Poveste de Craciun

Sub cetina verde de brad,
Aroma de Craciun,
Sub fulgii care-n pace cad,
Si rugaciuni ne spun,
Un mic copil cu ochii mari,
Statea si astepta,
Privind in zare undeva.
Privirea ii sclipea,
Un biet copil cu soare-n ochi,
Cu buze rosii tremurande,
Ce astepta cuminte foc,
Minuni de nu stiu unde !

Dar zarea alba larga e,
Si frigul se-nteteste,
In jurul lui doar vantul sec
In soapte povesteste.
Iar fulgii mici si jucausi
Ii canta un colind,
Sunt ingeri firavi ce danseaza
In hora se tot prind,
Dar copilasul este trist,
Caci nimeni nu-i cu el,
Doar un catel prin nea fugind,
Il bucura nitel.

Pe micul chip prea abatut,
Cu bucle ca de aur,
Ce-n ochi, mici indoieli ascund,
Si-n suflet un tezaur,
Un gand umbreste a lui chip,
Copil nascut din vise,
Avand in suflet aripi largi
Spre zbor mereu deschise,
Dar singur e, cine sa-i spuna,
Ca astazi e Craciun,
Ca-n iarna asta chiar de-i singur
Un Mos este pe drum ?

Si-atunci trimite Doamne ingeri,
In ochii-nlacrimati,
Si fa iubirea sa incalzeasca
Pe cei infrigurati,
Nici un copil sa nu stea singur
In seara de Craciun,
Asculta-mi rugamintea Doamne
Si fa minuni acum !

Si da-i raspuns la intrebari,
Unui micut copil,
Sa simta cum un Mos Craciun
Pe geam intra tiptil,
Si bucuria sa-i sclipeasca
In ochii inocenti
Macar un vis sa-nlocuiasca
Acei parinti absenti !

(preluare JN)