Planeta mea

Obiective:

• exprimarea unor nevoi, dorinte, aspiratii personale, legate de mediu si stilul de viata
• dezvoltarea creativitatii

Fiecare elev va fi indemnat sa incerce sa-si imagineze si sa descrie o "planeta personala", respectiv o lume noua, realizata dupa propriile preferinte, careia sa-i dea un nume, sa o populeze si sa o construiasca astfel incat aceasta sa reprezinte idealul sau. In functie de tema pe care dorim sa o discutam, instructiunile il pot indemna pe "creator" sa puna accentul pe un anumit aspect. De exemplu, sa descriem mai in amanunt viata de familie pe planeta X, cum sunt copii, cum sunt relatiile itre oameni, intre profesori si elevi etc. "Planetele" fiecaruia vor fi apoi reprezentate grupului de elevi (fie intr-un grup de 6-7 elevi, fie intregii clase).
Aceasta descriere il poate ajuta pe copil sa-si exprime opiniile legate de diferite aspecte in mod indirect, cu o mult mai mare libertate decat in cazul unor intrebari sau discutii directe de tipul "Cum ai vrea tu sa se poarte colegii cu tine?". Tocmai de aceea, este bine sa lasam o cat mai mare libertate in imaginarea "planetei personale" si sa evitam judecarea critica a descrierilor obtinute.
Exercitiul poate fi util la orice varsta, dar in special la clasele mici (II-IV), la care capacitatea de explicitare directa a nevoilor si aspiratiilor este mai redusa. La aceasta varsta putem cere copiilor sa si ilustreze grafic aspecte ale planetei, daca timpul alocat este mai mare decat o ora.

Sugestii pentru profesori:

• in multe cazuri, gradul si modul in care un copil isi va pune imaginatia la contributie pentru a obtine "planetele" cat mai complexe si mai interesante tine si de modul de prezentare initiala a exercitiului. Incercati sa faceti o prezentare cat mai interesanta si incitanta, pentru a-i motiva pe copii sa participe cu adevarat.
• o idee interesanta sau controversata care apare in prezentarea unui copil merita in general urmarita . De exemplu, cineva poate afirma : "Pe planeta mea nu se face scoala!". In loc sa desconsideram din start aceasta afirmatie, putem aprofunda discutia: "Haideti sa ne imaginam cum ar fi intr-adevar daca nu s-ar face scoala. Ce s-ar intampla?" etc.

preluare dinJocul de-a viata

Poveste de Craciun

Sub cetina verde de brad,
Aroma de Craciun,
Sub fulgii care-n pace cad,
Si rugaciuni ne spun,
Un mic copil cu ochii mari,
Statea si astepta,
Privind in zare undeva.
Privirea ii sclipea,
Un biet copil cu soare-n ochi,
Cu buze rosii tremurande,
Ce astepta cuminte foc,
Minuni de nu stiu unde !

Dar zarea alba larga e,
Si frigul se-nteteste,
In jurul lui doar vantul sec
In soapte povesteste.
Iar fulgii mici si jucausi
Ii canta un colind,
Sunt ingeri firavi ce danseaza
In hora se tot prind,
Dar copilasul este trist,
Caci nimeni nu-i cu el,
Doar un catel prin nea fugind,
Il bucura nitel.

Pe micul chip prea abatut,
Cu bucle ca de aur,
Ce-n ochi, mici indoieli ascund,
Si-n suflet un tezaur,
Un gand umbreste a lui chip,
Copil nascut din vise,
Avand in suflet aripi largi
Spre zbor mereu deschise,
Dar singur e, cine sa-i spuna,
Ca astazi e Craciun,
Ca-n iarna asta chiar de-i singur
Un Mos este pe drum ?

Si-atunci trimite Doamne ingeri,
In ochii-nlacrimati,
Si fa iubirea sa incalzeasca
Pe cei infrigurati,
Nici un copil sa nu stea singur
In seara de Craciun,
Asculta-mi rugamintea Doamne
Si fa minuni acum !

Si da-i raspuns la intrebari,
Unui micut copil,
Sa simta cum un Mos Craciun
Pe geam intra tiptil,
Si bucuria sa-i sclipeasca
In ochii inocenti
Macar un vis sa-nlocuiasca
Acei parinti absenti !

(preluare JN)

Un morcov, un ou si o ceasca de cafea

O tanara s-a dus la mama ei spunindu-i de despre viata ei si despre cat de greu ii este. Nu stia cum sa mearga mai departe si se hotarase sa renunte. Era obosita de lupta si de zbateri. Parea ca de indata ce o problema se rezolva, aparea alta. Mama ei o lua la bucatarie. Umplu 3 vase cu apa si le puse pe fiecare la foc mare. Curand apa a fiert. In primul vas a pus morcovi, in al 2-lea a pus oua si in al 3-lea a pus cafea. Le-a lasat la fiert, fara sa spuna un cuvant. In aprox 20 minute ea a stins focul peste tot. A scos afara morcovii si i-a pus intr-un bol. A scos ouale si le-a pus intr-un bol. Apoi a pus si cafeaua intr-un bol. Intorcandu-se catre fiica ei, ea a intrebat:
"Spune-mi, ce vezi ?"
"Morcovi, oua, cafea" spuse ea.
Mama ei a impins-o mai aproape, rugand-o sa atinga morcovii. Ea i-a atins, observand ca sunt moi. Apoi, mama a rugat-o sa ia un ou si sa-l sparga. Dupa ce a inlaturat coaja, ea observa oul fiert tare. In cele din urma, mama o ruga sa ia o gura de cafea. Fiica zimbea, in timp ce gusta aroma bogata a cafelei. Apoi, fiica intreba:
"Ce inseamna asta, mama?"
Mama ii explica ca fiecare din aceste obiecte a suportat aceeasi adversitate: apa fiarta. Fiecare a reactionat diferit. Morcovul a fost la inceput tare, dur si neiduplecat. Totusi, in apa fiarta el s-a inmuiat si a devenit slab. Oul a fost fragil. Coaja lui subtire proteja lichidul interior, dar, dupa ce a stat in apa fiarta, interiorul sau s-a intarit. Boabele de cafea au fost unice, remarcabile. Dupa ce au stat in apa fiarta, ele au schimbat apa.
"Cine esti tu ?" isi intreba ea fiica. "Cind greutatile bat la usa ta, cum raspunzi ? Esti ca un morcov, ca un ou, sau ca o ceasca de cafea ?"

Gandeste-te la urmatoarele:
Cine sunt eu?
Sunt eu precum morcovul care pare tare, dar care prin durere si greutate se moleseste, devenind moale si pierzand puterea?
Sunt precum oul care porneste cu o inima maleabila, dar care se schimba la caldura ? Am avut un spirit fluid, dar dupa o moarte, dupa o greutate sau dupa alte incercari, am iesit intarit si puternic, teapan? Arata coaja mea la fel, fiind inauntru mai inversunat si mai incapatinat, cu spirit teapan si inima tare?
Sau sunt precum boabele de cafea ? Ele practic schimba apa fierbinte, circumstanta care aduce durere. Cind apa devine fierbinte, se parfumeaza.

Daca esti precum boabele de cafea, atunci cind lucrurile merg cel mai rau, tu le faci bune si schimbi situatia din jurul tau. Cind clipa este cea mai intunecata si cind incercarile sunt cele mai grele, tu oare urci la un alt nivel?

Cum gestionezi adversitatile?
Esti un morcov, un ou, sau un bob de cafea ?

Marketing personal

“Când vrei ceva cu tot dinadinsul, întreg Universul conspiră în favoarea ta”

Paolo Coelho

Harta carierei este un plan pentru o viaţă. Astăzi schimbarea locului de muncă a devenit ceva normal. Fiecare dintre noi este liber să muncească acolo unde valorile sale personale sunt respectate. Deşi pare dificil, demersul angajării sau obţinerii unui loc de muncă satisfăcător depinde de hotărârea şi de munca depusă în acest scop. Totodată, informarea, cunoaşterea specificului domeniului de interes şi a strategiilor de căutare a unui loc de muncă sunt câteva aspecte esenţiale de care trebuie să ţinem seama.

Orientarea în carieră este expresia unor talente personale sau aptitudini dominante. Pe măsură ce ele se intersectează cu interesele, motivaţiile şi valorile personale ale individului şi ale mediului extern, social şi economic, se poate ajunge la modelarea unui traseu profesional optim.

Consilierul în carieră este persoana care poate ajuta indivizii să se descopere mai uşor şi mai  corect; creează o experienţă de comunicare şi de orientare şcolara şi profesională spre domeniul potrivit, ajută la conturarea alternativelor pe care le au la dispoziţie şi la fixarea obiectivelor pe termen scurt şi mediu.

Cauzele eşecului primilor paşi în carieră sunt :

- necunoaşterea potenţialului personal şi a competenţelor în vederea abordării unuianumit traseu în carieră
- lipsa unei forme de asistenţă individualizată sau de grup în orientarea profesională
- lipsa unei comunicări eficiente între familie, tineri, profesori
- un nivel redus de informaţii privind sursele de dezvoltare profesională
- o slabă putere de decizie în planificarea viitorului

Ce este piaţa muncii? 

Locul unde se intersectează cererea şi oferta de muncă. Piaţa muncii continuă să fie instabilă, ca o consecinţă directă a perioadei de tranziţie. Analizând situaţia pe grupe de vârstă, se remarcă vulnerabilitatea populaţiei tinere, cuprinsă între 15-24 de ani. Această categorie de populaţie are cea mai mică rată de ocupare şi cea mai ridicată rată a şomajului. Astfel, în rândul tinerilor rata şomajului este de 18,6% (în creştere cu 2,6 procente), aceştia reprezentând categoria de populaţie cel mai puternic afectată de rata şomajului.

Definim succesul profesional ca o adaptare performantă la cerinţele muncii. Individul este propriul său manager, el trebuie să-şi evalueze resursele cu realism, să-şi stabilească obiectivele şi să elaboreze proiecte existenţiale pe termen lung, mediu şi scurt, să se folosească de oportunităţi pentru a atinge scopurile de etapă.

Evoluţia sa poate fi condiţionată de:

- tipul de organizaţie în care munceşte
- condiţiile economice
- motivaţia individului

Ne pregătim să păşim în viaţă! Ne e teamă să ne gândim la ce ne aşteaptă? Cunoaştem motivele pentru care muncim?

- un stil de viaţă mai bun (să ai un standard de viaţă aşa cum îţi doreşti)
- a lăsa ceva bun în urma ta (opere intelectuale şi de artă)
- o viaţa socială mai bună
- oportunităţi financiare

ACTIVITĂŢI

1. „DORESC SĂ MUNCESC!”

Obiectiv: 

scurtă reflecţie asupra motivelor şi nevoilor individuale pentru care fiecare adolescent, părinte, profesor ar dori să muncească.

Concepte cheie: 

- muncă
- nevoi
- individualitate
- diferenţe
- obiective

Materiale necesare: hârtie, pix

Durata: 10 min.

Scenariul activităţii:

Individual, fiecare va face o listă cu trei profesii (meserii, slujbe) preferate. Cei care în prezent au o slujbă, o pot trece printre aceste activităţi numai dacă ea corespunde caracteristicii cerute de exerciţiu. Apoi, pentru fiecare din acestea, vor fi găsite trei motive pentru care ar practica acea meserie.

Analiza activităţii:

- Care sunt motivele pentru care ai practica cele trei profesii alese?
- Dacă ar fi să renunţi la unul dintre motivele enumerate, care ar fi acesta?
- Care ar fi singurul “compromis” pe care l-ai face vis-à-vis de profesia ta?

Atunci când ne alegem meseria, o facem la întâmplare sau avem anumite criterii, preferinţe, dorinţe, vise? De ce credeţi că nu ne alegem toţi aceeaşi profesie? Este foarte importantă împărtăşirea experienţelor adolescent – profesor - părinte şi îmbogăţirea listei cu posibile motive pentru care cineva ar practica o anumită meserie.  

Ştii ce tip de loc de muncă urmăreşti? Locurile de muncă se clasifică în:

1. loc de muncă de supravieţuire
2. loc de muncă de intrare în profesie
3. loc de muncă de tranziţie
4. loc de muncă ideal

Cine mă poate ajuta să-mi găsesc un loc de muncă? Cum să obţin informaţii despre posibile locuri de muncă?

Surse:

- Reviste de orientare profesională
- Presă: ziare, reviste cu oferte de angajare
- Agenţii private de recrutare şi de plasament a resurselor umane
- Agenţii de ocupare şi formare profesională (centre de consiliere privind cariera pentru şomeri)
- Internet
- Târguri de locuri de muncă

ZECE MOTIVE PENTRU CARE SUNT ANGAJAT! CONVINGE-L PE ANGAJATOR!

Formează-ţi deprinderile de lucru încă din şcoală! Ai aceste deprinderi? Verifică!

1. deprinderi de comunicare (prezinţi informaţiile bine atunci când scrii sau vorbeşti)
2. deprinderi de a lucra în echipă (colaborezi cu alţii în cadrul unor activităţi)
3. deprinderi de a rezolva probleme (găseşte soluţii)
4. deprinderi de organizare a timpului (organizează-ţi proiectele pe termen scurt, mediu
sau lung)
5. deprinderi de învăţare (caută experienţe noi şi învaţă din greşeli)
6. deprinderi de creativitate (foloseşte-ţi imaginaţia şi caută soluţii noi)
7. deprinderi de conducere (coordonează proiectele şi motivează-i pe ceilalţi)
8. deprinderi de a utiliza calculatorul
9. deprinderi de ascultare
10. deprinderi manuale şi mecanice

Bilanţul COMPETENŢELOR PROFESIONALE

A face un bilanţ profesional înseamnă a identifica toate competenţele pe care un individ le deţine şi le poate pune în valoare. Bilanţul se bazează pe activitatea trecută şi prezentă a individului; serveşte ca punct de plecare pentru definirea sau validarea proiectului profesional.

Răspunde la întrebările:

- Ce ţi-ar plăcea în mod deosebit?
- Ce activităţi tratezi fără entuziasm?
- Ce ştii să faci?

TREI INSTRUMENTE ESENŢIALE ÎN MARKETINGUL PERSONAL

I. Scrisoarea de intenţie

Anunţ din ziarul “ O carieră de succes” din 13 martie 2002  “…pentru postul de analist programator. Trimiteţi un CV însoţit de o scrisoare de intenţie până la data de 27 martie 2002, la adresa…”.

Citeşti un astfel de anunţ şi, fie că te tentează postul, fie că nu, începi să te întrebi: dar ce este oare o scrisoare de intenţie? Este ea acelaşi lucru cu scrisoarea de motivaţie? Şi cum să înceapă o astfel de scrisoare? Cu “dragă domnule X…”? Şi cât de lungă…? Şi ce ar trebui să scriu în ea? Este util de ştiut că cele două sintagme se referă la unul şi acelaşi lucru. O astfel de scrisoare reprezintă “cartea mea de vizită” pe care o trimit, precum buzduganul zmeului, înaintea citirii CV-ului. Scrisoarea de intenţie reprezintă modalitatea prin care angajatorul îşi formează prima  impresie despre tine, este o primă luare de contact, chiar dacă numai pe hârtie.

Dacă scrisoarea este curată şi bine redactată, vei da impresia că eşti o persoană bine organizată şi pregătită. Scrisoarea trebuie să fie adaptată în funcţie de compania/ instituţia respectivă şi de postul pentru care doreşti să aplici.

Reguli de scriere a unei scrisori de intenție:

- Nu trebuie să depăşească o pagină
- Să conţină paragrafe scurte şi concise
- să fie tehnoredactată pe computer
- să se aleagă un font uşor de citit
- să se verifice ortografia şi punctuaţia
- să se evite hârtia colorată
- să nu se trimită fotografie, decât dacă se cere
- să fie consultat un prieten pentru sugestii şi eventuale corecturi

Scrisoarea de prezentare nu are un conţinut standard, ci exprimă interesul candidatului pentru postul vizat, chiar dacă nu este declanşată recrutarea de personal. Scrisoarea va fi adresată persoanei care se ocupă de angajări sau direct la departamentul de resurse umane, dacă nu ai informaţii complete. Dacă firma este mică, scrisoarea va fi trimisă către directorul general sau preşedintele acesteia.

Precizează postul vizat şi sursa din care a fost obţinută informaţia (anunţ publicitar, cunoştinţe, prieteni etc.). Dacă nu ai informaţii exacte despre un anumit post, îţi poţi exprima opţiunea pentru un domeniu de activitate. Oricum, este bine să subliniezi domeniul în care te-ai făcut remarcat sau ai avut performanţe deosebite.  Exprimă-ţi clar dorinţa de a candida pentru respectivul post, arătând, pe scurt, motivele  pentru care eşti interesat şi calităţile care te recomandă.

Arată că experienţa ta profesională este compatibilă cu cerinţele firmei/ instituţiei căreia i te adresezi. Nu uita să menţionezi că ai mai lucrat în acel domeniu sau, dacă nu este cazul, că eşti familiarizat cu activităţile lui specifice. 

Menţionează disponibilitatea pentru un interviu de angajare, cât şi faptul că respectiva scrisoare este urmată de un CV.

Mici TRUCURI

Este acceptabil şi uneori ţi se solicită să incluzi date privind salariul tău actual, dar niciodată să nu menţionezi salariul pe care doreşti să îl ai.

Dacă în anunţ nu sunt specificate decât numele firmei şi postul vacant, aflarea numărului de telefon al firmei (dacă nu cumva este identic cu numărul de fax) din Pagini Naţionale (sau din alt catalog cu firme şi instituţii), este primul pas. Ulterior poţi telefona pentru a întreba cine se ocupă cu selecţia personalului, ce nume şi ce funcţie are această persoană. 

Aflarea numelui şi a funcţiei exacte a respectivei persoane arată că ştii regulile jocului şi te va diferenţia foarte repede de ceilalţi candidaţi care nu vor ţine cont de acest aspect.

CONCLUZII

- O scrisoare de intenţie necorespunzătoare te poate scoate din competiţie, deşi ai abilităţile necesare.

- Scrisoarea de intenţie este citită înaintea CV-ului, iar impresia pe care o formează este de primă importanţă. De aceea, unele erori sau lucruri necorespunzătoare îi pot face pe cei care angajează să renunţe la a mai citi CV-ul. Pe de altă parte, o scrisoare bine concepută şi atrăgătoare poate adesea să îi determine pe reprezentanţii firmei să te treacă direct pe lista pentru interviu. Acest lucru nu este o regulă, dar este bine să foloseşti avantajele indiferent de situaţie.

- Scrisoarea de intenţie nu are o formă fixă, ea este personalizată şi trebuie să răspundă cerinţelor firmei la care vrei să lucrezi. De asemenea, trebuie să fie scurtă, concisă şi atrăgătoare. Scrisoarea de intenţie nu trebuie să contrazică informaţiile din CV, dar nici nu trebuie să conţină lucrurile din CV. Scrisoarea de intenţie este un liant între tine şi firma respectivă. CV-ul este amănunţit şi descriptiv.

Un model de scrisoare de intenţie

2. „SCRISOARE…CĂTRE ANGAJATORUL MEU”

Obiectiv: 

Elaborarea unei scrisori de intenţie, pentru slujba preferată (una dintre cele trei profesii descrise la exerciţiul 1). Se recomandă găsirea formei, culorii, design-ului, mărimii potrivite pentru a exprima cât mai bine calităţile şi personalitatea posesorului!

Concepte - cheie: 

- scrisoare de intenţie
- sinteză
- convingere
- să ştiu să mă “vând”

Materiale necesare: hârtie, pix

Durata: 20 min.

Analiza activităţii:

- Care au fost argumentele prin care ai încercat să îl convingi pe angajator?
- Care sunt punctele forte ale scrisorii tale?
- Care este punctul slab al scrisorii (dacă există) şi cum ai putea să îl îmbunătăţeşti?
- Care a fost formula cu care ai început? Dar cea de încheiere?
- Crezi că e suficientă scrisoarea de intenţie pentru prezentarea ta în detaliu? (se face trecerea la necesitatea însoţirii scrisorii de intenţie cu un CV)

II. Curriculum Vitae

Nu e o catastrofă atunci când nu ştii să faci un lucru. Nimeni nu s-a născut învăţat, orice om care ştie să facă ceva, ştie întrucât a învăţat să facă de la alţii sau a descoperit prin propriile abilităţi. CV-ul reprezintă un element foarte important al marketing-ului personal. Dacă scrisoarea de intenţie a fost convingătoare, angajatorul va trece la citirea CV-ului. De aceea, trebuie acordate timp şi răbdare pentru conceperea acestuia. Şi, nu în ultimul rând, e importantă abilitatea de a ştii cum să redactezi un CV. Se poate întâmpla ca persoanele care nu au abilităţile necesare pentru un post, dar ştiu foarte bine să conceapă un CV, să aibă mai mult succes (să fie chemate la interviu) decât cele care îndeplinesc toate condiţiile, dar fac greşeli în redactarea unui CV. Pentru a nu te afla în această situaţie, trebuie să ştii

a) ce este un CV ? 

Este un instrument absolut necesar pentru cei care îşi caută un loc de muncă. CV-ul trebuie făcut cu inteligenţă, astfel încât să stârnească interesul pentru tine şi să fii invitat la interviu. Putem spune ca un CV este un instrument de marketing prin care pătrunzi pe piaţa locurilor de muncă.

şi

b) ce conţine un CV?

- Numele şi prenumele
- Adresa şi telefonul la care poţi fi contactat
- Data naşterii
- Obiectivul
- Studiile
- Experienţa profesională
- Abilităţi şi deprinderi
- Limbi străine cunoscute şi nivelul de cunoaştere
- Cunoştinţe de utilizare a calculatorului (dacă este cazul)
- Premii speciale şi realizări profesionale sau şcolare
- Hobby-uri
- Recomandări

CV-ul este mai dificil de conceput în cazul persoanelor care nu au nici un fel de experienţă profesională, adică în cazul tinerilor absolvenţi de liceu sau facultate. Strategia, în acest caz, este următoarea: pe lângă coordonatele obişnuite (nume, adresa, telefon, data şi locul naşterii, studii) se menţionează:

- medii foarte bune
- cursuri relevante
- premii obţinute
- burse
- eventualele slujbe din timpul verii

Nu menţiona orice laudă sau compliment primit, nu trebuie să creezi un fel de “odă” la adresa propriei persoane. Prezintă numai acele realizări care au legătură cu postul pe care candidezi şi se integrează în contextul respectiv.

Erori în redactarea unui CV:

- Absenţa unor date esenţiale: adresa şi telefonul la care poţi fi contactat.
- Scrisul de mână. Încearcă să redactezi CV-ul pe computer.
- Prezenţa unor date inutile. Nu specifica chestiuni care nu au legătură cu serviciul (În nici un caz nu-şi au locul orientarea politică sau religioasă; culoarea ochilor sau a părului).
- Nu trimite fotografia decât dacă se cere.
- Datarea inexactă a anilor în care ai făcut liceul sau ai avut alte activităţi. Erorile de
cronologie arată că nu ai abilităţi de a lucra cu detaliile sau că eşti neatent.
- Nu folosi adjective la superlativ la adresa ta sau despre activităţile pe care le-ai îndeplinit.

Cum NU trebuie să fie un CV:

- mai lung de 2 pagini
- pe hârtie colorată
- cu ilustraţii
- pe hârtie de proastă calitate
- fotocopia unei fotocopii
- cu greşeli gramaticale

Concluzii:

- Un CV trebuie să fie sincer. Nu afirma că ai diplome sau abilităţi pe care nu le ai. Cel care angajează va verifica lucrurile care îl interesează şi poţi chiar să capeţi o reputaţie proastă, dincolo de faptul că nu vei obţine slujba respectivă.

- Un CV trebuie să fie adecvat postului pentru care candidezi. Nu orice CV este bun pentru orice situaţie. De aceea, este bine să ai mai multe tipuri de CV-uri şi să trimiţi, de fiecare dată, tipul de CV potrivit pentru firma la care vrei să te angajezi.

- CV-ul trebuie să fie exact, inteligent conceput şi să arate impecabil, astfel încât să îi demonstreze celui care angajează că eşti persoana potrivită pentru slujba respectivă.

Un model de CV

 OBS. De actualitate este modelul european de CV.

3. „CV-UL, CHEIA SUCCESULUI MEU”

Obiectiv: 

Redactarea unui CV pentru locul de muncă preferat (CV-ul va fi o continuare a scrisorii de intenţie redactate anterior).

Concepte - cheie: 

- curriculum vitae
- claritate
- abilităţi
- responsabilitate

Materiale necesare: hârtie, pix, calculator, imprimantă

Durata: 20 min.

Scenariul activităţii: Individual, fiecare îşi va elabora propriul CV pentru profesia preferată, ca o continuare firească a scrisorii de intenţie redactată la exerciţiul anterior. Cei care doresc, pot tehnoredacta documentul la calculator, după modelul dat şi îl vor putea scoate la imprimantă.

Analiza activităţii:

- Care au fost fazele cele mai uşoare ale redactării CV-ului?
- Unde ai întâmpinat dificultăţi în conceperea CV-ului?
- Care consideri că sunt calităţile CV-ului tău prin care încerci să îl convingi pe angajator?

III. Interviul

Interviul este o conversaţie pe care o porţi cu diverşi oameni care conduc o firmă sau o instituţie, despre abilităţile tale personale, despre motivaţia de a lucra la firma respectivă, despre pretenţiile salariale. Un start bun - nu te lăsa copleşit de emoţiile interviului, renunţă la gândurile precum:

- sunt prea tânăr / bătrân
- nu sunt prea calificat
- nu am experienţă în acel domeniu

Dezvoltă-ţi o atitudine pozitivă!

Atitudinea pozitivă este benefică pentru succesul căutării unui loc de muncă:

- Fii relaxat, cu încredere în forţele tale
- Stabileşte şi reevaluează obiectivele pe termen scurt
- Fii îngăduitor cu tine însuţi
- Învaţă din greşeli
- Perfecţionează-te şi învaţă lucruri noi

Ce impresie faci? Contează?

Interviul, ca orice examen, este adesea o metodă de autoevaluare. Pentru a te prezenta într-o lumină favorabilă, ţine cont de următoarele:

- pregătirea pentru interviu, detectând nevoile angajatorului
- modul de a te prezenta, de a te comporta
- întrebările caracteristice interviului
- o posibilă negociere
- depăşirea insuccesului, învăţăminte

Posibile întrebări care ţi se pot pune la un interviu:

- De cât timp lucrezi în această profesie?
- Ce nivel de studii şi ce experienţă ai?
- De ce doreşti această slujbă?
- Care sunt punctele tale tari?
- Ce ştii despre instituţia noastră?
- Cum ţi-ai schimbat locul de muncă?
- Cum te vezi peste cinci ani?
- Ce salariu aştepţi?
- Ce crezi că poţi aduce companiei?
- Dacă n-ar trebui să munceşti, ce ai face?
- Ce întrebări vrei să ne adresezi?

La un interviu trebuie să ştii să comunici, să eviţi capcanele sau întrebările încuietoare, să arăţi că eşti persoana potrivită pentru postul respectiv. Dacă vei demonstra că eşti bun în ceea ce faci şi eşti de folos la locul de muncă, şansele de a fi angajat sunt foarte mari.

4. "ASTĂZI MERGI LA INTERVIU"

Obiectiv: 

Simularea unui interviu de angajare (joc de rol) pentru conştientizarea atitudinilor şi comportamentelor necesare într-un interviu de angajare, pentru a convinge angajatorul că «eşti persoana potrivită, la locul potrivit».

Concepte - cheie:

- interviu
- atitudine pozitivă
- spontaneitate
- comunicare
- asertivitate

Materiale necesare: spaţiu degajat, birou, camera de filmat

Durată: 35 min.

Scenariul activităţii: 

Se aleg voluntari pentru rolul de angajatori, formând o comisie de 3-4 persoane şi se stabileşte un intervievat, persoana care să caute un loc de muncă, răspunzând unui anunţ din ziar (slujba se va stabili de către comisie). Ceilalţi participanţi vor fi observatori şi vor urmări, pe grupe, aspectele ce ţin de (grilă pe care intervievatul nu o cunoaşte dinainte):

- formula de salut, bâlbâieli, ticuri verbale, coerenţă
- mimică şi expresii faciale
- postură, gesturi
- cum se comportă candidatul, modalităţi de convingere
- impactul asupra celorlalţi
- felul în care îşi prezintă calificările academice şi profesionale corespunzătoare postului solicitat
- aptitudini speciale, inteligenţă, interese
- dispoziţie, motivaţie

Analiza activităţii:

- Comisia îşi va spune opinia asupra impresiei lăsate de intervievat. Este el admis sau respins? De ce?
- Fiecare grup de observatori îi va da un feedback intervievatului asupra celor observate
- I se va scrie o scrisoare intervievatului, de către fiecare participant: “Daca eu aş fi fost în locul tău, aş fi procedat…”.

5. „SPOTUL PUBLICITAR”

Obiectiv: 

Prezentarea succintă a punctelor tari care recomandă o persoană pentru slujba preferată, în condiţiile simulării unei situaţii reale.

Concepte - cheie: 

- putere de convingere
- asertivitate
- umor şi spontaneitate
- creativitate

Materiale necesare: hârtie, creioane, camera de filmat

Durata: 10 min.

Scenariul activităţii:

Se va redacta o scurtă prezentare. În scopul angajării, conform competenţelor fiecăruia, pentru o firmă de recrutare de personal. Se va lucra individual, textul va fi prezentat cu limită de timp în faţa unei camere de filmat improvizate. La sfârşit se analizează spoturile şi se va urmări impactul lor asupra publicului.

Analiza activităţii:

- Cum se exprimă autorul spotului? Care este mesajul spotului?
- Captează atenţia?
- Este relevantă prezentarea spotului pentru scopul propus?

6. „PORTOFOLIUL INDIVIDUAL”

Obiectiv: 

Întocmirea unei mape unitare cu toate exerciţiile şi abilităţile descoperite în urma cursurilor din Proiectul „Vreau o carieră!”

Concepte - cheie: 

- portofoliu
- abilităţi
- competenţe

Materiale necesare: mapă, materiale elaborate

Durata: 15 min.

Scenariul activităţii: 

Participanţii la curs vor aduna într-un dosar personal toate exerciţiile şi analizele acestora pentru a crea o imagine unitară a structurii de personalitate şi a scopurilor vizate. Se vor include Cv-urile, recomandările şi scrisorile elaborate, precum şi planul strategic de a găsi un loc de muncă optim.

Analiza activităţii:

- Este important să avem un portofoliu cu “abilităţi şi competenţe”? De ce?
- Se propune completarea individuală a portofoliului şi după terminarea cursului "Vreau o carieră!"

CONCLUZII:

- Folosiţi fără nici o reţinere orice relaţie pe care o aveţi pentru a descoperi un loc de muncă vacant. Apelaţi la familie, rude, colegi, cunoştinţe, asociaţii profesionale sau specialişti care lucrează în domeniul în care intenţionaţi să vă angajaţi. Veţi fi surprinşi de câte punţi de legătură veţi găsi.

- Folosiţi timpul liber pentru a vă îmbunătăţi abilităţile. Continuaţi-vă studiile, urmaţi cursuri pentru reîmprospătarea cunoştinţelor, specializându-vă pentru postul pe care-l doriţi cu adevărat.

- Orice vânătoare de joburi poate eroda încrederea în sine. Tom Jackson consideră această căutare a unui loc de muncă ca fiind: NU, NU, NU, NU, NU, DA.

- Nu vă descurajaţi de câte ori veţi auzi NU, sunteţi mai aproape cu un pas de DA.

8. „DIPLOMA CARIEREI MELE”

Obiectiv: 

Realizarea unei diplome personalizate, în funcţie de calitatea dominantă a fiecărei persoane participante la cursurile din Proiectul „Vreau o carieră!”.

Concepte - cheie: 

- feedback pozitiv
- valorizare
- încredere în sine
- viitor
- optimism

Durata: 15 min.

Scenariul activităţii: 

Fiecare adolescent/ părinte/ profesor va realiza câte o diplomă pentru unul dintre colegii săi, în funcţie de calitatea dominantă a acestuia. Numele pot fi notate pe bileţele şi apoi extrase.

Analiza activităţii:

- Calitatea reprezintă o surpriză pentru tin? Ştiai că ai o astfel de calitate?
- În ce situaţie ai confirmat calitatea pe care colegul tău a văzut-o la tine?

 preluare din Ghidul carierei mele

Vreau să iau o decizie!

„Îndrăzneşte să devii ceea ce eşti. Există posibilităţi minunate în fiecare fiinţă.  Convinge-te de forţa ta. Să ştii să spui mereu fără încetare: ”Nu depinde decât de mine!”

Andre Gide

Decizie şi dezvoltare personală

Fiecare om îşi înţelege cel mai bine propria existenţă. Pe parcursul vieţii, evenimentele cu care ne confruntăm ne pun în situaţia de „a alege”, de cele mai multe ori, dintre mai multe alternative. În timp, se formează „capacitatea de a lua decizii”, trăsătură care defineşte personalitatea. Bazele formării personalităţii se pun în perioada adolescenţei, etapă de viaţă când are loc o intensă dezvoltare pe mai multe planuri (fizic, intelectual, socio-afectiv), care va duce la conturarea identităţii de sine. 

O componentă a identităţii de sine este identitatea vocaţională care presupune alegerea, opţiunea, decizia privind parcursul educaţional şi profesional. Persoana ajunge să planifice şi să acţioneze astfel încât să meargă înainte în propria sa viaţă.

Putem să ne educăm capacitatea de a lua decizii.

Factorii care influenţează luarea deciziei privind cariera 

În alegerea şcolară şi profesională persoana ia în considerare o multitudine de factori posibili interni şi externi care îi pot afecta reuşita. El alege acele studii şi profesiuni despre care crede că îi vor asigura în cel mai mare grad succesul şi îi vor produce cele mai mari satisfacţii.

Procesul de consiliere privind cariera facilitează dezvoltarea personală pentru luarea unor decizii, în concordanţă cu cerinţele personale şi realităţile sociale.

Etape în luarea deciziei

1. Determinarea alternativelor

- Cine sunt eu?
- Unde sunt acum?
- Unde vreau să ajung?
- Care sunt resursele mele actuale (calităţi, cunoştinţe, abilităţi) pe care mă pot baza?

2. Explorarea alternativelor

- Care sunt posibilele căi de acţiune? Câte alternative sunt?
- Ce voi găsi la capătul drumului?
- Cât/ce mă costă (timp, efort) să pun în aplicare aceste alternative?
- De ce cunoştinţe şi abilităţi voi avea nevoie?
- Care sunt dificultăţile pe care le voi întâmpina?
- Cine mă susţine?
- Care e calea optimă pentru mine?

3. Luarea deciziei şi întocmirea planului de acţiune

- Care este obiectivul meu?
- Ce pot să fac pentru a-mi atinge obiectivul?
- De ce am nevoie?
- Ce dificultăţi anticipez?
- Ce pot să fac pentru a le preveni sau minimiza?
- Care sunt paşii concreţi pe care îi am de parcurs?
- Ce voi face dacă planul va eşua?

ACTIVITĂŢI

1. „O SCURTĂ RETROSPECTIVĂ”

Obiectiv:

conştientizarea factorilor determinativi interni şi externi ai alegerii şcolare şi profesionale

Concepte - cheie: 

- alegere şcolară,
- alegere profesională
- influenţe
- factori determinativi

Durata: 15 min.

Materiale necesare: coli flipchart, markere

Scenariul activităţii: 

Participanţii se împart în grupuri mici, mixte (părinţi, profesori, elevi).

Se propun spre dezbatere următoarele întrebări:

- Ce m-a determinat să aleg profesia pe care o am? Cine m-a influenţat?
- Ce m-a determinat să aleg acest liceu, acest profil? Cine m-a influenţat?

Participanţii vor nota pe colile de flipchart cât mai multe „influenţe” ale alegerii şcolare şi profesionale. Fiecare grup va prezenta grupului mare factorii găsiţi.

Analiza activităţii:

- Care sunt factorii care influenţează luarea deciziei privind cariera?
- Care sunt pe termen lung efectele preponderenţei unuia sau mai multor factori?
- Putem controla aceşti factori?

2. „CAREUL DE AŞI”

Obiectiv: 

conştientizarea resurselor personale în relaţie cu viaţa profesională.

Concepte - cheie:

- carieră
- resurse personale
- calităţi

Materiale necesare: aşi de hârtie sub forma unor cărţi de joc, markere

Durata: 30 min.

Scenariul activităţii: 

Participanţii se împart în grupuri mici, mixte (părinţi, profesori, elevi). Fiecare grup primeşte „un pachet de cărţi de joc special, numai cu AŞI”. Unele cărţi au înscrise în centru anumite calităţi considerate „importante” în viaţa profesională: competenţă, punctualitate, onestitate, spirit de echipă, creativitate, comunicativitate, loialitate, spirit de iniţiativă etc. Există şi cărţi libere, care nu au nimic înscris pe ele. Fiecare participant trebuie să aleagă patru calităţi pe care consideră că le are şi care îi asigură/ i-ar asigura succesul în carieră. Toţi participanţii prezintă grupului mare propriul „careu de AŞI”.

Analiza activităţii:

- Care este legătura dintre calităţile personale şi orientarea spre o/ un anumit(ă) loc de muncă/ profesie?
- Există abilităţi, speciale care trebuie dezvoltate pentru carieră?

Care este relaţia dintre calităţile personale şi succesul în carieră? Este important să găsesc o slujbă care să mi se potrivească?

3. „LA RĂSCRUCE DE…CARIERĂ”

Concepte - cheie: 

- valori
- alegere
- alternative educaţionale/ ocupaţionale
- autoevaluare
- costuri/ beneficii

Materiale necesare: coli de hârtie, săgeţi, indicatoare de hârtie

Durata: 15 min.

Scenariul activităţii: 

Se aşează în mijlocul sălii un indicator cu săgeţi în diferite direcţii.
În colţuri diferite ale sălii sunt „plăcuţe” pe care sunt înscrise:

- Independenţă/ iniţiativă
- Putere/ autoritate
- Siguranţă/ stabilitate
- Ajutorarea celorlalţi
- Dezvoltare personală

Participanţii sunt rugaţi să se îndrepte spre acea direcţie care răspunde nevoilor/aşteptărilor lor privind viitorul loc de muncă, cu precizarea că este vorba de o alegere în condiţiile în care veniturile sunt relativ egale.

Analiza activităţii:

- Care sunt valorile spre care mă orientez în viaţa profesională?
- Ce pericole pot să apară? (indecizie, conflicte de alegere)
- Îmi este uşor să iau o decizie?

 preluare din Ghidul carierei mele

Vreau să lucrez în echipă!

“Spune-mi şi voi uita, arată-mi şi poate îmi voi aduce aminte, implică-mă şi voi înţelege”

Proverb chinezesc

Deseori, pe traiectoria vieţii noastre colaborăm cu alte persoane pentru a realiza diverse activităţi, cooperăm pentru a obţine anumite rezultate. Putem chiar considera că în orice moment al vieţii noastre suntem (sau nu) membrii unei echipe care încearcă să trăiască împreună.

Ce înseamnă o echipă?

Răspunsul cel mai sugestiv îl oferă imaginea celor 5 degete ale mâinii care, funcţionând  laolaltă, fac întreaga mână un instrument fără de care adaptarea nu ar fi posibilă. Un alt exemplu îl reprezintă mecanismul unui ceasornic, cu multiplele sale roţi dinţate, învârtindu-se una prin cealaltă, una lângă alta, şi numai toate măsurând timpul. Echipa înseamnă ansamblul de elemente/ persoane care funcţionează împreună pentru atingerea anumitor obiective, în virtutea unor roluri specifice, a unor reguli de comunicare şi comportament şi între care se stabilesc relaţii de respect, cooperare, toleranţă, diversitate în unitate.  Echipa este necesară, oportună, serveşte atingerii unui scop precis, obţinerii unor rezultate. Contextul general în care membrii ei îşi desfăşoară activitatea este unul de motivaţie pentru atingerea scopului.

Cum se formează o echipă?

Echipa nu se formează de la sine, are un lider formal şi unul informal; înseamnă un proces de construcţie, care trece prin diferite faze şi care necesită timp pentru a fi finalizat. Formarea echipei eficiente are în vedere că fiecare individ trebuie să aibă un rol precis, specific, o anumită responsabilitate care să îl diferenţieze de ceilalţi. Ca parte a unei echipe, prin interacţiunea cu ceilalţi, individul învaţă ceva nou: despre el însuşi, despre ceilalţi, comunică, ascultă, primeşte feedback. Astfel, învăţăm să ne socializăm într-o lume a individualităţilor, învăţăm să cerem sprijin şi să oferim ajutor, să comunicăm eficient şi să explorăm noi modele relaţionale. Echipa oferă siguranţă, căldură pentru că apartenenţa la un grup, ca şi apariţia în sine a grupurilor răspund unor motivaţii fundamentale, bazale ale comportamentului uman - nevoia de siguranţă şi afiliere – condiţie esenţiala a evoluţiei umane. Lucrând împreună cu alţii, alături de ei, având un scop comun şi atingându-l, ai treptat sentimentul propriei valori, a unicităţii tale, a încrederii de sine.

Faze în dezvoltarea unei echipe:

1. Confuzie - legată de nevoia de management, responsabilităţi şi scopuri
2. Relaţii de tip atracţie-respingere
3. Nemulţumire
4. Formarea de minigrupuri
5. Autoacceptare şi empatie
6. Coeziune
7. Feedback şi relaţii suportive
8. Autenticitate şi eficienţă

Roluri posibile ale membrilor unei echipei:

- Conducătorul echipei: atribuie sarcini, controlează rezultatele
- Organizatorul: impune modele, administrează, stabileşte drumul până la atingerea obiectivelor
- Promotorul: vine permanent cu idei noi, inovează (“Dar dacă am face în alt fel!”)
- Supraveghetorul: evaluează activitatea colegilor săi pentru a-i aduce pe calea cea bună (“Ei, cum stăm?”)
- Executantul: face tot ce i se cere, aplică efectiv
- Susţinătorul: ridică moralul celorlalţi în situaţii dificile
- Investigatorul: explorează ideile pe toate părţile, în toate amănuntele
- Finalizatorul: trage concluziile, retuşează rezultatul final

ACTIVITĂŢI

1. REVISTA: “LUMEA ÎN CARE TRĂIM” (“Ziarul despre carieră”)

Obiectiv: 

- experimentarea situaţiei de a fi parte a unei echipe, de a colabora cu ceilalţi pentru realizarea unui scop comun.

Concepte - cheie: 

- echipă
- responsabilităţi
- organizare
- motivaţie
- scop comun

Materiale necesare: foi de flipchart, markere

Durata: 30 min.

Scenariul activităţii: 

Se organizează şase grupe şi se împart materialele necesare:  “Imaginaţi-vă că alcătuiţi colectivul de redacţie al unei reviste şi că aveţi de realizat pentru mâine ediţia specială “Lumea în care trăim”/ ”Ziarul despre carieră”. Puteţi redacta revista aşa cum doriţi, scriind articole, realizând desene sugestive sau reportaje imaginare. Obligatoriu este ca fiecare dintre voi să-şi aducă contribuţia într-un
fel sau altul”.

Analiza activităţii:

- Cum s-a organizat echipa?
- A încercat cineva să preia rolul de lider?
- Cum v-aţi simţit ca parte componentă a echipei?
- Care a fost poziţia ta în grup?
- Cum credeţi că v-au privit ceilalţi?

Uneori ne este foarte greu să lucrăm împreună cu alţii, să ne adaptăm stilului de muncă în grup. Există persoane care se simt bine de la început şi funcţionează cu mare eficienţă în compania celorlalţi, iar alţii care cooperează mai dificil. Ca eficienţă, lucrul în echipă depăşeşte rezultatele unei activităţi solitare, de aceea este necesar să învăţăm, să exersăm şi să experimentăm cât mai des colaborarea cu ceilalţi.

2. „ARANJAREA NUMERELOR”

Obiectiv: 

- să se recunoască faptul că pentru a funcţiona eficient îndeplinindu-şi obiectivul, o echipă/ un grup trebuie să găsească şi să stabilească o regulă de comunicare şi un limbaj propriu.

Cuvinte cheie: 

- comunicare
- necesitate
- limbaj nonverbal
- regulă

Durata: 10 min.

Scenariul activităţii: 

Jumătate dintre participanţi sunt observatori, iar ceilalţi voluntari  sunt rugaţi să extragă dintr-o urnă câte un număr de la 1 la 30 pe care să nu-l comunice celorlalţi. Timp de 1 minut, participanţii la joc se plimbă unul lângă celălalt prin spaţiul încăperii, după care, la îndemnul formatorului: ”Acum aşezaţi-vă în ordinea numerelor extrase, dar fără să vorbiţi între voi”, încearcă să-şi găsească locul printre ceilalţi, căutând un mod - nonverbal, de a se face înţeleşi.

Analiza activităţii:

- Cât de greu a fost până aţi găsit modalitatea de comunicare cu ceilalţi?
- Aţi fost originali sau aţi imitat limbajul celor de lângă voi?
- Cum v-aţi simţit în timpul exerciţiului?

Comunicarea este una dintre cele mai importante dimensiuni ale lucrului în echipă. Când membrii unui grup au de îndeplinit un scop comun, încearcă să devină o echipă, care pentru a fi eficientă îşi creează o regulă proprie de comunicare, un stil.

3. COLAJ – “IATĂ DE CE SUNTEM IMPORTANŢI!”

Obiectiv: 

- experimentarea lucrului în echipă în condiţiile unei motivaţii legate de stima de sine ca rol şi statut, a unei comunicări optime datorate aceluiaşi nivel social al participanţilor (de vârstă, profesional etc).

Concepte - cheie: 

- egalitate
- diferenţiere
- comunicare
- motivaţie
- stimă de sine
- echipă

Materiale necesare: foi de flipchart, markere, hârtie colorată, reviste, foarfece, adeziv

Durata: 15 min

Scenariul activităţii: 

“Vă rugăm să formaţi cinci echipe omogene grupându-vă în funcţie de statutul vostru social (două echipe de câte 15 elevi, o echipă de 10 profesori, două echipe de câte10 părinţi). Realizaţi cu ajutorul materialelor puse la dispoziţie, un colaj în care să exprimaţi importanţa socială a grupului din care faceţi parte. 

Analiza activităţii: 

- Ce anume -a motivat să lucraţi ?
- Aţi simţit că sunteţi în competiţie cu celelalte echipe?
- Cum v-aţi simţit lucrând împreună?
- Cum aţi comunicat cu cei din grupul vostru?
- Aţi recunoscut în comportamentul vostru unul din cele opt roluri distincte prezentate mai sus?

Asemenea comunicării, motivaţia este un vector foarte important al cooperării dintre membrii grupului, coeziunea ducând la convergenţa părerilor, ideilor originale, necesare atingerii onorabile a scopului propus. 

“Toate afacerile se pot reduce la trei cuvinte: oameni, produse, profit. Oamenii sunt primii. Fără o echipă bună, celelalte sunt egale cu zero”- Lee Iacocca

4. “DISCUŢII de… ŞCOALĂ”

Obiective:

- observarea modului de funcţionare a unei echipe: responsabilităţi, comunicare, motivaţie etc.
- identificarea rolurilor membrilor în cadrul unei echipe

Concepte - cheie:

- joc de rol
- rol în echipă
- comunicare
- responsabilitate
- dezbatere

Durata: 15 min.

Spaţiul: 

se va încerca reproducerea cabinetului unui director (birou şi scaune)

Scenariul activităţii: 

Cinci voluntari vor participa la un joc de rol având ca temă situaţia la învăţătură şi posibilităţile de viitor pe care le are un elev cu multe absenţe, şi în pragul corigenţei, din clasa a XI-a a unui liceu. Cele cinci personaje care discută sunt: directorul liceului, elevul, mama, tata (părinţii lui), dirigintele clasei a XI-a, un coleg - şeful clasei. Ei vor constitui o echipă care încearcă să găsească soluţii pentru reabilitarea elevului. Observatorii sunt rugaţi să discute observaţiile făcute, la sfârşitul exerciţiului.

Analiza activităţii:

- Cum a decurs discuţia?
- Care a fost maniera de comunicare?
- Cine a fost liderul echipei?
- Cum s-au distribuit rolurile membrilor?
- Au reuşit ei să fie o echipă care lucrează împreună pentru atingerea unui scop?
Concluzii:
…………………………………………………………………………………………….
(fiecare observator este rugat să-şi noteze propriile concluzii în urma observaţiilor făcute)

preluare din Ghidul carierei mele

Vreau să rezolv un conflict!

"- Ce să fac cu buruienile din faţa casei mele?"

Radio Erevan răspunde: - "Foarte simplu. Le transformi în florile tale preferate!"

Fiecare persoană a trăit o situaţie conflictuală sau poate chiar acum o trăieşte. Ceea ce este normal. Chiar dacă majoritatea dintre noi nu recunoaştem acest lucru. Auzim de multe ori „eu nu am nici un conflict, nu am nici o problemă...”, dar vedem comportamentul care contrazice. De asemenea, cunoaştem prieteni, membrii ai familiei, vecini care mai tot timpul sunt în conflict cu cineva şi la fel de bine, sunt persoane pe care nu le-am văzut implicate în conflicte. Aminitiţi-vă că uneori aţi fost aduşi într-un conflict iar alteori, aţi provocat un conflict. Dar de fiecare dată v-aţi implicat.

Ce anume ne face să intrăm în conflict cu cineva, care sunt cele mai frecvente motive pentru care ne trezim deja implicaţi în miezul unui conflict?  Ce anume predispune şi chiar generează conflictele? Răspunsurile sunt:

- interpretarea diferită a realităţii, subiectivismul
- insuficiente informaţii sau chiar lipsa lor, confuzii
- prejudecăţile, stereotipiile preluate necritic
- neimplicarea efectivă în clarificarea ideilor
- dezinteresul manifestat faţă de cineva
- comunicare defectuoasă
- frustrări repetate
- lipsa de încredere în sine şi în ceilalţi
- insuficientă răbdare cu ceilalţi
- toleranţă scăzută
- presiunea timpului,
- situaţiile stresante, de criză
- diferenţe de temperament, de ritm sau stil personal
- diferenţe de valori
- invadarea spaţiului personal

Adaugă şi altele care îţi vin acum în minte!

Într-o situaţie conflictuală mă simt...

- surprins, luat prin surprindere de reacţiile cuiva
- vinovat pentru că din neatenţie am iscat o neînţelegere, un conflict
- vulnerabil, la dispoziţia celuilalt/ celorlalţi
- nepregătit să fac faţă
-puternic, gata să rezolv o situaţie dificilă

În ultimul conflict cum te-ai simţit?

Despre conflicte se spun multe lucruri, cum ar fi: „evită-le”, „nu aduc nimic bun” sau dimpotrivă, „crează-le”, „fără ele nu se poate”. Oricum, este de preferat să rezolvi şi nu să ocoleşti sau să te prefaci că lucrurile merg excelent. Este de preferat să înveţi dintr-un conflict de la celălalt despre care nu ştiai prea multe şi mai ales, să încerci dificila bucurie de a învaţa despre tine. Ia-o ca pe o şansă de a te observa şi de a folosi experienţa personală anterioară. Dar nu te mira dacă găseşti obstacole noi, pentru că lor li se potrivesc soluţii noi. Şi nu căuta reţete sau soluţii standard.

Îţi propunem o strategie simplă de clarificare a situaţiei conflictuale:

- apropie-te de conflict şi află detalii despre situaţia în care te afli

• Este nou sau parcă îl recunoşti?
• Care este istoria lui, cum a apărut?
• Către ce se îndreaptă? Ce se află dincolo de el?

- apropie-te de celălalt (sau ceilalţi) şi află cum se simte el

• Care este contribuţia celuilalt la conflict?
• Cum poate contribui la rezolvarea conflictului?

- apropie-te de tine şi află cum te simţi în acest conflict

• Cât de confortabil sau nu trăieşti acest conflict?
• Cărei nevoi personale îi răspunde acest conflict?
• Ce pierzi?
• Dar ce câştigi?
• Eşti singur? Cine te poate ajuta?
• Ce vei învăţa din această experienţă?

ACTIVITĂŢI

1. „ACROSTIHUL CONFLICTULUI”

Obiective: 

- Clarificarea noţiunii de conflict, prin evidenţierea notelor definitorii
- Explicarea noţiunii de conflict prin analiza experienţelor personale

Concepte – cheie: 

- conflict
- analiză
- nevoi
- încredere în sine
- rezolvare de probleme

Materiale necesare: coli de scris, coli de flipchart, markere

Durata: 15 min.

Scenariul activităţii: 

Participanţii la program se împart în echipe, după continente şi fiecare grup - continent are sarcina să găsească acrostihul conflictului, cuvinte cheie care îi ajută la înţelegerea noţiunii de conflict.

  C
  O
  N
  F
  L
  I
 C
 T

- Găsiţi definiţia conflictului printr-o metaforă, apoi desenaţi-o printr-o caricatură!
- Conflictul pentru mine este ca şi…………………………………………
-Ce imagini, gusturi, mirosuri vă vin în minte cand auziţi cuvântul „conflict”?
- Transformaţi cuvintele găsite în mesaje pozitive, din perspectiva: conflictul este o oportunitate!
- Creaţi din cuvintele identificate un scurt eseu, o poveste sau o legendă personală a
conflictului din care să reiasă o soluţie, o metodă de rezolvare a conflictelor.
- Apoi dezbateţi în grupul mare ceea ce aţi lucrat.

Analiza activităţii:

- Ce înseamnă conflictul pentru voi?
- Ce rol joacă conflictul în viaţa voastră?
- Cine/ ce vă determină să intraţi în conflict cu cineva/ ceva? (ce atitudini, sentimente,
cuvinte, imagini, gânduri)
- Asupra cui vă revărsaţi conflictele?
- În preajma cui simţiţi că nu există conflict?
- Ce vă face să simţiţi mai puţin stări conflictuale?
- Cum vă autodiminuaţi stările conflictuale?
- Ce metode personale de rezolvare a conflictelor aveţi?
- Ce fel de conflicte se pot naşte în legătură cu cariera voastră? (meseria de elev, viitoarea
carieră)
- Vă implicaţi? Căutaţi soluţii de rezolvare? Care sunt acestea?

2. "BUCHETUL"

Obiective: 

- Identificarea modalităţilor personale de rezolvare a conflictelor
- Experimentarea lucrului în echipă şi a unei atitudini deschise, pozitive, faţă de opiniile celorlalţi

Concepte - cheie: 

- analiza conflictelor
- soluţii
- oportunitate
- conflict pozitiv
- atitudini

Durata: 10 min.

Scenariul activităţii: 

Se ştie că uneori sau de cele mai multe ori conflictele pot fi şi pozitive. Cu toate acestea, puţini dintre noi conştientizăm acest lucru. 

Să descoperim împreună la ce este bun conflictul! La ce ajută el? Suntem într-o grădină a soluţiilor, unde conflictul poate fi şi pozitiv. Fiecare floare reprezintă o modalitate personală de a spune: „Conflictul este bun pentru că ajută la…”. Completaţi pe floarea pe care aţi primit-o la ce este bun conflictul pentru voi.
Apoi se discută în grupul mare ideile notate, „florile”.

Sau într-o altă variantă, fiecare participant face parte dintr-o echipă (soluţii, negociere, mediere, comunicare, compromis, câştig) şi primeşte câte o floare din carton. Individual se dă câte un nume florii, prin care să arate că şi conflictul poate ajuta la ceva. Apoi se formează buchetul fiecărei echipe, care se discută în grupul mare. 

Analiza activităţii:

- La ce poate fi bun conflictul?
- Din ce situaţii de viaţă aţi observat că uneori conflictul poate avea şi o latură pozitivă?
- Ce calităţi ale tale pot transforma un conflict într-o şansă sau o oportunitate?
- Cum poate deveni un conflict personal, interpersonal o oportunitate în cariera ta?

3. „FLUTURII. ÎMPREUNĂ VOM ZBURA”

Obiective: 

- Identificarea modalităţilor comune de rezolvare de a conflictelor
- Înţelegerea propriilor valori şi a celorlalţi. Importanţa lor în rezolvarea conflictelor

Concepte- cheie:

- modalităţi de rezolvare a conflictelor
- imagine de sine
- stimă de sine
- lucru în echipă

Materiale necesare: 

coli de hârtie colorată în formă de aripi de fluture, creioane colorate, carioci, markere

Durata: 20 min.

Scenariul activităţii: 

În fiecare diadă unul este A, şi celălalt va fi B. Fiecare primeşte o bucată de hârtie colorată, care reprezintă o aripă de fluture, fără să ştie acest lucru. Pe bucata de hârtie colorată primită, care are forma unei aripi de fluture, scrie un paragraf, un scurt eseu în care să te descrii pe tine şi situaţiile tale conflictuale, care te fac să te simţi inconfortabil, în nesiguranţă, chiar furios. Începe prin a-ţi da numele şi continuă cu „este o persoană care …”, la persoana a III-a, fără a folosi pronumele „eu”. Aceasta îţi va da o distanţă obiectivă şi o libertate de a scrie cât mai sincer. În timp ce scrii, poţi desena, pe foile colorate primite idei referitoare la modalităţile personale prin care poţi rezolva conflictele, le poţi transforma în şanse de progres. Simte-te liber în a scrie sau a desena aşa cum îţi doreşti. După ce ai scris povestea, te rog să schimbi foile şi să găseşti pentru colegul/ colega cu care ai lucrat în diadă metodele comune de rezolvare a conflictelor, pentru ca împreună să puteţi zbura! Pe corpul fluturelui, pe care îl veţi primi ulterior, puteţi nota punctele comune de soluţionare a situaţiilor conflictuale.

Analiza activităţii: 

- Ce a fost dificil/ uşor?
- Cum v-aţi simţit în această activitate, de la început până la sfârşit?
- Ce corelaţii se pot face între ceea ce sunt eu, imaginea mea de sine şi modalitatea de a rezolva un conflict?
- Ce soluţii aţi găsit împreună?

Activitatea se încheie cu o sarcină pentru grupul mare: ce gândeşte un grapefruit despre tine în situaţii conflictuale, în situaţii limită? Dar un trecător de pe stradă, un călugăr tibetan, o broască ţestoasă?

4. „FERESTRELE CONFLICTULUI”

Obiective: 

- Explorarea tuturor aspectelor care intervin în analiza conflictelor
- Identificarea cauzelor care generează un conflict, dar şi a modalităţilor de rezolvare
- Exersarea unei atitudini conciliante, deschise, de parteneriat

Concepte- cheie: 

- Cauze, efecte în conflict
- Rezolvarea conflictelor
- Modalităţi de rezolvare

Materiale necesare: fişe de lucru

Durata: 20 min.

Scenariul activităţii:

Fiecare participant va primi o fişă de lucru cu „ferestrele conflictului”. Acesta va completa cele patru ferestre, după ce s-a gândit în prealabil la ultimul conflict din viaţa personală, familială sau socială, rezolvat sau pe cale de a se rezolva. Cele patru ferestre sunt:

- Cu ce am generat eu conflictul?
- Cu ce a generat celălalt conflictul?
- Cu ce am contribuit eu la rezolvarea conflictului?
- Cu ce a contribuit celălalt la rezolvarea conflictului?

În final, fiecare va da o sugestie celor ce trăiesc stări conflictuale şi vor desena conflictul rezolvat.

Analiza activităţii:

- Încearcă să analizezi cauzele conflictului nu numai din perspectiva ta, ci şi din perspectiva celeilalte persoane implicate!
- Cum a fost să identificaţi cauzele care au generat conflictul şi din propria perspectivă?
- Dar să vedeţi contribuţia celuilalt în rezolvarea conflictului?
- Cum se întâmplă de cele mai multe ori: să generaţi un conflict, să contribuiţi la rezolvarea lui, să aşteptaţi ca celălalt să găsească soluţii, etc.?
- Ce stil abordaţi în rezolvarea conflictelor? Renunţare, compromis, negociere, rezolvare de probleme, câştig-câştig?

preluare din Ghidul carierei mele

Vreau să am încredere în mine!

"Asemenea unui vultur, şi un om, chiar dacă a fost învăţat să se considere altceva decât este în realitate, poate reînvăţa cine este cu adevărat, poate lua decizii conforme cu natura sa, poate deveni un învingător."

"Povestea vulturului", James Aggrey

Încercaţi să discutaţi cu prietenii apropiaţi, colegii voştri, familia voastră despre imaginea de sine şi  despre stima de sine; imediat veţi constata la ei semne de interes, ca şi cum ar fi vorba despre un  lucru care îi atinge personal. Cereţi-le să vă dea o definiţie cât mai precisă posibil şi o să vedeţi ce greu le vine… Pentru că imaginea de sine este elementul fundamental al personalităţii noastre. Stima de sine înseamnă, de fapt, “a-ţi determina valoarea“şi ”a avea o părere despre sine”. 

Cea mai bună sinteză despre stima de sine ne-a furnizat-o un adolescent: “Stima de sine?"

Ei bine, este felul în care ne vedem şi câtă încredere avem în ceea ce vedem”. Această privire – judecata despre noi înşine este vitală pentru echilibrul nostru psihic. Atunci când este pozitivă, la un nivel optim, ne permitem să acţionăm eficient, să ne simţim bine în propria piele, să facem faţă dificultăţilor existenţei.

Stima de sine: autoevaluare

Rezervaţi-vă câteva secunde pentru a reflecta la urmatoarele serii de întrebări. Răspunsurile pe care le veţi da, vor furniza bune indicii despre stima pe care v-o acordaţi.

- Cine sunt eu? Care sunt calităţile şi defectele mele? De ce sunt capabil? Care sunt reuşitele şi eşecurile mele, competenţele şi limitele? Care este valoarea mea în ochii mei, ai apropiaţilor mei, ai persoanelor care mă cunosc?

- Mă consider o persoană care merită simpatia, afecţiunea, iubirea celorlalţi sau, din contră, mă îndoiesc adesea de capacitaţile mele de a fi apreciat şi iubit? Îmi conduc viaţa aşa cum îmi doresc?  Faptele mele sunt în acord cu dorinţele mele sau, dimpotrivă sufăr din cauza discrepanţei dintre ceea ce vreau să fiu şi ceea ce sunt?  Sunt împăcat cu mine  însumi sau adesea nemulţumit?

- Ce m-a făcut să mă simt mândru de mine, satisfăcut, fericit? Ce m-a făcut să mă simt ultima oară decepţionat de mine însumi, nemulţumit, trist?

A avea încredere în sine, a fi sigur pe sine, a avea o imagine de sine adecvată, a fi mulţumit de sine… Există o multitudine de termeni şi expresii implicate în limbajul curent pentru a desemna stima de  sine.

Imaginea de sine- părerea pe care o avem despre noi, această evaluare, fondată sau nu, a calităţilor şi defectelor noastre, este un stâlp al stimei de sine. Imaginea de sine pozitivă este o forţă interioară care ne permite să ne bucurăm de şansa noastră în ciuda obstacolelor şi presupune a fi satisfăcut de sine, la un moment dat.

Beneficiile imaginii de sine pozitive

- stabilitate afectivă
- relaţii deschise cu ceilalţi
- rezistenţă la critici şi respingeri
- ambiţii şi proiecte pe care le încercăm să le realizăm

Consecinţele imaginii de sine negative

- lipsa de curaj în alegerile existenţiale
- conformism
- dependenţă de părerile altora
- slabă perseverenţă în alegerile personale

Încrederea în sine - a considera că eşti capabil să acţionezi într-o manieră adecvată la situaţiile importante, neprevăzute, cu dificultăţi în realizarea lor. A nu te teme exagerat de necunoscut sau de adversitate demonstrează un bun nivel al încrederii în sine.

Beneficiile încrederii în sine

- acţiuni cotidiene facile şi rapide
- rezistenţă la eşecuri

Consecinţele absenţei încrederii în sine

- inhibiţii
- ezitări
- abandonuri
- lipsa perseverenţei

Satisfacţia stimei de sine constă sentimentul de a fi iubit şi sentimentul de a fi competent, de aceea toată viaţa de-a lungul activităţilor noastre, cel mai adesea, căutăm să satisfacem cele două mari nevoi, în egală măsură indispensabile stimei noastre de sine: să ne simţim iubiţi (apreciaţi, simpatizaţi, populari, doriţi etc.) şi să ne simţim competenţi (performanţi, înzestraţi, capabili etc.). În toate domeniile aşteptăm satisfacţia concomitentă a acestor trebuinţe. Satisfacţia unui aspect nu ne va împlini aşteptările: a fi iubit fără a fi admirat sau stimat este infantilizant şi a fi stimat fară a te simţi apreciat este frustrant. 

ACTIVITĂŢI

1. “EU-L PUZZLE”


Este un exerciţiu - mozaic prin care copiii se vor reconstitui ca identitate prin diferite forme şi culori, completând pe elementele puzzle: calităţi, defecte, abilităţi, interese (pasiuni), ultimele reuşite şi ceea ce doresc să schimbe la ei.


Concepte- cheie:

- calităţi
- defecte
- abilităţi
- interese, pasiuni
- reuşite

Materiale necesare: hârtie colorată, foarfece, lipici, cartonaşe albe (coli A4), creioane colorate

Durata: 40 min.

Scenariul activităţii: 

Se vor crea grupuri de câte cinci persoane care vor primi câte un săculeţ cu “resurse personale” din diferite hârtii colorate (cu mărimi, forme variate), şi foarfece. Fiecare membru al grupului îşi va construi “EUL-PUZZLE”. Acest “Eu” poate lua diferite forme în funcţie de identitatea sa. Pe fiecare element puzzle, participantul are ca sarcină să scrie calităţile şi defectele, abilităţile (“ce ştiu eu să fac cel mai bine”), pasiunile, ce vor să schimbe la ei şi ultimele reuşite. “Eul-Puzzle” va fi lipit pe un carton (coala A4), va fi prezentat în grupul mare şi analizat.  La sfârşitul activităţii vor fi afişate “construcţiile” pentru o cunoaştere în grup.

Analiza exerciţiului:

1) În funcţie de ce anume le-aţi ales: senzaţii, emoţii, gânduri, dorinţe?
2) Când aţi scris calităţile, defectele, abilităţile, reuşitele şi ceea ce doriţi să schimbaţi la voi, alegerea culorii a avut relevanţă pentru exprimarea acestora?
3) Cum vă simţiţi acum când vă vedeţi identitatea realizată din elemente puzzle? Sunteţi multumiţi de “Eul-Puzzle” reconstituit?
4) Vă este uşor sau dificil să vă puneţi în valoare în faţa celorlalţi membrii ai grupului mare, devenind conştienţi de sine, de propriile posibilităţi şi limite?

Indiferent de forma pe care a luat-o ”EU-L PUZZLE” este important să devenim ceea ce suntem cu adevărat, şi pentru asta să conştientizăm întregul nostru - ceea ce înseamnă acceptarea  responsabilităţii pentru alegerile făcute, autocunoaşterea, autoacceptarea şi nu în ultimul rând, motivaţia pentru schimbare.

Dat fiind faptul că stima de sine nu ne este dată pentru totdeauna, este mai mult sau mai puţin stabilă, ea are nevoie să fie stimulată mereu cu “sentimentul de a fi apreciaţi”, aşa cum suntem şi cu “sentimentul că suntem competenţi” .

2. “SFORILE CARE MĂ ŢIN”

Obiective: Este un exerciţiu - suport pentru a identifica, clarifica elementele inhibitoare în a lua iniţiativa, în a acţiona. Acestea vor fi scoase la suprafaţă prin tehnica legării cu sfoară, ce va fi tăiată de către fiecare participant în momentul găsirii de către acesta a resurselor ce-l ajută în depăşirea limitelor, asumarea riscurilor şi în dezvoltarea propriilor competenţe.

"Confruntarea cu realitatea", cu ceea ce facem în mod concret, va determina învăţarea modurilor de a deveni responsabili, factori cheie în dobândirea unei identităţi de succes.

Concepte-cheie: 

- constrângeri
- competenţe
- limite
- resurse
- responsabilitate
- risc

Scenariul activităţii:

Se lucrează pe grupuri de câte cinci, unde fiecare va fi protagonist. Unul din grup va avea ca sarcină să-i lege pe aceştia cu sfori de jur - împrejurul corpului, având rol de element "constrângător".

În timp ce îi leagă, va întreba:

- “Ce te leagă ?”
- “Cum te simţi pe măsură ce te strâng sforile?”
- „Ce îţi vine să faci?”
- “Ce ai putea să faci pentru a rupe sforile?”
- “Cum te ajuţi pentru a te simţi în largul tău?”

Pe rând, membrii grupului vor răspunde la aceste întrebari pentru a-şi identifica blocajele, elementele inhibitoare. Ca soluţie, vor primi foarfece, element ajutător în a tăia sforile odată cu resursele găsite - forţe pentru a elimina inhibiţiile şi temerile. "Constrângătorul" nu va fi în timpul desfăşurării nici “judecător”, nici "ghid moral".

Concluziile acestui exerciţiu vor fi: fiecare se simte blocat în ceva şi nu acţionează. Important este să identificăm aceste elemente care ţin de încrederea în noi, de autoexplorare a temerilor şi anxietăţilor proprii, a strategiilor de trecere de la un comportament autoprogramat pe eşec la comportament autodeterminat pe succes. Fiecare participant este capabil să ia decizii, să-şi modifice stilul comportamental şi să aibă alternative de comportament. Conştientizarea comportamentului are ca rezultat dobândirea identităţii. Pentru a schimba ceea ce simţim, mai întâi modificăm comportamentul.

3. “UŞA”

Obiective:

Reprezintă un exerciţiu unde subiectul se află în faţa unei uşi imaginare întredeschise. Are ca scop conştientizarea strategiilor pe care fiecare le foloseste în anumite situaţii de viaţă, confuze, limitative, frustrante sau dimpotrivă, strategii active, directe şi independente. Prin această tehnică este posibilă conştientizarea propriilor strategii rezolutive concomitent cu descrierea imaginii de sine în situaţii ce implică decizie, primind din partea grupului sprijin efectiv.

Concepte - cheie: 

- încredere în sine
- oportunitate
- iniţiativă/ blocaj
- independenţă/ dependenţă
- anxietate
- strategii rezolutive

Materiale necesare:

flipchart, foi de hârtie pentru copiator, model-imagine de uşă întredeschisă desenată pe o foaie de flipchart

Durata: 40 min.

Scenariul activităţii:

Fiecare membru al grupului va primi un desen cu o uşă întredeschisă. Formatorul o poate expune pe flipchart şi pentru întregul grup. Participanţii se proiectează în mod imaginar în faţa acestei uşi care va însemna ceva pentru fiecare. 

1) “Vă aflaţi în faţa unei uşi întredeschise. Ce poate reprezenta ea? Cum vă simţiţi în faţa
uşii?”
2) “Ce credeţi că se află dincolo de uşă? Vizualizaţi!”
3) “Ce vă vine să faceţi?”
4) “Spuneţi şi acţionaţi ca şi cum vă aflaţi în faţa uşii!”

Pe rând, fiecare îşi va conştientiza propria strategie rezolutivă împreună cu descrierea emoţiilor, imaginii de sine, încrederii în sine, blocajelor/ iniţiativelor, dependenţei/independenţei, anxietăţii, atitudinii generate de situaţie. Prin această provocare în imaginar, membrii grupului vor descopri propriile oportunităţi, strategii de rezolvare a unei situaţii, modalitatea de a se experimenta pe sine, descoperind resurse şi devenind mai încrezător în sine.

preluare din Ghidul carierei mele

Perseverență

Picătura străpunge piatra nu prin forţă, ci căzând mereu!!

When the world says, “Give up,” Hope whispers, “Try it one more time.”

Violența în școală

La ce ne gândim atunci când auzim sau rostim sintagma ”violența din școli”? La bătăile din pauză, la cuvintele urâte pe care și le adresează copiii, la atitudinea lor nepoliticoasă și sfidătoare la adresa profesorilor, la refuzul lor de a se supune unor reguli pe care le considerăm juste. Violența din mediul școlar ne atrage periodic atenția, de îndată ce sunt prezentate la știri diverse incidente. Atunci nu întârzie talk-show-rile și edițiile speciale, în care adulții discută cu superioritate comportamentul deviant al elevilor. În mediul on-line, forumurile pentru părinți și profesori vuiesc de lamentații și propuneri care mai de care mai radicale. E clar că problema este gravă și urgentă, dar și mai grav este că, în general, sursa problemei sunt considerați a fi copii. Vă propun să pornim de la următoarea întrebare:

Ce este mediul școlar de fapt?

Școala e închisoare: un perimetru izolat de lumea exterioară, cu: săli riguros repartizate, orar obligatoriu, reguli, pedepse pentru cei ce nu se supun și recompense pentru cei ce nu se revoltă, uniforme, un termen fix (9 luni/an, timp de minim 9 ani sau câți or fi în noua lege), supraveghere continuă (uneori video), ore speciale (puține) pentru mișcare și altele (multe) pentru nemișcare, programă fixă și obligatorie, o ierarhie clară și imuabilă (elevi→șeful clasei→profesori→diriginte→director→inspector→inspector-șef→Minister).

Atunci ce sunt copiii?

Prizonieri fără vină, doar pentru că sunt copii.

Și atunci cum să nu te revolți când totul în jurul tău este presiune? Când viața ta este riguros planificată, când întrebările tale sunt puse pe tablă și demonstrate de un "pecialist" și tot ce trebuie să faci este să memorezi răspunsul? Cum să nu răspunzi nepoliticos când fiecare întrebare e o verificare? Cum să nu izbucnești când ești tratat ca un mic om în devenire, care trebuie să-și cucerească statutul de adult și membru al societății? Cum să nu devii violent dacă ești învățat să-ți consideri colegii obstacole în calea succesului tău?

Ce forme poate lua violența?

De multe ori ne oprim la manifestările care se soldează cu urme fizice și nu luăm în seamă formele de violență mai subtile și aparent inofensive: condescendența, disprețul, ironia, sarcasmul, etichetarea, ignorarea, înjosirea, ridiculizarea etc. Iată la câte lucruri sunt supuși copiii zi de zi, fără să le considerăm violență. De ce? Poate nu știm că noi, adulții, suntem principalele indicii în construirea imaginii de sine, care influențează la rândul ei stima de sine, iar tot ce facem și spunem lasă o urmă în sufletul lor. Poate nu realizăm care sunt consecințele unei glume pe seama unui elev sau a unui "Treci la loc, habar n-ai!".

Violența naște violență

Să ne gândim cum reacționează profesorii și/sau părinții într-o situație de conflict: caută vinovatul și îl pedepsesc, ținând apoi o predică tuturor celor implicați despre cât de rea este violența. Atât. Asta se numește "gestionarea conflictului", însă nu face decât să nască alte conflicte, prin sentimentele create: vinovăție, revoltă, durere (în cel pedepsit), dispreț și teamă (a celorlalți față de cel pedepsit).

E timpul să înțelegem că nu putem opri violența prin pedepse, reguli sau excluderi, adică prin violență. Nu facem decât să o legitimăm ca soluție pentru conflicte și să dăm un exemplu nociv: cel mare (autoritatea) poate oricând să amenințe, să intimideze și să pedepsească pe cel mic în numele unor reguli, idealuri sau al propriei voințe (vorba ceea: "că așa vor mușchii mei").

Proiectele anti-violență și efectul lor

Ca să nu fiu nedreaptă, o să recunosc faptul că există inițiative și tot felul de programe anti-violență care se desfășoară în școli. Holurile sunt pline de afișe și desene pe această temă, dar care nu par să aibă vreun efect calmant asupra copiilor. Și nu mă mir. Dacă veți avea vreodată curiozitatea să citiți un astfel de afiș, veți afla că violența este rea și că e bine să colaborăm și să ne înțelegem*. Și ce, asta-i o noutate?

Nu că n-aș recunoaște eforturile celor implicați în astfel de proiecte, dar cum ar putea un desen cu copii ținându-se de mânuțe și un "Stop violenței!" scris cu litere colorate să mă învețe cum să reacționez calm și empatic într-o situație tensionată? Aici cred că este problema: copiii nu știu să comunice și să se comporte nonviolent pentru că mediul în care sunt educați este în esență violent.

Ce putem face?

Am putea să-i educăm acasă, în mediul securizant pe care îl considerăm potrivit dezvoltării.

Am putea transforma școlile în medii cu adevărat democratice, unde învățarea se petrece spontan și liber, regulile sunt respectate de toți, adulți și copiii, iar problemele sunt discutate de întreaga comunitate, ai cărei membri sunt egali din toate punctele de vedere.

Dacă nu putem modifica sistemul, putem începe cu noi înșine. Dacă vorbim și ne purtăm așa cum am vrea să vorbească și să se poarte copiii, le vom da exemplul de care au nevoie. Dacă le arătăm cum să gestioneze calm și empatic un conflict, vor renunța la violență. Dacă vom renunța la competiție, pedepse și recompense, teste și note, vom promova cu adevărat colaborarea și vom calma animozitățile.

Dar cel mai important este să-i respectăm cu adevărat și să-i considerăm egali cu noi înșine.

_____________________

*Însă numai în anumite situații, că doar n-o să încurajăm copiatul, Doamne ferește!

Preluare  http://temepentruacasa.wordpress.com/2010/04/06/violen%C8%9Ba-in-%C8%99coala/ 

Epilog: click aici