievatul nu o cunoaşte dinainte):
- formula de salut, bâlbâieli, ticuri verbale, coerenţă
- mimică şi expresii faciale
- postură, gesturi
- cum se comportă candidatul, modalităţi de convingere
- impactul asupra celorlalţi
- felul în care îşi prezintă calificările academice şi profesionale corespunzătoare postului solicitat
- aptitudini speciale, inteligenţă, interese
- dispoziţie, motivaţie

Analiza activităţii:

- Comisia îşi va spune opinia asupra impresiei lăsate de intervievat. Este el admis sau respins? De ce?
- Fiecare grup de observatori îi va da un feedback intervievatului asupra celor observate
- I se va scrie o scrisoare intervievatului, de către fiecare participant: “Daca eu aş fi fost în locul tău, aş fi procedat…”.

5. „SPOTUL PUBLICITAR”

Obiectiv: 
Prezentarea succintă a punctelor tari care recomandă o persoană pentru slujba preferată, în condiţiile simulării unei situaţii reale.

Concepte - cheie: 
- putere de convingere
- asertivitate
- umor şi spontaneitate
- creativitate
Materiale necesare: hârtie, creioane, camera de filmat
Durata: 10 min.
Scenariul activităţii:
Se va redacta o scurtă prezentare. În scopul angajării, conform competenţelor fiecăruia, pentru o firmă de recrutare de personal. Se va lucra individual, textul va fi prezentat cu limită de timp în faţa unei camere de filmat improvizate. La sfârşit se analizează spoturile şi se va urmări impactul lor asupra publicului.

Analiza activităţii:

- Cum se exprimă autorul spotului? Care este mesajul spotului?
- Captează atenţia?
- Este relevantă prezentarea spotului pentru scopul propus?


6. „PORTOFOLIUL INDIVIDUAL”

Obiectiv: 

Întocmirea unei mape unitare cu toate exerciţiile şi abilităţile descoperite în urma cursurilor din Proiectul „Vreau o carieră!”

Concepte - cheie: 
- portofoliu
- abilităţi
- competenţe
Materiale necesare: mapă, materiale elaborate

Durata: 15 min.

Scenariul activităţii: 

Participanţii la curs vor aduna într-un dosar personal toate exerciţiile şi analizele acestora pentru a crea o imagine unitară a structurii de personalitate şi a scopurilor vizate. Se vor include Cv-urile, recomandările şi scrisorile elaborate, precum şi planul strategic de a găsi un loc de muncă optim.

Analiza activităţii:

- Este important să avem un portofoliu cu “abilităţi şi competenţe”? De ce?
- Se propune completarea individuală a portofoliului şi după terminarea cursului "Vreau o carieră!"


CONCLUZII:

- Folosiţi fără nici o reţinere orice relaţie pe care o aveţi pentru a descoperi un loc de muncă vacant. Apelaţi la familie, rude, colegi, cunoştinţe, asociaţii profesionale sau specialişti care lucrează în domeniul în care intenţionaţi să vă angajaţi. Veţi fi surprinşi de câte punţi de legătură veţi găsi.

- Folosiţi timpul liber pentru a vă îmbunătăţi abilităţile. Continuaţi-vă studiile, urmaţi cursuri pentru reîmprospătarea cunoştinţelor, specializându-vă pentru postul pe care-l doriţi cu adevărat.

- Orice vânătoare de joburi poate eroda încrederea în sine. Tom Jackson consideră această căutare a unui loc de muncă ca fiind: NU, NU, NU, NU, NU, DA.
- Nu vă descurajaţi de câte ori veţi auzi NU, sunteţi mai aproape cu un pas de DA.

8. „DIPLOMA CARIEREI MELE”

Obiectiv: 

Realizarea unei diplome personalizate, în funcţie de calitatea dominantă a fiecărei persoane participante la cursurile din Proiectul „Vreau o carieră!”.

Concepte - cheie: 
- feedback pozitiv
- valorizare
- încredere în sine
- viitor
- optimism
Durata: 15 min.

Scenariul activităţii

Fiecare adolescent/ părinte/ profesor va realiza câte o diplomă pentru unul dintre colegii săi, în funcţie de calitatea dominantă a acestuia. Numele pot fi notate pe bileţele şi apoi extrase.

Analiza activităţii:
- Calitatea reprezintă o surpriză pentru tin? Ştiai că ai o astfel de calitate?
- În ce situaţie ai confirmat calitatea pe care colegul tău a văzut-o la tine?

 preluare din Ghidul carierei mele



Vreau să iau o decizie!


Îndrăzneşte să devii ceea ce eşti. Există posibilităţi minunate în fiecare fiinţă.  Convinge-te de forţa ta. Să ştii să spui mereu fără încetare: ”Nu depinde decât de mine!”

Andre Gide

Decizie şi dezvoltare personală

Fiecare om îşi înţelege cel mai bine propria existenţă. Pe parcursul vieţii, evenimentele cu care ne confruntăm ne pun în situaţia de „a alege”, de cele mai multe ori, dintre mai multe alternative. În timp, se formează „capacitatea de a lua decizii”, trăsătură care defineşte personalitatea. Bazele formării personalităţii se pun în perioada adolescenţei, etapă de viaţă când are loc o intensă dezvoltare pe mai multe planuri (fizic, intelectual, socio-afectiv), care va duce la conturarea identităţii de sine. 

O componentă a identităţii de sine este identitatea vocaţională care presupune alegerea, opţiunea, decizia privind parcursul educaţional şi profesional. Persoana ajunge să planifice şi să acţioneze astfel încât să meargă înainte în propria sa viaţă.

Putem să ne educăm capacitatea de a lua decizii.


Factorii care influenţează luarea deciziei privind cariera 

În alegerea şcolară şi profesională persoana ia în considerare o multitudine de factori posibili interni şi externi care îi pot afecta reuşita. El alege acele studii şi profesiuni despre care crede că îi vor asigura în cel mai mare grad succesul şi îi vor produce cele mai mari satisfacţii.






Procesul de consiliere privind cariera facilitează dezvoltarea personală pentru luarea unor decizii, în concordanţă cu cerinţele personale şi realităţile sociale.

Etape în luarea deciziei

1. Determinarea alternativelor
- Cine sunt eu?
- Unde sunt acum?
- Unde vreau să ajung?
- Care sunt resursele mele actuale (calităţi, cunoştinţe, abilităţi) pe care mă pot baza?
2. Explorarea alternativelor
- Care sunt posibilele căi de acţiune? Câte alternative sunt?
- Ce voi găsi la capătul drumului?
- Cât/ce mă costă (timp, efort) să pun în aplicare aceste alternative?
- De ce cunoştinţe şi abilităţi voi avea nevoie?
- Care sunt dificultăţile pe care le voi întâmpina?
- Cine mă susţine?
- Care e calea optimă pentru mine?
3. Luarea deciziei şi întocmirea planului de acţiune
- Care este obiectivul meu?
- Ce pot să fac pentru a-mi atinge obiectivul?
- De ce am nevoie?
- Ce dificultăţi anticipez?
- Ce pot să fac pentru a le preveni sau minimiza?
- Care sunt paşii concreţi pe care îi am de parcurs?
- Ce voi face dacă planul va eşua?







ACTIVITĂŢI


1. „O SCURTĂ RETROSPECTIVĂ”

Obiectiv:

conştientizarea factorilor determinativi interni şi externi ai alegerii şcolare şi profesionale

Concepte - cheie
- alegere şcolară,
- alegere profesională
- influenţe
- factori determinativi
Durata: 15 min.

Materiale necesare: coli flipchart, markere
Scenariul activităţii

Participanţii se împart în grupuri mici, mixte (părinţi, profesori, elevi).

Se propun spre dezbatere următoarele întrebări:
- Ce m-a determinat să aleg profesia pe care o am? Cine m-a influenţat?
- Ce m-a determinat să aleg acest liceu, acest profil? Cine m-a influenţat?
Participanţii vor nota pe colile de flipchart cât mai multe „influenţe” ale alegerii şcolare şi profesionale. Fiecare grup va prezenta grupului mare factorii găsiţi.

Analiza activităţii:
- Care sunt factorii care influenţează luarea deciziei privind cariera?
- Care sunt pe termen lung efectele preponderenţei unuia sau mai multor factori?
- Putem controla aceşti factori?


2. „CAREUL DE AŞI”

Obiectiv: 
conştientizarea resurselor personale în relaţie cu viaţa profesională.
Concepte - cheie:

- carieră
- resurse personale
- calităţi
Materiale necesare: aşi de hârtie sub forma unor cărţi de joc, markere

Durata: 30 min.

Scenariul activităţii

Participanţii se împart în grupuri mici, mixte (părinţi, profesori, elevi). Fiecare grup primeşte „un pachet de cărţi de joc special, numai cu AŞI”. Unele cărţi au înscrise în centru anumite calităţi considerate „importante” în viaţa profesională: competenţă, punctualitate, onestitate, spirit de echipă, creativitate, comunicativitate, loialitate, spirit de iniţiativă etc. Există şi cărţi libere, care nu au nimic înscris pe ele. Fiecare participant trebuie să aleagă patru calităţi pe care consideră că le are şi care îi asigură/ i-ar asigura succesul în carieră. Toţi participanţii prezintă grupului mare propriul „careu de AŞI”.

Analiza activităţii:
- Care este legătura dintre calităţile personale şi orientarea spre o/ un anumit(ă) loc de muncă/ profesie?
- Există abilităţi, speciale care trebuie dezvoltate pentru carieră?

Care este relaţia dintre calităţile personale şi succesul în carieră? Este important să găsesc o slujbă care să mi se potrivească?


3. „LA RĂSCRUCE DE…CARIERĂ”

Concepte - cheie: 
- valori
- alegere
- alternative educaţionale/ ocupaţionale
- autoevaluare
- costuri/ beneficii
Materiale necesare: coli de hârtie, săgeţi, indicatoare de hârtie

Durata: 15 min.

Scenariul activităţii

Se aşează în mijlocul sălii un indicator cu săgeţi în diferite direcţii.
În colţuri diferite ale sălii sunt „plăcuţe” pe care sunt înscrise:
- Independenţă/ iniţiativă
- Putere/ autoritate
- Siguranţă/ stabilitate
- Ajutorarea celorlalţi
- Dezvoltare personală
Participanţii sunt rugaţi să se îndrepte spre acea direcţie care răspunde nevoilor/aşteptărilor lor privind viitorul loc de muncă, cu precizarea că este vorba de o alegere în condiţiile în care veniturile sunt relativ egale.

Analiza activităţii:

- Care sunt valorile spre care mă orientez în viaţa profesională?
- Ce pericole pot să apară? (indecizie, conflicte de alegere)
- Îmi este uşor să iau o decizie?

 preluare din Ghidul carierei mele







Vreau să lucrez în echipă!


“Spune-mi şi voi uita, arată-mi şi poate îmi voi aduce aminte, implică-mă şi voi înţelege”


Proverb chinezesc
Deseori, pe traiectoria vieţii noastre colaborăm cu alte persoane pentru a realiza diverse activităţi, cooperăm pentru a obţine anumite rezultate. Putem chiar considera că în orice moment al vieţii noastre suntem (sau nu) membrii unei echipe care încearcă să trăiască împreună.

Ce înseamnă o echipă?

Răspunsul cel mai sugestiv îl oferă imaginea celor 5 degete ale mâinii care, funcţionând  laolaltă, fac întreaga mână un instrument fără de care adaptarea nu ar fi posibilă. Un alt exemplu îl reprezintă mecanismul unui ceasornic, cu multiplele sale roţi dinţate, învârtindu-se una prin cealaltă, una lângă alta, şi numai toate măsurând timpul. Echipa înseamnă ansamblul de elemente/ persoane care funcţionează împreună pentru atingerea anumitor obiective, în virtutea unor roluri specifice, a unor reguli de comunicare şi comportament şi între care se stabilesc relaţii de respect, cooperare, toleranţă, diversitate în unitate.  Echipa este necesară, oportună, serveşte atingerii unui scop precis, obţinerii unor rezultate. Contextul general în care membrii ei îşi desfăşoară activitatea este unul de motivaţie pentru atingerea scopului.

Cum se formează o echipă?

Echipa nu se formează de la sine, are un lider formal şi unul informal; înseamnă un proces de construcţie, care trece prin diferite faze şi care necesită timp pentru a fi finalizat. Formarea echipei eficiente are în vedere că fiecare individ trebuie să aibă un rol precis, specific, o anumită responsabilitate care să îl diferenţieze de ceilalţi. Ca parte a unei echipe, prin interacţiunea cu ceilalţi, individul învaţă ceva nou: despre el însuşi, despre ceilalţi, comunică, ascultă, primeşte feedback. Astfel, învăţăm să ne socializăm într-o lume a individualităţilor, învăţăm să cerem sprijin şi să oferim ajutor, să comunicăm eficient şi să explorăm noi modele relaţionale. Echipa oferă siguranţă, căldură pentru că apartenenţa la un grup, ca şi apariţia în sine a grupurilor răspund unor motivaţii fundamentale, bazale ale comportamentului uman - nevoia de siguranţă şi afiliere – condiţie esenţiala a evoluţiei umane. Lucrând împreună cu alţii, alături de ei, având un scop comun şi atingându-l, ai treptat sentimentul propriei valori, a unicităţii tale, a încrederii de sine.

Faze în dezvoltarea unei echipe:

1. Confuzie - legată de nevoia de management, responsabilităţi şi scopuri
2. Relaţii de tip atracţie-respingere
3. Nemulţumire
4. Formarea de minigrupuri
5. Autoacceptare şi empatie
6. Coeziune
7. Feedback şi relaţii suportive
8. Autenticitate şi eficienţă
Roluri posibile ale membrilor unei echipei:
- Conducătorul echipei: atribuie sarcini, controlează rezultatele
- Organizatorul: impune modele, administrează, stabileşte drumul până la atingerea obiectivelor
- Promotorul: vine permanent cu idei noi, inovează (“Dar dacă am face în alt fel!”)
- Supraveghetorul: evaluează activitatea colegilor săi pentru a-i aduce pe calea cea bună (“Ei, cum stăm?”)
- Executantul: face tot ce i se cere, aplică efectiv
- Susţinătorul: ridică moralul celorlalţi în situaţii dificile
- Investigatorul: explorează ideile pe toate părţile, în toate amănuntele
- Finalizatorul: trage concluziile, retuşează rezultatul final



ACTIVITĂŢI




1. REVISTA: “LUMEA ÎN CARE TRĂIM” (“Ziarul despre carieră”)
Obiectiv: 
- experimentarea situaţiei de a fi parte a unei echipe, de a colabora cu ceilalţi pentru realizarea unui scop comun.
Concepte - cheie
- echipă
- responsabilităţi
- organizare
- motivaţie
- scop comun
Materiale necesare: foi de flipchart, markere

Durata: 30 min.

Scenariul activităţii
Se organizează şase grupe şi se împart materialele necesare:  “Imaginaţi-vă că alcătuiţi colectivul de redacţie al unei reviste şi că aveţi de realizat pentru mâine ediţia specială “Lumea în care trăim”/ ”Ziarul despre carieră”. Puteţi redacta revista aşa cum doriţi, scriind articole, realizând desene sugestive sau reportaje imaginare. Obligatoriu este ca fiecare dintre voi să-şi aducă contribuţia într-un
fel sau altul”.

Analiza activităţii:
- Cum s-a organizat echipa?
- A încercat cineva să preia rolul de lider?
- Cum v-aţi simţit ca parte componentă a echipei?
- Care a fost poziţia ta în grup?
- Cum credeţi că v-au privit ceilalţi?
Uneori ne este foarte greu să lucrăm împreună cu alţii, să ne adaptăm stilului de muncă în grup. Există persoane care se simt bine de la început şi funcţionează cu mare eficienţă în compania celorlalţi, iar alţii care cooperează mai dificil. Ca eficienţă, lucrul în echipă depăşeşte rezultatele unei activităţi solitare, de aceea este necesar să învăţăm, să exersăm şi să experimentăm cât mai des colaborarea cu ceilalţi.

2. „ARANJAREA NUMERELOR”

Obiectiv
- să se recunoască faptul că pentru a funcţiona eficient îndeplinindu-şi obiectivul, o echipă/ un grup trebuie să găsească şi să stabilească o regulă de comunicare şi un limbaj propriu.
Cuvinte cheie
- comunicare
- necesitate
- limbaj nonverbal
- regulă
Durata: 10 min.

Scenariul activităţii
Jumătate dintre participanţi sunt observatori, iar ceilalţi voluntari  sunt rugaţi să extragă dintr-o urnă câte un număr de la 1 la 30 pe care să nu-l comunice celorlalţi. Timp de 1 minut, participanţii la joc se plimbă unul lângă celălalt prin spaţiul încăperii, după care, la îndemnul formatorului: ”Acum aşezaţi-vă în ordinea numerelor extrase, dar fără să vorbiţi între voi”, încearcă să-şi găsească locul printre ceilalţi, căutând un mod - nonverbal, de a se face înţeleşi.

Analiza activităţii:

- Cât de greu a fost până aţi găsit modalitatea de comunicare cu ceilalţi?
- Aţi fost originali sau aţi imitat limbajul celor de lângă voi?
- Cum v-aţi simţit în timpul exerciţiului?
Comunicarea este una dintre cele mai importante dimensiuni ale lucrului în echipă. Când membrii unui grup au de îndeplinit un scop comun, încearcă să devină o echipă, care pentru a fi eficientă îşi creează o regulă proprie de comunicare, un stil.

3. COLAJ – “IATĂ DE CE SUNTEM IMPORTANŢI!”

Obiectiv
- experimentarea lucrului în echipă în condiţiile unei motivaţii legate de stima de sine ca rol şi statut, a unei comunicări optime datorate aceluiaşi nivel social al participanţilor (de vârstă, profesional etc).

Concepte - cheie
- egalitate
- diferenţiere
- comunicare
- motivaţie
- stimă de sine
- echipă
Materiale necesare: foi de flipchart, markere, hârtie colorată, reviste, foarfece, adeziv

Durata: 15 min

Scenariul activităţii: 
“Vă rugăm să formaţi cinci echipe omogene grupându-vă în funcţie de statutul vostru social (două echipe de câte 15 elevi, o echipă de 10 profesori, două echipe de câte10 părinţi). Realizaţi cu ajutorul materialelor puse la dispoziţie, un colaj în care să exprimaţi importanţa socială a grupului din care faceţi parte. 

Analiza activităţii
- Ce anume -a motivat să lucraţi ?
- Aţi simţit că sunteţi în competiţie cu celelalte echipe?
- Cum v-aţi simţit lucrând împreună?
- Cum aţi comunicat cu cei din grupul vostru?
- Aţi recunoscut în comportamentul vostru unul din cele opt roluri distincte prezentate mai sus?
Asemenea comunicării, motivaţia este un vector foarte important al cooperării dintre membrii grupului, coeziunea ducând la convergenţa părerilor, ideilor originale, necesare atingerii onorabile a scopului propus. 
“Toate afacerile se pot reduce la trei cuvinte: oameni, produse, profit. Oamenii sunt primii. Fără o echipă bună, celelalte sunt egale cu zero”- Lee Iacocca


4. “DISCUŢII de… ŞCOALĂ”

Obiective:
- observarea modului de funcţionare a unei echipe: responsabilităţi, comunicare, motivaţie etc.
- identificarea rolurilor membrilor în cadrul unei echipe
Concepte - cheie:
- joc de rol
- rol în echipă
- comunicare
- responsabilitate
- dezbatere
Durata: 15 min.

Spaţiul
se va încerca reproducerea cabinetului unui director (birou şi scaune)
Scenariul activităţii: 
Cinci voluntari vor participa la un joc de rol având ca temă situaţia la învăţătură şi posibilităţile de viitor pe care le are un elev cu multe absenţe, şi în pragul corigenţei, din clasa a XI-a a unui liceu. Cele cinci personaje care discută sunt: directorul liceului, elevul, mama, tata (părinţii lui), dirigintele clasei a XI-a, un coleg - şeful clasei. Ei vor constitui o echipă care încearcă să găsească soluţii pentru reabilitarea elevului. Observatorii sunt rugaţi să discute observaţiile făcute, la sfârşitul exerciţiului.
Analiza activităţii:
- Cum a decurs discuţia?
- Care a fost maniera de comunicare?
- Cine a fost liderul echipei?
- Cum s-au distribuit rolurile membrilor?
- Au reuşit ei să fie o echipă care lucrează împreună pentru atingerea unui scop?
Concluzii:
…………………………………………………………………………………………….
(fiecare observator este rugat să-şi noteze propriile concluzii în urma observaţiilor făcute)



preluare din Ghidul carierei mele




Vreau să rezolv un conflict!

"- Ce să fac cu buruienile din faţa casei mele?"
Radio Erevan răspunde: - "Foarte simplu. Le transformi în florile tale preferate!"



Fiecare persoană a trăit o situaţie conflictuală sau poate chiar acum o trăieşte. Ceea ce este normal. Chiar dacă majoritatea dintre noi nu recunoaştem acest lucru. Auzim de multe ori „eu nu am nici un conflict, nu am nici o problemă...”, dar vedem comportamentul care contrazice. De asemenea, cunoaştem prieteni, membrii ai familiei, vecini care mai tot timpul sunt în conflict cu cineva şi la fel de bine, sunt persoane pe care nu le-am văzut implicate în conflicte. Aminitiţi-vă că uneori aţi fost aduşi într-un conflict iar alteori, aţi provocat un conflict. Dar de fiecare dată v-aţi implicat.

Ce anume ne face să intrăm în conflict cu cineva, care sunt cele mai frecvente motive pentru care ne trezim deja implicaţi în miezul unui conflict?  Ce anume predispune şi chiar generează conflictele? Răspunsurile sunt:

- interpretarea diferită a realităţii, subiectivismul
- insuficiente informaţii sau chiar lipsa lor, confuzii
- prejudecăţile, stereotipiile preluate necritic
- neimplicarea efectivă în clarificarea ideilor
- dezinteresul manifestat faţă de cineva
- comunicare defectuoasă
- frustrări repetate
- lipsa de încredere în sine şi în ceilalţi
- insuficientă răbdare cu ceilalţi
- toleranţă scăzută
- presiunea timpului,
- situaţiile stresante, de criză
- diferenţe de temperament, de ritm sau stil personal
- diferenţe de valori
- invadarea spaţiului personal
Adaugă şi altele care îţi vin acum în minte!

Într-o situaţie conflictuală mă simt...
- surprins, luat prin surprindere de reacţiile cuiva
- vinovat pentru că din neatenţie am iscat o neînţelegere, un conflict
- vulnerabil, la dispoziţia celuilalt/ celorlalţi
- nepregătit să fac faţă
-puternic, gata să rezolv o situaţie dificilă

În ultimul conflict cum te-ai simţit?

Despre conflicte se spun multe lucruri, cum ar fi: „evită-le”, „nu aduc nimic bun” sau dimpotrivă, „crează-le”, „fără ele nu se poate”. Oricum, este de preferat să rezolvi şi nu să ocoleşti sau să te prefaci că lucrurile merg excelent. Este de preferat să înveţi dintr-un conflict de la celălalt despre care nu ştiai prea multe şi mai ales, să încerci dificila bucurie de a învaţa despre tine. Ia-o ca pe o şansă de a te observa şi de a folosi experienţa personală anterioară. Dar nu te mira dacă găseşti obstacole noi, pentru că lor li se potrivesc soluţii noi. Şi nu căuta reţete sau soluţii standard.

Îţi propunem o strategie simplă de clarificare a situaţiei conflictuale:

- apropie-te de conflict şi află detalii despre situaţia în care te afli
  • Este nou sau parcă îl recunoşti?
  • Care este istoria lui, cum a apărut?
  • Către ce se îndreaptă? Ce se află dincolo de el?
- apropie-te de celălalt (sau ceilalţi) şi află cum se simte el
  • Care este contribuţia celuilalt la conflict?
  • Cum poate contribui la rezolvarea conflictului?
- apropie-te de tine şi află cum te simţi în acest conflict
  • Cât de confortabil sau nu trăieşti acest conflict?
  • Cărei nevoi personale îi răspunde acest conflict?
  • Ce pierzi?
  • Dar ce câştigi?
  • Eşti singur? Cine te poate ajuta?
  • Ce vei învăţa din această experienţă?



ACTIVITĂŢI


1. „ACROSTIHUL CONFLICTULUI”

Obiective
- Clarificarea noţiunii de conflict, prin evidenţierea notelor definitorii
- Explicarea noţiunii de conflict prin analiza experienţelor personale
Concepte – cheie
- conflict
- analiză
- nevoi
- încredere în sine
- rezolvare de probleme
Materiale necesare: coli de scris, coli de flipchart, markere

Durata: 15 min.

Scenariul activităţii: 

Participanţii la program se împart în echipe, după continente şi fiecare grup - continent are sarcina să găsească acrostihul conflictului, cuvinte cheie care îi ajută la înţelegerea noţiunii de conflict.

  C
  O
  N
  F
  L
  I
 C
 T

- Găsiţi definiţia conflictului printr-o metaforă, apoi desenaţi-o printr-o caricatură!
- Conflictul pentru mine este ca şi…………………………………………
-Ce imagini, gusturi, mirosuri vă vin în minte cand auziţi cuvântul „conflict”?
- Transformaţi cuvintele găsite în mesaje pozitive, din perspectiva: conflictul este o oportunitate!
- Creaţi din cuvintele identificate un scurt eseu, o poveste sau o legendă personală a
conflictului din care să reiasă o soluţie, o metodă de rezolvare a conflictelor.
- Apoi dezbateţi în grupul mare ceea ce aţi lucrat.
Analiza activităţii:
- Ce înseamnă conflictul pentru voi?
- Ce rol joacă conflictul în viaţa voastră?
- Cine/ ce vă determină să intraţi în conflict cu cineva/ ceva? (ce atitudini, sentimente,
cuvinte, imagini, gânduri)
- Asupra cui vă revărsaţi conflictele?
- În preajma cui simţiţi că nu există conflict?
- Ce vă face să simţiţi mai puţin stări conflictuale?
- Cum vă autodiminuaţi stările conflictuale?
- Ce metode personale de rezolvare a conflictelor aveţi?
- Ce fel de conflicte se pot naşte în legătură cu cariera voastră? (meseria de elev, viitoarea
carieră)
- Vă implicaţi? Căutaţi soluţii de rezolvare? Care sunt acestea?


2. "BUCHETUL"

Obiective: 
- Identificarea modalităţilor personale de rezolvare a conflictelor
- Experimentarea lucrului în echipă şi a unei atitudini deschise, pozitive, faţă de opiniile celorlalţi
Concepte - cheie: 

- analiza conflictelor
- soluţii
- oportunitate
- conflict pozitiv
- atitudini
Durata: 10 min.

Scenariul activităţii

Se ştie că uneori sau de cele mai multe ori conflictele pot fi şi pozitive. Cu toate acestea, puţini dintre noi conştientizăm acest lucru. 

Să descoperim împreună la ce este bun conflictul! La ce ajută el? Suntem într-o grădină a soluţiilor, unde conflictul poate fi şi pozitiv. Fiecare floare reprezintă o modalitate personală de a spune: „Conflictul este bun pentru că ajută la…”. Completaţi pe floarea pe care aţi primit-o la ce este bun conflictul pentru voi.
Apoi se discută în grupul mare ideile notate, „florile”.

Sau într-o altă variantă, fiecare participant face parte dintr-o echipă (soluţii, negociere, mediere, comunicare, compromis, câştig) şi primeşte câte o floare din carton. Individual se dă câte un nume florii, prin care să arate că şi conflictul poate ajuta la ceva. Apoi se formează buchetul fiecărei echipe, care se discută în grupul mare. 

Analiza activităţii:
- La ce poate fi bun conflictul?
- Din ce situaţii de viaţă aţi observat că uneori conflictul poate avea şi o latură pozitivă?
- Ce calităţi ale tale pot transforma un conflict într-o şansă sau o oportunitate?
- Cum poate deveni un conflict personal, interpersonal o oportunitate în cariera ta?


3. „FLUTURII. ÎMPREUNĂ VOM ZBURA”


Obiective

- Identificarea modalităţilor comune de rezolvare de a conflictelor
- Înţelegerea propriilor valori şi a celorlalţi. Importanţa lor în rezolvarea conflictelor
Concepte- cheie:
- modalităţi de rezolvare a conflictelor
- imagine de sine
- stimă de sine
- lucru în echipă
Materiale necesare
coli de hârtie colorată în formă de aripi de fluture, creioane colorate, carioci, markere
Durata: 20 min.

Scenariul activităţii

În fiecare diadă unul este A, şi celălalt va fi B. Fiecare primeşte o bucată de hârtie colorată, care reprezintă o aripă de fluture, fără să ştie acest lucru. Pe bucata de hârtie colorată primită, care are forma unei aripi de fluture, scrie un paragraf, un scurt eseu în care să te descrii pe tine şi situaţiile tale conflictuale, care te fac să te simţi inconfortabil, în nesiguranţă, chiar furios. Începe prin a-ţi da numele şi continuă cu „este o persoană care …”, la persoana a III-a, fără a folosi pronumele „eu”. Aceasta îţi va da o distanţă obiectivă şi o libertate de a scrie cât mai sincer. În timp ce scrii, poţi desena, pe foile colorate primite idei referitoare la modalităţile personale prin care poţi rezolva conflictele, le poţi transforma în şanse de progres. Simte-te liber în a scrie sau a desena aşa cum îţi doreşti. După ce ai scris povestea, te rog să schimbi foile şi să găseşti pentru colegul/ colega cu care ai lucrat în diadă metodele comune de rezolvare a conflictelor, pentru ca împreună să puteţi zbura! Pe corpul fluturelui, pe care îl veţi primi ulterior, puteţi nota punctele comune de soluţionare a situaţiilor conflictuale.

Analiza activităţii: 
- Ce a fost dificil/ uşor?
- Cum v-aţi simţit în această activitate, de la început până la sfârşit?
- Ce corelaţii se pot face între ceea ce sunt eu, imaginea mea de sine şi modalitatea de a rezolva un conflict?
- Ce soluţii aţi găsit împreună?
    Activitatea se încheie cu o sarcină pentru grupul mare: ce gândeşte un grapefruit despre tine în situaţii conflictuale, în situaţii limită? Dar un trecător de pe stradă, un călugăr tibetan, o broască ţestoasă?


    4. „FERESTRELE CONFLICTULUI”


    Obiective: 
    - Explorarea tuturor aspectelor care intervin în analiza conflictelor
    - Identificarea cauzelor care generează un conflict, dar şi a modalităţilor de rezolvare
    - Exersarea unei atitudini conciliante, deschise, de parteneriat
      Concepte- cheie: 
      - Cauze, efecte în conflict
      - Rezolvarea conflictelor
      - Modalităţi de rezolvare

        Materiale necesare: fişe de lucru

        Durata: 20 min.

        Scenariul activităţii:
        Fiecare participant va primi o fişă de lucru cu „ferestrele conflictului”. Acesta va completa cele patru ferestre, după ce s-a gândit în prealabil la ultimul conflict din viaţa personală, familială sau socială, rezolvat sau pe cale de a se rezolva. Cele patru ferestre sunt:
        - Cu ce am generat eu conflictul?
        - Cu ce a generat celălalt conflictul?
        - Cu ce am contribuit eu la rezolvarea conflictului?
        - Cu ce a contribuit celălalt la rezolvarea conflictului?
        În final, fiecare va da o sugestie celor ce trăiesc stări conflictuale şi vor desena conflictul rezolvat.

        Analiza activităţii:
        - Încearcă să analizezi cauzele conflictului nu numai din perspectiva ta, ci şi din perspectiva celeilalte persoane implicate!
        - Cum a fost să identificaţi cauzele care au generat conflictul şi din propria perspectivă?
        - Dar să vedeţi contribuţia celuilalt în rezolvarea conflictului?
        - Cum se întâmplă de cele mai multe ori: să generaţi un conflict, să contribuiţi la rezolvarea lui, să aşteptaţi ca celălalt să găsească soluţii, etc.?
        - Ce stil abordaţi în rezolvarea conflictelor? Renunţare, compromis, negociere, rezolvare de probleme, câştig-câştig?


        preluare din Ghidul carierei mele





        Vreau să comunic!

        “Dacă faci ceea ce întotdeauna faci, vei avea rezultatele pe care întotdeauna le ai. Dacă îţi doreşti alte rezultate, trebuie să faci ceva nou.”

        Proverb danez

        Este important să studiem comunicarea când noi comunicăm de când ne ştim?

        Iată câteva motive pentru care cineva ar studia comunicarea:
        - Pentru a mă înţelege mai bine cu cei apropiaţi
        - Pentru a câştiga mai mulţi bani făcând vânzări prin telefon
        - Pentru a afla cum pot să cuceresc o fată/ un băiat
        - Pentru a fi privit cu respect de către oamenii de vază
        - Pentru a deveni faimos şi reconoscut în public
        - Pentru a putea convinge pe cineva (părinţi, profesori, posibili angajatori)

        Care sunt motivele tale pentru care ai studia comunicarea?

        Cineva însă ar putea să nu găsească nici un motiv, a comunica însemnând pentru el ceva firesc, precum respiraţia: “eu ştiu deja cum să comunic, bunul simţ îmi spune cum trebuie să procedez, nu?”

        Comunicarea este baza tuturor relaţiilor noastre. Viaţa personală, viaţa profesională şi o măsură considerabilă a fericirii noastre depind de felul în care comunicăm. Cu cât reuşeşti să comunici mai bine, cu atât e mai probabil să ai succes în relaţiile cu familia, cu prietenii sau în cele de afaceri. Pentru că eşti nevoit să intri în contact cu oamenii, trebuie să te faci înţeles, să încerci să înţelegi ce doresc alte persoane pentru a te putea relaţiona cu ele şi pentru a putea rezolva anumite situaţii de viaţă. Oricât ar părea de ciudat, chiar şi rezolvarea unei probleme tehnice  presupune bune abilităţi de comunicare. Spre exemplu, pentru a construi un pod, trebuie să negociezi cu diverse instituţii, cu proprietarii terenului, să discuţi cu furnizorii, să organizezi echipa cu care vei lucra etc.

        Achiziţionarea unor abilităţi de comunicare înseamnă mai mult decât învăţarea şi aplicarea strictă a unor reguli. Nu există o reţetă, o formulă magică. Nu devii un dansator mai bun desenând nişte paşi pe o podea, în ordinea corectă şi petrecându-ţi restul vieţii păşind pe acei paşi. Pentru a fi bun, trebuie să te adaptezi ritmului muzicii, dar şi ritmului partenerului tău. Similar, o bună comunicare presupune stăpânirea solidă a cunoştinţelor  despre comunicare, dar şi capacitatea de a te adapta caracteristicilor mereu în schimbare ale partenerului de comunicare (receptivitate, deschidere). Ai nevoie, aşadar, de cunoştinţe, dar şi de abilităţi de comunicare.

        Comunicarea dă o formă vieţii noastre. Înainte de a afla cum funcţionează comunicarea, trebuie să ştim ce este comunicarea.  Comunicarea este procesul de trimitere, receptare şi interpretare a mesajelor prin care noi ne relaţionăm unii cu ceilalţi şi ne adaptăm la mediul înconjurător.(Robert Smith, 1992)

        Virginia Satir descrie "comunicarea ca pe "o umbrelă uriaşă care acoperă şi influenţează tot ceea ce se întâmplă” între fiinţele umane. O dată ce fiinţa umană a sosit pe pământ, comunicarea este cel mai important factor şi singurul care determină ce fel de relaţii realizează ea cu alţii şi ce se întâmplă cu ea în lume."

        Omul înseamnă comunicare, prin tot ceea ce spune, face, gândeşte şi simte. Chiar din zorii unei zile obişnuite, de la ritualul igienii zilnice, la rugăciunea de dimineaţă, la firescul unei urări de "Bună dimineaţa!" adresat persoanelor apropiate sau necunoscute, la vârtejul accelerat al ritmului de la şcoală sau de la locul de muncă, şi … până la momentele de linişte, relaxare şi somn. Oamenii comunică zilnic, eficient şi ineficient, verbal şi nonverbal, artistic şi ştiinţific.

        Componentele comunicării

        Comunicarea porneşte de la o sursă numită şi emiţător. De obicei, sursa este o fiinţă umană care doreşte să transmită ceva, un mesaj, altei persoane. Într-un dialog, rolurile de emiţător şi receptor se schimbă alternativ.

        Între emiţător şi receptor se realizează un schimb de mesaje, alcătuite din idei, simboluri, coduri. Canalul este un “purtător” al mesajului.  Receptorul este cel care primeşte mesajul transmis de emiţător, îl decodifică şi îl supune unei interpretări personale. Orice comunicare are loc intr-un context.

        Procesul comunicării implică:
        - corpurile noastre
        - valorile personale
        - aşteptări
        - simţuri
        - experienţe

        Aţi mai adăuga şi alte elemente?


        Formele comunicării:
        * Verbală 7%
        * Paraverbală 38%
        - expresivitate
        - accent
        - intonaţie
        - topică
        - timbru
        * Nonverbală 55%

        - mimică
        - gesturi
        - postură

        Proxemica este ştiinţa folosirii spaţiului în relaţiile dintre oameni. Au fost descrise patru tipuri de distanţe:
        - zona intimă: 15 - 46 cm
        - zona personală: 46 - 1,22 cm
        - zona socială: 1,22 - 3,60 cm
        - zona publică: peste 3,60 cm

        Stiluri de comunicare sunt:
         - cooperant
        - rezolutiv
        - bazat pe negociere
        - asertiv
        - directiv
        - agresiv

        Feedback-ul este un “ecou” ce dă de veste partenerului dacă este acceptat, înţeles sau nu. Lumea înconjurătoare reprezintă o oglindă – toate reacţiile acesteia înseamnă feedback, care ne ajută să ne înţelegem pe noi înşine.

        A da şi a primi feedback pozitiv:

        “A da”
         -Începeţi întotdeauna cu ceva pozitiv
        - Fiţi concret
        - Referiţi-vă întotdeauna la ceva ce poate fi schimbat
        - Încercaţi să oferiţi alternative
        - Fiţi descriptiv şi mai puţin evaluativ
        - Oferiţi feedback-ul la persoana întâi
        - Feedback-ul pe care îl oferiţi spune întotdeauna ceva şi despre voi

        “A primi”
        - Nu fiţi defensiv, încercaţi să ascultaţi şi să înţelegeţi ceea ce vi se transmite
        - Cereţi/ ascultaţi părerea mai multor persoane înainte de a accepta/respinge feedback-ul

        Regulile ascultării active

        - Focalizează-te pe vorbitor
        - Păstrează contactul vizual
        - Acordă atenţie sentimentelor vorbitorului
        - Ia în considerare atât sentimentele prietenoase, cât şi cele neprietenoase
        - Arată că înţelegi ce ţi se spune
        - Fii un ascultător “dificil”
        - Nu eticheta vorbitorul
        - Când asculţi activ, trimiţi următorul mesaj celuilalt: “eşti important pentru mine; vreau să te înţeleg.”

        Asertivitatea

        Asertivitatea este abilitatea de a ne exprima emoţiile şi convingerile fără a afecta şi ataca drepturile celorlalţi, fără a fi agresiv sau pasiv.

        A fi asertiv presupune :
        - a spune NU fără să ai sentimentul vinovăţiei
        - a avea încredere în tine şi în ceilalţi
        - a comunica opiniile şi experienţele personale cu ceilalţi
        - a face complimte şi a şti să le accepţi
        - a recunoaşte şi a respecta drepturile celorlalţi

        Este dreptul fiecăruia de a avea valori, convingeri, opinii proprii. Este dreptul de a fi acceptat ca imperfect.  Este dreptul de a spune NU sau NU ŞTIU sau NU ÎNŢELEG sau NU MĂ INTERESEAZĂ.

        Este dreptul de a te schimba, de a-ţi dezvolta viaţa aşa cum îţi doreşti.


        Puncte de sprijin pentru o comunicare eficientă:
        - Ţine cont de discrepanţele dintre comunicarea verbală şi de cea nonverbală!
        - Respectă unicitatea celorlalţi!
        - Fii pozitiv în comunicare!
        - Fii un bun ascultător!
        - Renunţă la idei preconcepute!
        - Comunicarea se face în ambele sensuri: dai, primeşti şi invers!



        ACTIVITĂŢI



        1. "CE ESTE COMUNICAREA?"


        Obiective: 
        - realizarea unei liste cu posibile cuvinte sugerate de conceptul de comunicare
        - exersarea brainstorming-ului ca metodă activ-participativă

        Concepte-cheie:
        - creativitate
        - deschidere
        - originalitate
        - libertatea exprimării
        - imaginaţie
        Materiale necesare: markere, flipchart

        Durata: 10 min.

        Scenariul activităţii: 
        Formatorul propune afirmaţia:  “Când aud cuvântul comunicare mă gândesc la…” Timp de 5 minute, participanţii vor spune toate cuvintele care le trec prin minte, ştiind că nu vor fi criticaţi, fără teama de a greşi. Toate ideile se vor nota pe flipchart. Acestea se discută pentru a fi conştientizate notele definitorii ale comunicării. Se fac precizări teoretice.



        2. "GHICEŞTE HOBBY-UL!"

        Obiective:

        - Folosirea întrebărilor deschise pentru a ghici hobby-ul mimat
        - Comunicarea nonverbală, cât mai expresivă
        - Conştientizarea importanţei comunicării nonverbale

        Concepte-cheie:
        - comunicare nonverbală
        - autocunoaştere
        - intercunoaştere
        - atitudini
        Durata: 20 min.

        Scenariul activităţii: 
        Participanţii se împart în grupuri, după componentele comunicării: emiţătorii, receptorii, canalele, feedback-urile, mesajele, contextele. Fiecare participant din grup se gândeşte timp de un minut la hobby-ul personal, pe care-l va mima în faţa celorlalţi într-o manieră cât mai originală şi plină de umor. Ceilalţi membri vor încerca să ghicească ceea ce s-a mimat. Se face o listă comună cu hobbyurile grupului. Apoi, timp de şapte minute, se discută despre istoriile acestor pasiuni. Rezultatele se comunică grupului mare. Se analizează punctele comune şi diferenţele dintre membrii grupului.

        Analiza activităţii:
        - Cum ţi-ai descoperit hobby-ul?
        - Ţi-a fost greu sau uşor să mimezi hobby-ul?
        - Cum te-ai simţit exprimându-te nonverbal în faţa grupului?
        - Cum a fost să descoperi că şi alţi colegi au acelaşi hobby ca şi tine?
        - Ce elemente ale exprimării nonverbale te-au ajutat să-ţi construieşti jocul de mimă?


        3. "SPATE ÎN SPATE"


        Obiective:
        - Conştientizarea comunicării nonverbale de tipul “face to face” în alegerea carierei
        - Optimizarea comunicării verbale şi nonverbale
        Concepte-cheie
        - comunicare nonverbală
        - mimică, gestică
        - comunicarea faţă în faţă
        - atitudine
        - comportament
        Durata: 20 min.

        Scenariul activităţii:

        Participanţii se împart în diade, se aleg persoane care nu s-au cunoscut foarte bine până atunci. Aceştia vor sta pe două scaune, spate în spate şi fiecare va povesti, timp de cinci minute, cea mai frumoasă experienţă a lui: un film drag, o întâmplare sau ceea ce doresc membrii diadei. Apoi, timp de cinci minute, scaunele se vor aşeza faţă în faţă şi se va repeta „povestirea” reciprocă despre cea mai reuşită experienţă trăită din ultima săptămână.

        Analiza activităţii:

        - Cum te-ai simţit în cele două situaţii?
        - Care tip de comunicare ţi-a plăcut mai mult? De ce?
        - Ce consecinţe are primul tip de comunicare? În familie? La şcoală? La viitorul loc de muncă?
        - Care sunt avantajele comunicării “faţă în faţă”,faţă de comunicarea spate în spate?
        - Ce este mai important în comunicarea dintre doi sau mai mulţi oameni?
        - Care sunt punctele tari ale comunicării în alegerea unei cariere?
        - Cum poate fi antrenată comunicarea “faţă în faţă” pentru a fi eficientă?
        - În ce situaţii de viaţă se întâmplă să întâlneşti comunicarea “faţă în faţă”? Dar celălalt  tip de comunicare?



        4. "CE POATE FACE UN ZÂMBET?"

        Obiective:
        - Conştientizarea importanţei modalităţilor de comunicare interpersonală
        - Optimizarea comunicării verbale şi nonverbale
        Concepte-cheie:
        - comunicare nonverbală
        - mimică, gestică
        - mesaj
        - atitudini
        - imagine de sine
        Materiale necesare: oglindă, un coşuleţ, coli de hârtie

        Durata: 10 min.

        Scenariul activităţii:

        Formatorul activităţii are o oglindă ascunsă într-un coşuleţ. Acesta se plimbă pe la fiecare membru al grupului şi îi solicită să privească în interiorul coşuleţului în tăcere şi să observe ce vede acolo, să constate cum este ceea ce vede. Timp de 2 minute fiecare scrie pe o foaie de hârtie ce a văzut în coşuleţ, dacă îi place ce a observat. Apoi este rugat să zâmbească la colegul din stânga şi din dreapta sa, dar şi la colegul din el însuşi. Remarcă efectul pozitiv produs de zâmbetul tău asupra celorlalţi. Spune un banc, o glumă grupului mare!

        Analiza activităţii:

        - Am făcut acest exerciţiu şi am constatat că …
        - Ce poate face un zâmbet în cariera ta?
        - Ce modalităţi putem folosi pentru a armoniza starea noastră interioară cu cea exterioară pentru a fi cât mai autentici?

         preluare din Ghidul carierei mele