Vreau să lucrez în echipă!

“Spune-mi şi voi uita, arată-mi şi poate îmi voi aduce aminte, implică-mă şi voi înţelege”

Proverb chinezesc

Deseori, pe traiectoria vieţii noastre colaborăm cu alte persoane pentru a realiza diverse activităţi, cooperăm pentru a obţine anumite rezultate. Putem chiar considera că în orice moment al vieţii noastre suntem (sau nu) membrii unei echipe care încearcă să trăiască împreună.

Ce înseamnă o echipă?

Răspunsul cel mai sugestiv îl oferă imaginea celor 5 degete ale mâinii care, funcţionând  laolaltă, fac întreaga mână un instrument fără de care adaptarea nu ar fi posibilă. Un alt exemplu îl reprezintă mecanismul unui ceasornic, cu multiplele sale roţi dinţate, învârtindu-se una prin cealaltă, una lângă alta, şi numai toate măsurând timpul. Echipa înseamnă ansamblul de elemente/ persoane care funcţionează împreună pentru atingerea anumitor obiective, în virtutea unor roluri specifice, a unor reguli de comunicare şi comportament şi între care se stabilesc relaţii de respect, cooperare, toleranţă, diversitate în unitate.  Echipa este necesară, oportună, serveşte atingerii unui scop precis, obţinerii unor rezultate. Contextul general în care membrii ei îşi desfăşoară activitatea este unul de motivaţie pentru atingerea scopului.

Cum se formează o echipă?

Echipa nu se formează de la sine, are un lider formal şi unul informal; înseamnă un proces de construcţie, care trece prin diferite faze şi care necesită timp pentru a fi finalizat. Formarea echipei eficiente are în vedere că fiecare individ trebuie să aibă un rol precis, specific, o anumită responsabilitate care să îl diferenţieze de ceilalţi. Ca parte a unei echipe, prin interacţiunea cu ceilalţi, individul învaţă ceva nou: despre el însuşi, despre ceilalţi, comunică, ascultă, primeşte feedback. Astfel, învăţăm să ne socializăm într-o lume a individualităţilor, învăţăm să cerem sprijin şi să oferim ajutor, să comunicăm eficient şi să explorăm noi modele relaţionale. Echipa oferă siguranţă, căldură pentru că apartenenţa la un grup, ca şi apariţia în sine a grupurilor răspund unor motivaţii fundamentale, bazale ale comportamentului uman - nevoia de siguranţă şi afiliere – condiţie esenţiala a evoluţiei umane. Lucrând împreună cu alţii, alături de ei, având un scop comun şi atingându-l, ai treptat sentimentul propriei valori, a unicităţii tale, a încrederii de sine.

Faze în dezvoltarea unei echipe:

1. Confuzie - legată de nevoia de management, responsabilităţi şi scopuri
2. Relaţii de tip atracţie-respingere
3. Nemulţumire
4. Formarea de minigrupuri
5. Autoacceptare şi empatie
6. Coeziune
7. Feedback şi relaţii suportive
8. Autenticitate şi eficienţă

Roluri posibile ale membrilor unei echipei:

- Conducătorul echipei: atribuie sarcini, controlează rezultatele
- Organizatorul: impune modele, administrează, stabileşte drumul până la atingerea obiectivelor
- Promotorul: vine permanent cu idei noi, inovează (“Dar dacă am face în alt fel!”)
- Supraveghetorul: evaluează activitatea colegilor săi pentru a-i aduce pe calea cea bună (“Ei, cum stăm?”)
- Executantul: face tot ce i se cere, aplică efectiv
- Susţinătorul: ridică moralul celorlalţi în situaţii dificile
- Investigatorul: explorează ideile pe toate părţile, în toate amănuntele
- Finalizatorul: trage concluziile, retuşează rezultatul final

ACTIVITĂŢI

1. REVISTA: “LUMEA ÎN CARE TRĂIM” (“Ziarul despre carieră”)

Obiectiv: 

- experimentarea situaţiei de a fi parte a unei echipe, de a colabora cu ceilalţi pentru realizarea unui scop comun.

Concepte - cheie: 

- echipă
- responsabilităţi
- organizare
- motivaţie
- scop comun

Materiale necesare: foi de flipchart, markere

Durata: 30 min.

Scenariul activităţii: 

Se organizează şase grupe şi se împart materialele necesare:  “Imaginaţi-vă că alcătuiţi colectivul de redacţie al unei reviste şi că aveţi de realizat pentru mâine ediţia specială “Lumea în care trăim”/ ”Ziarul despre carieră”. Puteţi redacta revista aşa cum doriţi, scriind articole, realizând desene sugestive sau reportaje imaginare. Obligatoriu este ca fiecare dintre voi să-şi aducă contribuţia într-un
fel sau altul”.

Analiza activităţii:

- Cum s-a organizat echipa?
- A încercat cineva să preia rolul de lider?
- Cum v-aţi simţit ca parte componentă a echipei?
- Care a fost poziţia ta în grup?
- Cum credeţi că v-au privit ceilalţi?

Uneori ne este foarte greu să lucrăm împreună cu alţii, să ne adaptăm stilului de muncă în grup. Există persoane care se simt bine de la început şi funcţionează cu mare eficienţă în compania celorlalţi, iar alţii care cooperează mai dificil. Ca eficienţă, lucrul în echipă depăşeşte rezultatele unei activităţi solitare, de aceea este necesar să învăţăm, să exersăm şi să experimentăm cât mai des colaborarea cu ceilalţi.

2. „ARANJAREA NUMERELOR”

Obiectiv: 

- să se recunoască faptul că pentru a funcţiona eficient îndeplinindu-şi obiectivul, o echipă/ un grup trebuie să găsească şi să stabilească o regulă de comunicare şi un limbaj propriu.

Cuvinte cheie: 

- comunicare
- necesitate
- limbaj nonverbal
- regulă

Durata: 10 min.

Scenariul activităţii: 

Jumătate dintre participanţi sunt observatori, iar ceilalţi voluntari  sunt rugaţi să extragă dintr-o urnă câte un număr de la 1 la 30 pe care să nu-l comunice celorlalţi. Timp de 1 minut, participanţii la joc se plimbă unul lângă celălalt prin spaţiul încăperii, după care, la îndemnul formatorului: ”Acum aşezaţi-vă în ordinea numerelor extrase, dar fără să vorbiţi între voi”, încearcă să-şi găsească locul printre ceilalţi, căutând un mod - nonverbal, de a se face înţeleşi.

Analiza activităţii:

- Cât de greu a fost până aţi găsit modalitatea de comunicare cu ceilalţi?
- Aţi fost originali sau aţi imitat limbajul celor de lângă voi?
- Cum v-aţi simţit în timpul exerciţiului?

Comunicarea este una dintre cele mai importante dimensiuni ale lucrului în echipă. Când membrii unui grup au de îndeplinit un scop comun, încearcă să devină o echipă, care pentru a fi eficientă îşi creează o regulă proprie de comunicare, un stil.

3. COLAJ – “IATĂ DE CE SUNTEM IMPORTANŢI!”

Obiectiv: 

- experimentarea lucrului în echipă în condiţiile unei motivaţii legate de stima de sine ca rol şi statut, a unei comunicări optime datorate aceluiaşi nivel social al participanţilor (de vârstă, profesional etc).

Concepte - cheie: 

- egalitate
- diferenţiere
- comunicare
- motivaţie
- stimă de sine
- echipă

Materiale necesare: foi de flipchart, markere, hârtie colorată, reviste, foarfece, adeziv

Durata: 15 min

Scenariul activităţii: 

“Vă rugăm să formaţi cinci echipe omogene grupându-vă în funcţie de statutul vostru social (două echipe de câte 15 elevi, o echipă de 10 profesori, două echipe de câte10 părinţi). Realizaţi cu ajutorul materialelor puse la dispoziţie, un colaj în care să exprimaţi importanţa socială a grupului din care faceţi parte. 

Analiza activităţii: 

- Ce anume -a motivat să lucraţi ?
- Aţi simţit că sunteţi în competiţie cu celelalte echipe?
- Cum v-aţi simţit lucrând împreună?
- Cum aţi comunicat cu cei din grupul vostru?
- Aţi recunoscut în comportamentul vostru unul din cele opt roluri distincte prezentate mai sus?

Asemenea comunicării, motivaţia este un vector foarte important al cooperării dintre membrii grupului, coeziunea ducând la convergenţa părerilor, ideilor originale, necesare atingerii onorabile a scopului propus. 

“Toate afacerile se pot reduce la trei cuvinte: oameni, produse, profit. Oamenii sunt primii. Fără o echipă bună, celelalte sunt egale cu zero”- Lee Iacocca

4. “DISCUŢII de… ŞCOALĂ”

Obiective:

- observarea modului de funcţionare a unei echipe: responsabilităţi, comunicare, motivaţie etc.
- identificarea rolurilor membrilor în cadrul unei echipe

Concepte - cheie:

- joc de rol
- rol în echipă
- comunicare
- responsabilitate
- dezbatere

Durata: 15 min.

Spaţiul: 

se va încerca reproducerea cabinetului unui director (birou şi scaune)

Scenariul activităţii: 

Cinci voluntari vor participa la un joc de rol având ca temă situaţia la învăţătură şi posibilităţile de viitor pe care le are un elev cu multe absenţe, şi în pragul corigenţei, din clasa a XI-a a unui liceu. Cele cinci personaje care discută sunt: directorul liceului, elevul, mama, tata (părinţii lui), dirigintele clasei a XI-a, un coleg - şeful clasei. Ei vor constitui o echipă care încearcă să găsească soluţii pentru reabilitarea elevului. Observatorii sunt rugaţi să discute observaţiile făcute, la sfârşitul exerciţiului.

Analiza activităţii:

- Cum a decurs discuţia?
- Care a fost maniera de comunicare?
- Cine a fost liderul echipei?
- Cum s-au distribuit rolurile membrilor?
- Au reuşit ei să fie o echipă care lucrează împreună pentru atingerea unui scop?
Concluzii:
…………………………………………………………………………………………….
(fiecare observator este rugat să-şi noteze propriile concluzii în urma observaţiilor făcute)

preluare din Ghidul carierei mele