Vreau să iau o decizie!

„Îndrăzneşte să devii ceea ce eşti. Există posibilităţi minunate în fiecare fiinţă.  Convinge-te de forţa ta. Să ştii să spui mereu fără încetare: ”Nu depinde decât de mine!”

Andre Gide

Decizie şi dezvoltare personală

Fiecare om îşi înţelege cel mai bine propria existenţă. Pe parcursul vieţii, evenimentele cu care ne confruntăm ne pun în situaţia de „a alege”, de cele mai multe ori, dintre mai multe alternative. În timp, se formează „capacitatea de a lua decizii”, trăsătură care defineşte personalitatea. Bazele formării personalităţii se pun în perioada adolescenţei, etapă de viaţă când are loc o intensă dezvoltare pe mai multe planuri (fizic, intelectual, socio-afectiv), care va duce la conturarea identităţii de sine. 

O componentă a identităţii de sine este identitatea vocaţională care presupune alegerea, opţiunea, decizia privind parcursul educaţional şi profesional. Persoana ajunge să planifice şi să acţioneze astfel încât să meargă înainte în propria sa viaţă.

Putem să ne educăm capacitatea de a lua decizii.

Factorii care influenţează luarea deciziei privind cariera 

În alegerea şcolară şi profesională persoana ia în considerare o multitudine de factori posibili interni şi externi care îi pot afecta reuşita. El alege acele studii şi profesiuni despre care crede că îi vor asigura în cel mai mare grad succesul şi îi vor produce cele mai mari satisfacţii.

Procesul de consiliere privind cariera facilitează dezvoltarea personală pentru luarea unor decizii, în concordanţă cu cerinţele personale şi realităţile sociale.

Etape în luarea deciziei

1. Determinarea alternativelor

- Cine sunt eu?
- Unde sunt acum?
- Unde vreau să ajung?
- Care sunt resursele mele actuale (calităţi, cunoştinţe, abilităţi) pe care mă pot baza?

2. Explorarea alternativelor

- Care sunt posibilele căi de acţiune? Câte alternative sunt?
- Ce voi găsi la capătul drumului?
- Cât/ce mă costă (timp, efort) să pun în aplicare aceste alternative?
- De ce cunoştinţe şi abilităţi voi avea nevoie?
- Care sunt dificultăţile pe care le voi întâmpina?
- Cine mă susţine?
- Care e calea optimă pentru mine?

3. Luarea deciziei şi întocmirea planului de acţiune

- Care este obiectivul meu?
- Ce pot să fac pentru a-mi atinge obiectivul?
- De ce am nevoie?
- Ce dificultăţi anticipez?
- Ce pot să fac pentru a le preveni sau minimiza?
- Care sunt paşii concreţi pe care îi am de parcurs?
- Ce voi face dacă planul va eşua?

ACTIVITĂŢI

1. „O SCURTĂ RETROSPECTIVĂ”

Obiectiv:

conştientizarea factorilor determinativi interni şi externi ai alegerii şcolare şi profesionale

Concepte - cheie: 

- alegere şcolară,
- alegere profesională
- influenţe
- factori determinativi

Durata: 15 min.

Materiale necesare: coli flipchart, markere

Scenariul activităţii: 

Participanţii se împart în grupuri mici, mixte (părinţi, profesori, elevi).

Se propun spre dezbatere următoarele întrebări:

- Ce m-a determinat să aleg profesia pe care o am? Cine m-a influenţat?
- Ce m-a determinat să aleg acest liceu, acest profil? Cine m-a influenţat?

Participanţii vor nota pe colile de flipchart cât mai multe „influenţe” ale alegerii şcolare şi profesionale. Fiecare grup va prezenta grupului mare factorii găsiţi.

Analiza activităţii:

- Care sunt factorii care influenţează luarea deciziei privind cariera?
- Care sunt pe termen lung efectele preponderenţei unuia sau mai multor factori?
- Putem controla aceşti factori?

2. „CAREUL DE AŞI”

Obiectiv: 

conştientizarea resurselor personale în relaţie cu viaţa profesională.

Concepte - cheie:

- carieră
- resurse personale
- calităţi

Materiale necesare: aşi de hârtie sub forma unor cărţi de joc, markere

Durata: 30 min.

Scenariul activităţii: 

Participanţii se împart în grupuri mici, mixte (părinţi, profesori, elevi). Fiecare grup primeşte „un pachet de cărţi de joc special, numai cu AŞI”. Unele cărţi au înscrise în centru anumite calităţi considerate „importante” în viaţa profesională: competenţă, punctualitate, onestitate, spirit de echipă, creativitate, comunicativitate, loialitate, spirit de iniţiativă etc. Există şi cărţi libere, care nu au nimic înscris pe ele. Fiecare participant trebuie să aleagă patru calităţi pe care consideră că le are şi care îi asigură/ i-ar asigura succesul în carieră. Toţi participanţii prezintă grupului mare propriul „careu de AŞI”.

Analiza activităţii:

- Care este legătura dintre calităţile personale şi orientarea spre o/ un anumit(ă) loc de muncă/ profesie?
- Există abilităţi, speciale care trebuie dezvoltate pentru carieră?

Care este relaţia dintre calităţile personale şi succesul în carieră? Este important să găsesc o slujbă care să mi se potrivească?

3. „LA RĂSCRUCE DE…CARIERĂ”

Concepte - cheie: 

- valori
- alegere
- alternative educaţionale/ ocupaţionale
- autoevaluare
- costuri/ beneficii

Materiale necesare: coli de hârtie, săgeţi, indicatoare de hârtie

Durata: 15 min.

Scenariul activităţii: 

Se aşează în mijlocul sălii un indicator cu săgeţi în diferite direcţii.
În colţuri diferite ale sălii sunt „plăcuţe” pe care sunt înscrise:

- Independenţă/ iniţiativă
- Putere/ autoritate
- Siguranţă/ stabilitate
- Ajutorarea celorlalţi
- Dezvoltare personală

Participanţii sunt rugaţi să se îndrepte spre acea direcţie care răspunde nevoilor/aşteptărilor lor privind viitorul loc de muncă, cu precizarea că este vorba de o alegere în condiţiile în care veniturile sunt relativ egale.

Analiza activităţii:

- Care sunt valorile spre care mă orientez în viaţa profesională?
- Ce pericole pot să apară? (indecizie, conflicte de alegere)
- Îmi este uşor să iau o decizie?

 preluare din Ghidul carierei mele

Atomul social

Obiective :

• dezvoltarea capacității de autocunoaștere /intercunoaștere;
• dezvoltarea capacității de a comunica / interacţiona ;
• creșterea coeziunii grupului ;

Participanţii vor desena trei cercuri concentrice, notând individual: prietenii foarte buni (în cercul cel mai mic), prietenii buni (în cercul de mărime medie) și cunoștințele/amicii (în cercul cel mai mare).

În grupuri de câte 2 se vor trece în revistă persoanele din cele trei cercuri, apoi se vor discuta criteriile de selecţie pentru cele 3 categorii de persoane.

De exemplu : ce calități trebuie să întrunească prietenii foarte buni, prietenii buni etc, punctele /aspectele pe care le au în comun cu cele 3 categorii de persoane, durata relațiilor, debutul acestora, numărul persoanelor din cele 3 categorii etc. Această fază a exerciţiului poate fi urmată de discuții în grupul mare.

There is beautiful hope in Humanity

"I will never say anything that couldn’t stand as the last thing I ever say."

Argourile, acronimele, emoticoanele şi noul limbaj folosit pe Internet

Prezenta lucrare reprezintă un studiu pentru o activitate susținută cu ocazia zilei de 7 februarie, Ziua Siguranței pe Internet, în cadrul “Școlii părinților și a profesorilor”. Acest studiu prezintă aspecte cu privire la evoluția limbajului folosit de adolescenți. Ideea acestui studiu a fost generată de o dezbatere în ceea ce privește aplanarea conflictului între generații, conflict generat adesea și de lipsa unui limbaj comun între părți. Este prezentat un scurt istoric al apariției unui nou limbaj folosit cu precădere de către adolescenți în mediul virtual, dar care, încet încet își face loc și în viața de zi cu zi. Studiul a fost completat cu un dicționar realizat cu ajutorul chestionarelor aplicate elevilor.

Motto: “Asl pls? :) ”

Trăim în secolul vitezei şi comunicăm în viteză. Acronime ca LOL, OMG şi FYI sunt foarte des folosite pe internet.  Potrivit pcmag.com, OMG a fost folosit pentru prima dată în 1917, FYI în 1941 iar LOL, folosit cu sensul de “little old lady” (micuța doamnă bătrână), în 1960. LOL înseamnă “laughing out loud”, folosit pentru a exprima hohote de râs. OMG este prescurtarea de la “Oh my God” (O, Doamne) iar FYI înseamnă “For Your Information” sau “For Your Interest” ( Pentru informarea ta, pentru interesul tău). Sunt atât de populare încât în luna martie a anului trecut aceste abrevieri au fost recunoscute oficial de lingviştii englezi fiind incluse în celebrul dicţionar Oxford, după mai bine de 20 de ani de când tot circulă pe internet. Au fost definite astfel încât şi necunoscătorii mediului online să ştie ce mesaje le transmit cunoscuţii pe Internet. Lingviştii englezi au considerat că frecvenţa utilizării acronimelor este un criteriu suficient de puternic pentru ca ele să fie introduse în dicționar. Acum, şi cei care nu utilizează des limbajul virtual pot afla ce mesaje se ascund în spatele prescurtărilor folosite în special de tineri. Lingviştii români spun însă că aceste acronime nu au ce căuta în dicţionarele noastre. Avem şi noi, însă, în limba română, astfel de abrevieri. “VIP”- persoană foarte importantă, este unul dintre ele. Şi-a găsit loc în paginile ultimei ediţii a DEX-ului şi tot frecvenţa utilizării a fost motivul care i-a determinat pe repezentanţii Academiei Române să îl includă în dicţionar.

Unul dintre cel mai des folosit acronim la nivel mondial este arhicunoscutul OK. Poate fi auzit în orice conversaţie, înlocuind tot mai des adverbul românesc  “bine”.  Toată lumea îl foloseşte, astfel că el apare pe parcursul dialogurilor aproape ca un lait-motiv menit să acoperă bâlbâielile şi enervantele “ă”-uri care suplinesc lipsa de dicţie a interlocutorilor. Îl folosesc puştii de grădiniţă pentru a-şi confirma prezenţa la joacă după somnul de după amiază, îl folosesc adulţii pentru a-şi da acordul în legătură cu o anumită problemă, îl folosesc şi bătrânii la jocurile de table sau cărţi, prin parcuri. Ce mai?  O.K. este în top. Prea puţini ştiu însă care este provenienţa acestei expresii. Primii emigranţi din Lumea nouă au întîlnit-o la câteva triburi de amerindieni, care foloseau, pentru afirmativ, cuvântul “okeh”.  Cea mai interesantă ipoteză este cea potrivit căreia celebrul O.K. provine de la iniţialele lui Otto Kraus. Acesta a lucrat la fabrica de automobile a lui Henry Ford, pe post de controlor tehnic de calitate. Orice maşină care ieşea de pe banda de montaj era considerată bună, doar dacă Otto Kraus îşi ştanţa iniţialele undeva pe caroseria ei, adică dacă îşi dădea OK-ul. O altă sursă spune că “OK” a apărut în Războiul de Secesiune din America ce a durat patru ani. În timpului acestui război între Nordul și Sudul Americii, existau niște tăblițe/aviziere unde erau trecuți toți morții căzuți pe câmpul de luptă. Notificările inițiale erau de genul “200 kills”(200 de morți) sau “300 kills”, și apăreau zilnic. În zilele în care nu se înregistra niciun deces se trecea pe tăbliță “O kills”, pentru ca mai apoi să se scurteze și să ajungă doar “OK”. Se mai spune că acronimul “OK” ar veni de la “oll korrect” (scriere comică de la “all correct”) și folosită de către umoriștii secolului al XIX-lea atunci când se referau la cuvintele stâlcite pronuntațe de politicieni.

Se vorbește din ce în ce mai mult despre siguranța pe Internet și despre controlul parental aplicat adolescenților din zilele noastre. Profesori și părinți adesea ne-am confrutat cu ideea că elevii și copii noștri pe lângă limbajul bine cunoscut mai folosesc un limbaj total diferit, o nouă limbă străină am fi tentați să credem. Folosirea argoului în conversațiile lor nu ar fi o noutate, dar acronimele folosite în textele pe care ei le scriu ne-ar duce cu gândul că ar putea genera o nouă formă de artă a criptării. Iar pentru a putea vizualiza emoția, vibrația sau senzația pe care o transmite cuvântul scris, au apărut emoticoanele, care sunt mici desene reprezentând o față umană.  Practic, s-a construit o nouă limbă, vorbită doar de copii noștri, pe care noi, adulții nu o putem înțelege.

Acronimul este un cuvânt “inventat” prin simplificare extremă (de obicei prin abreviere) a expresiei des folosită la “ceva” ușor de pronunțat, preferabil o invenție lexicală monosilabică sau disilabică, silabe ce trebuie să conțină atât vocale cât și consoane, conform Wikipedia. Argoul (cunoscut la noi și sub forma neologismului “slang”) este  clar o parte importantă a limbajului scris sau vorbit. Necesitatea dezvoltării unui limbaj acronimic este de dată relativ recentă, și este datorată în mare parte utilizării cât mai frecvente a comunicării online în formă scrisă. Spun în formă scrisă, deoarece primele programe care permiteau o facilă comunicare online au fost programele de tip Mirc, în care singura formă de comunicare era comunicarea scrisă. O dată cu dezvoltarea programelor de mesagerie instant  acestea au devenit din ce în ce mai populare. Comunicarea scrisă nu a mai fost suficientă, iar dezvoltatorii acestor programe au realizat variante deprogram în care comunicarea orală în timp real (live) a devenit posibilă. Pentru ca mesajul să fie corect interpretat de receptor au fost adăugate combinații de semne grafice existente pe tastatură, care ulterior au devenit emoticoane. Comunicarea pe Internet nu se rezumă la o comunicare între persoane de aceași naționalitate, ci este o comunicare fără bariere lingvistice, datorită acestui nou limbaj. Curios, noul  vocabular al limbajului scris, format din argouri, acronime, abrevieri și emoticoane a devenit și vocabularul formelor de comunicare orală pe Internet. Nu este de mirare acest fapt deoarece este bine cunoscută dezvoltarea alertă pe care o are mediul online, iar utilizatorii comunicării online orale sunt de fapt vechii utilizatori ai comunicării în formă scrisă. Așadar, putem ajunge la concluzia foarte evidentă că această nouă formă de limbaj se datorează în foarte mare parte noilor tenologii.

Cum limba oficială a Internetului este în mod tacit acceptată a fi limba engleză, cuvintele care au astfel de abrevieri sunt în general cuvinte din limba engleză. Acest vocabular este îmbogățit de acronime cu tentă “națională”, acest amalgam conducând la o nouă formă a limbajului, adesea cunoscut în mediul online românesc sub numele de “romgleză” (română combinată cu engleză). O listă a celor mai des folosite acronime este, conform teenchatdecoder.com, următoarea:

Cercetarea Organizaţiei “Salvaţi Copiii” arată că 70% din adolescenţi şi 54% din copii folosesc zilnic Internetul. Jumătate din părinţi afirmă că perioada zilnică petrecută de copilul lor în mediul online este de aproape o oră. În realitate, copiii declară că stau în medie câte trei ore pe zi navigând pe internet. Ca părinți și ca educatori trebuie să conștientizăm noul trend al marilor pericole pe care le poate genera Internetul. E momentul ca și noi, profesori și părinți să învățăm acest nou limbaj, cu ajutorul căruia probabil vom reuși să-i înțelegem și să ne facem înțeleși de adolescenții care la rândul lor vor deveni în curând adulți. Nu este foarte greu să facem acest lucru, există translatoare/dicționare online, unul dintre cele mai populare fiind http://www.teenchatdecoder.com/. Evident că acolo există o traducere în limba engleză, dar datorită globarizării avem dezvoltată “romgleza”, o “cotropire” a limbii naționale de către limba engleză.  Cum toate limbile cunosc  o anumită evoluție, și acest nou limbaj format din acronime, argouri și emoticoane va suferi o evoluție. Din păcate pentru adulți, evoluția aceasta va ține pasul cu dezvoltarea alertă a Internetului.

Avem nevoie de netiquette –codul bunelor maniere pe Internet –, dar nu este suficientă doar această bună purtare. Avem nevoie de a face încă un pas înainte în a învăța cum am putea să ne protejăm și să-i protejăm de potențiale pericole pe copii noștri atunci când îi lăsăm să navigheze liber de-a lungul și de-a latul lumii virtuale.



Bibliografie/Webografie: 

• http://middleearthnj.wordpress.com/2010/03/19/teen-slang-and-acronyms/
• http://www.antena3.ro/life-show/cultura/abrevierile-precum-lol-si-omg-admise-in-dictionarul-oxford-121899.html
• http://www.capital.ro/detalii-articole/stiri/internet-cand-au-fost-folosite-pentru-prima-data-acronimele-lol-omg-fyi-155758.html
• http://www.revistanoinu.com/Otto-Kraus-parinte-al-celebrului-OK.html
• http://www.teenchatdecoder.com/283/parents-rave-about-teen-chat-decoder-page-1/
• http://www.wayodd.com/teen-girl-wins-25000-in-text-messaging-contest/v/7054/
• foto: http://poze.haioase.org/Tastatura_4_4272.html

articol publicat în revista "Interferențe în educație"

Semne

Codul bunelor maniere

Codul Bunelor Maniere

Vreau să comunic!

“Dacă faci ceea ce întotdeauna faci, vei avea rezultatele pe care întotdeauna le ai. Dacă îţi doreşti alte rezultate, trebuie să faci ceva nou.”

Proverb danez

Este important să studiem comunicarea când noi comunicăm de când ne ştim?

Iată câteva motive pentru care cineva ar studia comunicarea:

- Pentru a mă înţelege mai bine cu cei apropiaţi
- Pentru a câştiga mai mulţi bani făcând vânzări prin telefon
- Pentru a afla cum pot să cuceresc o fată/ un băiat
- Pentru a fi privit cu respect de către oamenii de vază
- Pentru a deveni faimos şi reconoscut în public
- Pentru a putea convinge pe cineva (părinţi, profesori, posibili angajatori)

Care sunt motivele tale pentru care ai studia comunicarea?

Cineva însă ar putea să nu găsească nici un motiv, a comunica însemnând pentru el ceva firesc, precum respiraţia: “eu ştiu deja cum să comunic, bunul simţ îmi spune cum trebuie să procedez, nu?”

Comunicarea este baza tuturor relaţiilor noastre. Viaţa personală, viaţa profesională şi o măsură considerabilă a fericirii noastre depind de felul în care comunicăm. Cu cât reuşeşti să comunici mai bine, cu atât e mai probabil să ai succes în relaţiile cu familia, cu prietenii sau în cele de afaceri. Pentru că eşti nevoit să intri în contact cu oamenii, trebuie să te faci înţeles, să încerci să înţelegi ce doresc alte persoane pentru a te putea relaţiona cu ele şi pentru a putea rezolva anumite situaţii de viaţă. Oricât ar părea de ciudat, chiar şi rezolvarea unei probleme tehnice  presupune bune abilităţi de comunicare. Spre exemplu, pentru a construi un pod, trebuie să negociezi cu diverse instituţii, cu proprietarii terenului, să discuţi cu furnizorii, să organizezi echipa cu care vei lucra etc.

Achiziţionarea unor abilităţi de comunicare înseamnă mai mult decât învăţarea şi aplicarea strictă a unor reguli. Nu există o reţetă, o formulă magică. Nu devii un dansator mai bun desenând nişte paşi pe o podea, în ordinea corectă şi petrecându-ţi restul vieţii păşind pe acei paşi. Pentru a fi bun, trebuie să te adaptezi ritmului muzicii, dar şi ritmului partenerului tău. Similar, o bună comunicare presupune stăpânirea solidă a cunoştinţelor  despre comunicare, dar şi capacitatea de a te adapta caracteristicilor mereu în schimbare ale partenerului de comunicare (receptivitate, deschidere). Ai nevoie, aşadar, de cunoştinţe, dar şi de abilităţi de comunicare.

Comunicarea dă o formă vieţii noastre. Înainte de a afla cum funcţionează comunicarea, trebuie să ştim ce este comunicarea.  Comunicarea este procesul de trimitere, receptare şi interpretare a mesajelor prin care noi ne relaţionăm unii cu ceilalţi şi ne adaptăm la mediul înconjurător.(Robert Smith, 1992)

Virginia Satir descrie "comunicarea ca pe "o umbrelă uriaşă care acoperă şi influenţează tot ceea ce se întâmplă” între fiinţele umane. O dată ce fiinţa umană a sosit pe pământ, comunicarea este cel mai important factor şi singurul care determină ce fel de relaţii realizează ea cu alţii şi ce se întâmplă cu ea în lume."

Omul înseamnă comunicare, prin tot ceea ce spune, face, gândeşte şi simte. Chiar din zorii unei zile obişnuite, de la ritualul igienii zilnice, la rugăciunea de dimineaţă, la firescul unei urări de "Bună dimineaţa!" adresat persoanelor apropiate sau necunoscute, la vârtejul accelerat al ritmului de la şcoală sau de la locul de muncă, şi … până la momentele de linişte, relaxare şi somn. Oamenii comunică zilnic, eficient şi ineficient, verbal şi nonverbal, artistic şi ştiinţific.

Componentele comunicării

Comunicarea porneşte de la o sursă numită şi emiţător. De obicei, sursa este o fiinţă umană care doreşte să transmită ceva, un mesaj, altei persoane. Într-un dialog, rolurile de emiţător şi receptor se schimbă alternativ.

Între emiţător şi receptor se realizează un schimb de mesaje, alcătuite din idei, simboluri, coduri. Canalul este un “purtător” al mesajului.  Receptorul este cel care primeşte mesajul transmis de emiţător, îl decodifică şi îl supune unei interpretări personale. Orice comunicare are loc intr-un context.

Procesul comunicării implică:

- corpurile noastre
- valorile personale
- aşteptări
- simţuri
- experienţe

Aţi mai adăuga şi alte elemente?


Formele comunicării:

* Verbală 7%
* Paraverbală 38%

- expresivitate
- accent
- intonaţie
- topică
- timbru

* Nonverbală 55%

- mimică
- gesturi
- postură

Proxemica este ştiinţa folosirii spaţiului în relaţiile dintre oameni. Au fost descrise patru tipuri de distanţe:

- zona intimă: 15 - 46 cm
- zona personală: 46 - 1,22 cm
- zona socială: 1,22 - 3,60 cm
- zona publică: peste 3,60 cm

Stiluri de comunicare sunt:

 - cooperant
- rezolutiv
- bazat pe negociere
- asertiv
- directiv
- agresiv

Feedback-ul este un “ecou” ce dă de veste partenerului dacă este acceptat, înţeles sau nu. Lumea înconjurătoare reprezintă o oglindă – toate reacţiile acesteia înseamnă feedback, care ne ajută să ne înţelegem pe noi înşine.

A da şi a primi feedback pozitiv:

“A da”

 -Începeţi întotdeauna cu ceva pozitiv
- Fiţi concret
- Referiţi-vă întotdeauna la ceva ce poate fi schimbat
- Încercaţi să oferiţi alternative
- Fiţi descriptiv şi mai puţin evaluativ
- Oferiţi feedback-ul la persoana întâi
- Feedback-ul pe care îl oferiţi spune întotdeauna ceva şi despre voi

“A primi”

- Nu fiţi defensiv, încercaţi să ascultaţi şi să înţelegeţi ceea ce vi se transmite
- Cereţi/ ascultaţi părerea mai multor persoane înainte de a accepta/respinge feedback-ul

Regulile ascultării active

- Focalizează-te pe vorbitor
- Păstrează contactul vizual
- Acordă atenţie sentimentelor vorbitorului
- Ia în considerare atât sentimentele prietenoase, cât şi cele neprietenoase
- Arată că înţelegi ce ţi se spune
- Fii un ascultător “dificil”
- Nu eticheta vorbitorul
- Când asculţi activ, trimiţi următorul mesaj celuilalt: “eşti important pentru mine; vreau să te înţeleg.”

Asertivitatea

Asertivitatea este abilitatea de a ne exprima emoţiile şi convingerile fără a afecta şi ataca drepturile celorlalţi, fără a fi agresiv sau pasiv.

A fi asertiv presupune :

- a spune NU fără să ai sentimentul vinovăţiei
- a avea încredere în tine şi în ceilalţi
- a comunica opiniile şi experienţele personale cu ceilalţi
- a face complimte şi a şti să le accepţi
- a recunoaşte şi a respecta drepturile celorlalţi

Este dreptul fiecăruia de a avea valori, convingeri, opinii proprii. Este dreptul de a fi acceptat ca imperfect.  Este dreptul de a spune NU sau NU ŞTIU sau NU ÎNŢELEG sau NU MĂ INTERESEAZĂ.

Este dreptul de a te schimba, de a-ţi dezvolta viaţa aşa cum îţi doreşti.

Puncte de sprijin pentru o comunicare eficientă:

- Ţine cont de discrepanţele dintre comunicarea verbală şi de cea nonverbală!
- Respectă unicitatea celorlalţi!
- Fii pozitiv în comunicare!
- Fii un bun ascultător!
- Renunţă la idei preconcepute!
- Comunicarea se face în ambele sensuri: dai, primeşti şi invers!

ACTIVITĂŢI

1. "CE ESTE COMUNICAREA?"

Obiective: 

- realizarea unei liste cu posibile cuvinte sugerate de conceptul de comunicare
- exersarea brainstorming-ului ca metodă activ-participativă

Concepte-cheie:

- creativitate
- deschidere
- originalitate
- libertatea exprimării
- imaginaţie

Materiale necesare: markere, flipchart

Durata: 10 min.

Scenariul activităţii: 

Formatorul propune afirmaţia:  “Când aud cuvântul comunicare mă gândesc la…” Timp de 5 minute, participanţii vor spune toate cuvintele care le trec prin minte, ştiind că nu vor fi criticaţi, fără teama de a greşi. Toate ideile se vor nota pe flipchart. Acestea se discută pentru a fi conştientizate notele definitorii ale comunicării. Se fac precizări teoretice.

2. "GHICEŞTE HOBBY-UL!"

Obiective:

- Folosirea întrebărilor deschise pentru a ghici hobby-ul mimat
- Comunicarea nonverbală, cât mai expresivă
- Conştientizarea importanţei comunicării nonverbale

Concepte-cheie:

- comunicare nonverbală
- autocunoaştere
- intercunoaştere
- atitudini

Durata: 20 min.

Scenariul activităţii: 

Participanţii se împart în grupuri, după componentele comunicării: emiţătorii, receptorii, canalele, feedback-urile, mesajele, contextele. Fiecare participant din grup se gândeşte timp de un minut la hobby-ul personal, pe care-l va mima în faţa celorlalţi într-o manieră cât mai originală şi plină de umor. Ceilalţi membri vor încerca să ghicească ceea ce s-a mimat. Se face o listă comună cu hobbyurile grupului. Apoi, timp de şapte minute, se discută despre istoriile acestor pasiuni. Rezultatele se comunică grupului mare. Se analizează punctele comune şi diferenţele dintre membrii grupului.

Analiza activităţii:

- Cum ţi-ai descoperit hobby-ul?
- Ţi-a fost greu sau uşor să mimezi hobby-ul?
- Cum te-ai simţit exprimându-te nonverbal în faţa grupului?
- Cum a fost să descoperi că şi alţi colegi au acelaşi hobby ca şi tine?
- Ce elemente ale exprimării nonverbale te-au ajutat să-ţi construieşti jocul de mimă?

3. "SPATE ÎN SPATE"

Obiective:

- Conştientizarea comunicării nonverbale de tipul “face to face” în alegerea carierei
- Optimizarea comunicării verbale şi nonverbale

Concepte-cheie: 

- comunicare nonverbală
- mimică, gestică
- comunicarea faţă în faţă
- atitudine
- comportament

Durata: 20 min.

Scenariul activităţii:

Participanţii se împart în diade, se aleg persoane care nu s-au cunoscut foarte bine până atunci. Aceştia vor sta pe două scaune, spate în spate şi fiecare va povesti, timp de cinci minute, cea mai frumoasă experienţă a lui: un film drag, o întâmplare sau ceea ce doresc membrii diadei. Apoi, timp de cinci minute, scaunele se vor aşeza faţă în faţă şi se va repeta „povestirea” reciprocă despre cea mai reuşită experienţă trăită din ultima săptămână.

Analiza activităţii:

- Cum te-ai simţit în cele două situaţii?
- Care tip de comunicare ţi-a plăcut mai mult? De ce?
- Ce consecinţe are primul tip de comunicare? În familie? La şcoală? La viitorul loc de muncă?
- Care sunt avantajele comunicării “faţă în faţă”,faţă de comunicarea spate în spate?
- Ce este mai important în comunicarea dintre doi sau mai mulţi oameni?
- Care sunt punctele tari ale comunicării în alegerea unei cariere?
- Cum poate fi antrenată comunicarea “faţă în faţă” pentru a fi eficientă?
- În ce situaţii de viaţă se întâmplă să întâlneşti comunicarea “faţă în faţă”? Dar celălalt  tip de comunicare?

4. "CE POATE FACE UN ZÂMBET?"

Obiective:

- Conştientizarea importanţei modalităţilor de comunicare interpersonală
- Optimizarea comunicării verbale şi nonverbale

Concepte-cheie:

- comunicare nonverbală
- mimică, gestică
- mesaj
- atitudini
- imagine de sine

Materiale necesare: oglindă, un coşuleţ, coli de hârtie

Durata: 10 min.

Scenariul activităţii:

Formatorul activităţii are o oglindă ascunsă într-un coşuleţ. Acesta se plimbă pe la fiecare membru al grupului şi îi solicită să privească în interiorul coşuleţului în tăcere şi să observe ce vede acolo, să constate cum este ceea ce vede. Timp de 2 minute fiecare scrie pe o foaie de hârtie ce a văzut în coşuleţ, dacă îi place ce a observat. Apoi este rugat să zâmbească la colegul din stânga şi din dreapta sa, dar şi la colegul din el însuşi. Remarcă efectul pozitiv produs de zâmbetul tău asupra celorlalţi. Spune un banc, o glumă grupului mare!

Analiza activităţii:

- Am făcut acest exerciţiu şi am constatat că …
- Ce poate face un zâmbet în cariera ta?
- Ce modalităţi putem folosi pentru a armoniza starea noastră interioară cu cea exterioară pentru a fi cât mai autentici?

 preluare din Ghidul carierei mele