CRED

******************

*******************

Life is a do-it-yourself project

Copiii noștri învață neîncetat de la noi. Învață nu din vorbele cu care încercăm să-i educăm, ci din comportamentul, sentimentele, atitudinea noastră în viața de fiecare zi. Toate acestea reprezintă pentru copii un model ce le va guverna întreaga existență viitoare. În 1954, Dorothy Law Nolte a scris un celebru poem pedagogic intitulat "Children Learn What They Live" – "Copiii învață ceea ce trăiesc". Fiecare vers al său enunță un adevăr simplu și de bun-simț despre consecințele, benefice sau nefaste, ale modelului familial în care se formează copiii. Generații întregi de părinți l-au folosit drept cod de comportament în viața de familie.

După aproape jumătate de secol, Dorothy Law Nolte și Rachel Harris au dezvoltat într-o carte preceptele poemului, învățându-i pe părinți cum să le pună în practică.

Copiii învață ceea ce trăiesc

Dacă trăiesc în critică și cicăleală, copiii învață să condamne.

Dacă trăiesc în ostilitate, copiii învață să fie agresivi.

Dacă trăiesc în teama, copiii învață să fie anxioși.

Dacă trăiesc înconjurați de milă, copiii învață autocompătimirea.

Dacă trăiesc înconjurați de ridicol, copiii învață să fie timizi.

Dacă trăiesc în gelozie, copiii învață să simtă invidia.

Dacă trăiesc în rușine, copiii învață să se simtă vinovați.

Dacă trăiesc în încurajare, copiii învață să fie încrezători.

Dacă trăiesc în toleranță, copiii învață răbdarea.

Dacă trăiesc în laudă, copiii învață prețuirea.

Dacă trăiesc în acceptare, copiii învață să iubească.

Dacă trăiesc în aprobare, copiii învață să se placă pe sine.

Dacă trăiesc înconjurați de recunoaștere, copiii învață de ce este bine să ai un țel.

Dacă trăiesc împărțind cu ceilalti, copiii învață generozitatea.

Dacă trăiesc în onestitate, copiii învață respectul pentru adevăr.

Dacă trăiesc în corectitudine, copiii învață să fie drepți.

Dacă trăiesc în bunăvoință și considerație, copiii învață respectul.

Dacă trăiesc în siguranță, copiii învață să aibă încredere în ei și în ceilalți.

Dacă trăiesc în prietenie, copiii învață că e plăcut să trăiești pe lume.

"Viața nu este un coridor drept și ușor de străbătut, pe care să călătorim liberi și nestingheriți, ci un labirint de treceri prin care trebuie să ne căutăm calea, cercetând uneori și poteci întunecate. Dar prin credința, întotdeauna ni se va deschide o ușă, poate nu chiar aceea la care ne-am fi gândit, ci una care în cele din urmă se va dovedi cu adevărat bună pentru noi. " (A.J.Cronin) 

Profesorii buni, profesorii răi

Caracteristicile unui profesor bun

"Nu-ți plac, desigur, profesorii care te pun la muncă și te controlează. E o datorie a lor, de conștiință. Cultura crește doar din munca stăruitoare și chibzuință, niciodată din opinteli răzlețe sau din trândăveală. Există o disciplină a muncii, care trebuie respectată, fără ea, orice străduință rămânând stearpă.

Nu-ți judeca aspru nici profesorii cărora le zici "răi". Nu sunt răi, ci doar severi, autoritari. Îi vei judeca mai drept. Severitatea lor e aparentă. Adevăratul chip pe care îi ascunde ea, îl fac iubirea și interesul pe care ți le poartă. Ești profund greșit când îi acuzi de ură. Cum te-ar putea urî cel care îți dăruiește, zi de zi, tot ce are mai bun, mai de preț în el? Întreabă-te, mai curând dacă ești vrednic să primești ceea ce se străduiește el să-ți dea. Iar dacă nu ești, încearcă să fii. Profesorii nu-ți vor mai părea, atunci, răi, ci buni și drepți.

Începe să fii sever cu tine însuți, ca să ajungi și tu într-o zi, bun și drept ca dânșii, pentru tine și pentru alții."

Aurel Tita si Tilica Dancau - Mic indreptar de OMENIE, pentru elevi, parinti si educatori,  Editura Lutetia, 1947

Sexul are un preț

Și elevii/copii noștri ar avea nevoie de astfel de prelegeri...

Valorizare în reţelele sociale online

Internetul este din ce în ce mai folosit și nu doar pentru căutarea unor informații, ci și pentru mijloacele de comunicare pe care le oferă: email, chat, forumuri de discuții și nu în ultimul rând rețelele de socializare. Mulți dintre noi am auzit despre rețelele sociale, însă câți dintre noi știm ce înseamnă o rețea socială? 

Rețeaua socială este definită ca fiind un grup de indivizi, care sunt împreună și fac parte dintr-un anumit grup, adesea asemănându-se cu o comunitate sau cu un cartier. Deși rețelele sociale sunt posibile și offline, cu persoane care se văd și se întâlnesc mai ales în școli sau la locul de muncă, sunt mult mai populare rețelele sociale din mediul online. Acest lucru se explică prin faptul că liceele, colegiile și locurile muncă nu au atât de mulți membri, spre deosebire de Internet, care este utilizat de milioane de persoane, din care, o parte este foarte interesată să se întâlnească și să dezvolte prietenii online. Prietenii, pe care ți-i poti face, reprezintă doar unul dintre multele beneficii ale unei rețele sociale online. Un alt avantaj îl reprezintă diversitatea. Pe lângă faptul că îți faci noi prieteni, ai ocazia de a învăța mai multe despre culturile și mentalitățile altor popoare. Există rețele sociale care se concentrează pe anumite interese, sunt altele care nu au niciun astfel de criteriu. Acestea din urmă sunt considerate site-urile tradiționale de rețele sociale. Dintre cele mai populare rețele de socializare în România amintim platformele: MySpace, FriendWise, FriendFinder, Yahoo! 360, Hi5, Facebook. Rețele sociale precum LinkedIn, Viadeo și Xing dar și site-uri al căror centru de interes este constituit din colectarea CV-ului utilizatorilor au fost construite în ultimul timp în portalurile online al căror obiect de activitate este intermedierea și plasarea forței de muncă. 

După ce criza economică a apăsat butonul de “shut down” al mașinăriilor de recrutare din companii, acum, după implementarea procedurilor de reducere a cheltuielilor, departamentele de resurse umane caută soluții eficiente în angajarea pe pozitii cheie. Unde? Pe paginile rețelelor de socializare ca LinkedIn, Facebook sau Twitter. Potrivit unui studiu recent, “The Value of Social Networking As a Management Tool”, realizat în paralel în SUA și România de o echipă mixtă de studenți români și americani ai programului EMBA organizat de Asebuss și Kennesaw State University din Atlanta, 84,8% dintre companiile românești folosesc deja sau au în plan să utilizeze rețelele sociale în procesele de recrutare.

Conform unui studiu realizat de compania IAB Europe, românii se află pe locul al doilea în clasamentul celor mai activi europeni pe rețelele de socializare online. Conform aceluiași studiu s-a observat că deși nivelul de folosire al Internetului în Europa de Est este mai mic decât cel din Europa Centrală, utilizatorii de Internet est-europeni sunt cei mai activi pe rețelele de socializare online.

Și astfel, întrebarea “Cum mă pun în valoare într-o rețea socială?” primește o importanță deosebită.

Informațiile personale puse pe aceste rețele sociale contribuie la formarea unor păreri din partea celor care le văd, prin urmare e bine să fii permanent atent la ce postezi și să știi că un rol important îl au până și fotografiile publicate. Așa cum am menționat ceva mai sus, firmele de recrutare se folosesc de resursele Internetului pentru a găsi candidații cei mai potriviți. Atunci când profilul vostru este găsit pe diferite site-uri și rețele de socializare, țineti cont de faptul că prima impresie va influența în mod decisiv obtinerea unui job. De aceea, aveți grijă ca angajatorul să nu acceseze pe Internet informații personale despre voi, care ar putea dăuna seriozității și debutului vostru profesional. În ceea ce privește gestionarea profilului pe rețelele de socializare, gândiți-vă la restricționarea accesului și la crearea unui profil privat, vizibil doar prietenilor, pentru site-uri de tipul Facebook, Hi5, MySpace etc. 

Avantajul necontestat al rețelelor de socializare este acela de a permite sa vă construiți o rețea de contact. Acesta este și rolul rețelelor de socializare profesionale Linkedin, Viadeo sau Xing, care asigură membrilor un profil profesional în raport cu compețentele acestora. Având o imagine serioasă pe o rețea de socializare de acest tip, veți seduce un angajator atât prin experiența profesională pusă în valoare, cât și prin reactivitatea de a utiliza în favoarea voastră toate aceste instrumente digitale, cu scopul de a vă dezvolta cariera.

Posibilitatea de a te înscrie și a participa activ în cadrul unor grupuri de discuții este un atu oferit de rețelele de socializare, de care vă puteți folosi pentru a vă pune în valoare calitățile. 

Nu uitați de actualizarea CV-ului, care vă va permite să vă optimizați profilul pe Internet! Un CV complet și actualizat va fi clasat mai bine pe site-uri și prin urmare, va fi vizualizat mai des.

A fi vizibil și activ pe rețelele de socializare poate constitui un veritabil atu. Învățați să profitați de ceea ce vă propune Internetul, fără a uita însă să “ascundeți” de ochii angajatorului blog-ul, pozele din club sau ieșirile cu prietenii!

Specialiștii în resurse umane de pe siturile de recrutare și plasare a forței de muncă recomandă următoarele:

•Calitatea rețelei voastre face diferența:

“Prietenii prietenilor mei sunt prietenii mei.” Această expresie nu a fost niciodată adevarată până la apariția rețelelor sociale online. Este foarte important să nu acceptați pe oricine ca prieten, doar pentru a avea o listă cât mai mare de prieteni.

•Cuvântul cheie: «vizibilitatea»:

Diplomele și anii de experiență sunt foarte importanți, dar mai importantă este promovarea acestora. Branding-ul personal constă în promovarea propriei persoane, ca o marcă. Pentru acest lucru trebuie să faceți eforturi să ieșiți în evidență.

•Întretineți rețeaua

Este bine să fiți membru în cadrul mai multor rețele și să alocați timp suficient pentru a întreține profilul vostru.

•Puneți în valoare atuurile voastre

Oferiți angajatorilor un profil complet în care să le oferiți maximul de informații utile despre parcursul vostru.

•Utilizați cuvinte cheie

În acest fel veți fi identificați mai rapid. Angajatorii fac căutări în funcție de job, dar și în funcție profil, de companii, de pregătire, de școlile unde ați studiat etc.

•Implicați-vă în activitățile comunității profesionale

Participați la grupurile de discuție, dați sfaturi pe forumuri, publicați articole, în consecință, fiți activi!

•Onestitatea este un atu important

Nu postați informații contradictorii pe site-uri diferite, diplome, experiențe. Nu mințiți!

În epoca socializării online, networking-ul a devenit esential pentru găsirea unui job. Crearea unui profil pe rețelele sociale cu caracter profesional este cea mai simplă modalitate de a te face observat în domeniul în care vrei să activezi.

 sursa articolului

mai multe despre facebook aici

Povestea unui succes

Obiective

• cresterea stimei de sine
• constientizarea unor abilitati si modalitati de actiune eficiente

Aceasta activitate este mai usor de realizat, rolul profesorului este mai putin vizibil, insa impactul asupra elevilor poate fi semnificativ.
Fiecare elev primeste fisa de lucru, fiind indemnat sa se gandeasca la o situatie de reusita, de succes din viata, fie ea mai marunta sau mai importanta.

click dreapta pe imagine --> open link in new window

De exemplu, un succes poate fi considerat orice , de la o nota meritata, de 10, la o materie dificila sau o lauda primita de la parinti sau profesori, pana la participarea la un concurs sportiv, un premiu la olimpiada sau o rezolvare inspirata gasita pentru un conflict iminent. Orice poate reprezenta un succes, depinde doar de punctul de vedere al fiecaruia! Cu respectiva situatie in minte, fiecare va completa fisa de lucru.

In faza urmatoare, fisele vor fi discutate in perechi (de exemplu intre colegii de banca), dupa care cativa elevi voluntari vor prezenta "succesele" in fata integului grup.

Sugestii pentru profesori:

• exercitiul este utilizat in principal pentru cresterea sentimentului de autoeficienta, de capabilitate, mai ales pentru elevii care tind sa se desconsidere, dar si pentru rememorarea si generalizarea pentru alte situatii a actiunilor si abilitatilor specifice utilizate pentru atingerea succesului
• in aceasta idee, nu minimizati "succesul" ales de fiecare elev pentru a fi prezentat. Ceea ce pentru unii nu reprezinta un fapt notabil poate fi deosebit de important pentru altii (o nota de 10 este obisnuita pentru un elev premiant, dar poate fi perceputa ca un real succes pentru un elev mediocru sau slab).
• incercati sa incurajati gasirea unor 'succese" de catre toti elevii, acordand o atentie sporita celor care afirma ca nu au despre ce sa scrie. O gandire de tipul "mie nu imi reuseste niciodata nimic!" este foarte destructiva pentru dezvoltarea armonioasa a copilului.

preluare din Jocul de-a viata

Creativitatea

Consistency

Once upon a time a very strong woodcutter asked for a job in a timber merchant, and he got it. His salary was really good and so were the working conditions. For that reason, the woodcutter was determined to do his best.

His boss gave him an axe and showed him the area where he was supposed to fell the trees.

The first day, the woodcutter brought 15 trees.

“Congratulations,” the boss said. “Carry on with your work!”

Highly motivated by the words of his boss, the woodcutter tried harder the next day, but he only could bring 10 trees. The third day he tried even harder, but he was only able to bring 7 trees. Day after day he was bringing less and less trees.

“I must be losing my strength”, the woodcutter thought. He went to the boss and apologized, saying that he could not understand what was going on.

“When was the last time you sharpened your axe?” the boss asked.

“Sharpen? I had no time to sharpen my axe. I have been very busy trying to cut trees…”

Most of us NEVER update our skills. We think that whatever we have learned is very much enough. But good is not good when better is expected. Sharpening our skills from time to time is the key to success.

The key to succes is not always broken

Idee pentru începutul anului școlar

Mi-a plăcut mult acest proiect. Începeți noul an școlar cu un borcan gol. În borcan, elevii vor pune de-a lungul anului școlar bilețele în care vor nota toate lucrurile bune care s-au întâmplat în anul școlar respectiv. La sfârșitul anului școlar borcanul se va goli și bilețelele vor fi afișate în clasă pe un panou de plută. Astfel se va putea observa că la școală se întâmplă și lucruri deosebite. :)

idee adaptată de pe pinterest.com

Legenda cireșelor la urechi

Demult, demult, că nimeni nu mai ştie de când, departe, departe, dincolo de zarea în care totul se pierde în umbra albastră a depărtării, se întindea o ţară a colinelor pe care locuitorii ei cultivau cu multă dragoste şi pricepere tot felul de pomi roditori. Livezile erau întinse şi de cum dădea primăvara şi se porneau razele calde ale soarelui, toţi, cu mic cu mare roboteau în jurul pomilor curăţindu-i de crengile uscate, văruindu-le trunchiurile spre a-i feri de gângănii, stropindu-i cu leacuri numai de ei ştiute pentru ca omizile să nu-i atace, săpând pământul în jurul lor pentru ca apa să pătrundă bine la rădăcină şi să-i ferească de seceta verii. Pomii înfloreau şi dădeau roade bogate spre bucuria tuturor, dar mai ales a copiilor care aşteptau cu nerăbdare ca ele să se coacă si să se poată înfrupta din miezul lor dulce şi aromat. De dragul lor oamenii făcuseră o înţelegere şi nimeni nu-şi îngrădea livada, astfel încât copiii puteau mânca oricând fructe proaspete după pofta inimii.

Armonia ar fi fost perfectă dacă printre ei nu ar fi trăit o femeie ciudată şi ursuză, căreia toţi îi spuneau Cireşoaia, fără să ştie însă de unde vine acest nume nemaiântâlnit. Ea îşi ducea traiul singură într-o casă din vârful unei coline înconjurată de un zid de piatră dincolo de care nici o privire nu putea pătrunde. Aici nu era nici o livadă. Doar în faţa casei creştea un pom înalt cu coroana ramificată ce rodea nişte fructe fără seamăn pe lume. Primăvara, după ce petalele albe şi gingaşe ale florilor se scuturau, pe ramurile lui apăreau nişte bobiţe mici şi verzi ce atârnau perechi, perechi la capătul unor codiţe lungi şi subţiri. Apoi creşteau, creşteau, până începeau să se pârguiască. Pieliţa lor căpăta o culoare sângerie, miezul devenea cărnos şi zemos cu un gust dulce şi aromat de-ţi lăsa gura apă. Oamenii le spuneau „fructele Cireşoaiei”, după numele femeii, sau mai simplu „cireşe”, iar pomului, „cireş”. Nimeni nu mai văzuse undeva asemenea fructe şi nimeni nu ştia de unde apăruse pomul în curtea Cireşoaiei. Femeia păstra secretul cu străşnicie. Mulţi au încercat să-l cultive aşa cum ştiau ei, punând sâmburii cireşelor în pământ, udându-i şi aşteptând să răsară ceva, dar fără folos. Din pământ nu răsărea niciodată nimic.

Cireşul şi fructele lui aduceau în casa de pe colină bani frumoşi căci faima lor se dusese până hăt, departe. Dar nu oricine se putea bucura de gustul acestor fructe nemaivăzute. Preţul lor era mare astfel încât numai cei bogaţi le puneau pe masă. Ele se coceau înaintea tuturor fructelor, iar copiii le priveau cu jind, roşii şi cărnoase, printre frunzele crengilor ce se vedeau de după zidul cel înalt de piatră. Femeia nu găsea altceva mai bun de făcut cu banii câştigaţi din vânzarea cireşelor, decât să-l ridice tot mai sus, ca nu cumva taina să treacă dincolo de el şi cireşul să crească şi în livezile altor oameni.

În vecinătatea zidului se afla o căsuţă sărăcăciosă plină de copii care mai mari, care mai mici, pe care-i creştea sora lor mai mare după ce părinţii lor închiseseră ochii pentru totdeauna, plecând în lumea fără de întoarcere. Fata muncea din casă-n casă, pe la străini, pentru o bucată de pâine cu care-şi hrănea frăţiorii. Nu-i vorbă, că poame mâncau destule cu toţii de prin livezile fără garduri. Dar tare ar mai fi gustat şi ei din minunatele fructe ale Cireşoaiei care însă îi alunga din preajma zidului de cum îi zărea apropiindu-se.

Dar iată că într-o zi Cireaşoaia căzu bolnavă la pat. Nu avea pe nimeni, căci nimeni nu-i trecuse vreodată pragul casei. Trăise singură cu cireşul ei, înconjurată de zidul din ce în ce mai înalt. Aşa că nu avea cine să-i dea un pahar cu apă şi să-i uşureze bătrâneţele. Oamenii erau obişnuiţi cu poarta mereu ferecată cu şapte lacăte şi treceau nepăsători, în grabă, spre treburile lor fiecare, gândind cu toţii că bătrâna Cireşoaia îşi merita soarta. Doar sora cea mare avea milă de biata bătrână. Fată cu suflet bun, îşi făcuse un obicei din a-i lăsa la poartă în fiecare dimineaţă, când pleca la muncă, câte o găleată cu apă, iar seara, la întoarcere, câte o bucată din pâinea pe care o câştigase. După o vreme bătrâna începu să lase şi ea la poartă câte un pumn de cireşe. Mare fu bucuria fetei, dar şi mai mare a frăţiorilor ei. Îşi împărţeau în mod egal râvnitele boabe rubinii şi le mâncau încet, fără grabă, ca să nu se termine prea repede.

Într-o seară, pe când fata se întorcea de la lucru, o găsi pe Cireşoaia în poarta casei. Femeia, fără nici o vorbă îi făcu semn să intre, îi puse în braţe un coş mare plin cu cireşe şi-i spuse să le aleagă pe cele cu codiţele unite perechi şi să le pună la urechile frăţiorilor ei ca nişte cercei! Restul cireşelor să le mănânce… Apoi, fără să-şi dea jos de la urechi cerceii din cireşe, să sape o groapă în faţa casei lor în care să pună toţi sâmburii fructelor mâncate. Cireşoaia nu a vrut, până atunci, să dezvăluie nimănui secretul cultivării minunatului pom, de frică să nu aibă concurenţă şi preţul să scadă rămânând astfel fără venit. Acum îi părea rău, şi pentru că îşi simţea sfârşitul s-a gândit să dezvăluie şi altora secretul cireşului. Şi-apoi era prea bătrână să mai care la piaţă coşuri grele încărcate cu cireşe. Ştia că fata noastră dragă n-o s-o lase să moară de foame.

Fata luă coşul mulţumind bătrânei, se duse acasă şi făcu întocmai cum o învăţase aceasta. Nu după multă vreme, în faţa casei sărăcăcioase se ridica un cireş mare, frumos şi plin de roade. Copiii făcuseră roată în jurul lui şi priveau uimiţi minunea. Au mâncat pe săturate, neuitând să-şi pună cireşe-cercei la urechi şi să mulţumească lui Dumnezeu şi Cireşoaiei pentru bucuria care le fusese dată. În fiecare zi, sora cea mare pleca de acasă cu câte un coş plin cu cireşe pe care îl lăsa la câte o casă cu mulţi copii, neuitând să le spună şi taina creşterii. În scurt timp colinele s-au umplut cu aceşti pomi şi de copii cu cireşe la urechi.

Vestea s-a răspândit dincolo de hotarele ţării colinelor, care de acum se numea Ţara Cireşelor. Veneau acolo, oameni din toate cele patru zări şi plecau cu câte un coş cu cireşe pe care îl primeau fără bani odată cu secretul înmulţirii minunatului pom. Şi astfel cireşul a devenit faimos şi s-a răspândit în lumea largă. Ba chiar şi luna iunie, luna în care se coc cireşele, a fost numită de cei bătrâni şi de calendarele bisericeşti: „Cireşar”! Cu timpul povestea sădirii cireşului s-a mai uitat. A rămas însă bucuria copiilor care şi în zilele noastre îşi mai pun cireşe la urechi… şi nostalgia celor mari, care atunci când nu-i vede nimeni îşi mai atârnă cerceii copilăriei la urechi sau în suflet ca să se poată întoarce în timp şi să retrăiască bucuria fără seamăn a acestui obicei.

Cornelia TURLEA-CHIFU

Legaturi

Obiective:

• intercunoastere, comunicare
• sudarea colectivului

Activitatea se desfasoara cel mai bine in aer liber (daca nu aveti aceasta posibilitate se poate si in interior, cu conditia sa existe insa suficient spatiu pentru ca toti elevii clasei sa stea in picioare in cerc). Exercitul are rolul de a imbina relaxarea cu o activitate utila de imbunatatire a relatiilor in cadrul clasei.
Copii stau in cerc, in picioare (cercul sa fie suficient de larg incat niciunul sa nu stea in spate). Profesorul da unui copil glemul de sfoara, instructia fiind urmatoarea: sa tina un capat al sforii, dupa care sa arunce ghemul unui coleg/colege, spunand inainte de a arunca ghemul numele si o calitate a acestui coleg/colege , sau un motiv pentru care il/o simpatizeaza. La randul sau , colegul care a primit ghemul va tine bine de sfoara astfel incat sa fie intinsa de la primul coleg la el, aruncand apoi ghemul mai departe, dupa regulile mai sus amintite.
In final toti copii din clasa se vor tine de sfoara, aceasta formand o "panza de paianjen" in mijlocul cercului.
Dupa aceasta etapa urmeaza partea de discutii si interpretari. Se poate sugera, de exemplu, ca sfoara reprezinta legeturile care exista intr-un colectiv, in clasa respectiva. Daca cineva nu s-ar mai tine de sfoara, panza nu ar mai fi completa - deci fiecare are un rol si este important in viata clasei. Profesorul poate taia apoi cu o forfecuta "panza de paiajen" in unul sau in doua locuri, explicand copiilor ca uneori sunt prietenii care s erup, dar ca acestea pot fi refacute, "innodate", devenind si mai puternice (pentru a arata aceasta idee, se leaga capetele de sfoara taiate anterior, astfel incat legatura va fi mai stransa).
Discutiile si interpretarea pot fi diferite, in functi ede specificul fiecarei clase, bazat pe o activitate ludica, relaxanta si pe o exprimare concreta a unor lucruri destul de abstracte pentru un copil (prietenie, colegialitate, colectiv) exercitiul poate fi deosebit de util, mai ales la clasele mai mici.

Sugestii pentru profesori:

• asigurati-va ca sfoara pe care doriti sa o utilizati este suficient de lunga pentru a ajunge la toti copiii clasei si suficient de rezistentaa pentru a nu putea fi rupta de acestia;
• tinand cont ca primul copil, cel care incepe jocul , nu va mai primi ghemul de la un alt coleg, spuneti -i dumneavoastra o calitate pentru a nul lasa pe din afara. Puteti alege pentru inceput un copil pe care nu ati avut pana acum ocazia sa il laudati in fata clasei, avand astfel o posibilitate de a-l castiga.

preluare din Jocul de-a viata

Cartea de vizita

Obiective:

• Autocunoastere, dezvoltarea stimei de sine
• Dezvoltarea abilitatilor de autoprezentare

Exercitiul se mai poate numi si "Anuntul personal". Elevii primesc sarcina de a realiza un anunt in care sa se descrie pe scurt, in ideea de a obtine un beneficiu. Descrierea din anunt trebuie sa scoata in evidenta calitatile si trasaturile de personalitate sau sa contina evidentierea abilitatilor si capacitatii de munca, relationarea in echipa.

Anunturile tuturor elevilor vor fi afisate pe un panou (flipchart), panoul fiind o prezentare a intregii clase.

Dupa acordarea unui timp de citire a anunturilor, elevii vor fi grupati pentru a realiza anuntul clasei, cuprinzand ceea ce li s-a parut lor mai semnificativ din anunturile afisate anterior. Apoi, clasa hotareste care e cel mai "bun" anunt, si acesta va fi afisat pe panou, langa anunturile tuturor elevilor. Se dezvolta un sentiment de unitate, de apartenenta la un colectiv.

Sugestii pentru profesori:

• nu judecati critic anunturile personale si nu le permiteti nici celorlalti elevi sa o faca
• veti sprecifica la inceputul orei ca nu obligati pe toti elevii sa-si prezinte anuntul in fata clasei deoarece pentru unii autodezvaluirea e mai dificila.
• asigurati-va ca toti elevii participa serios la exercitiu

(preluare din Jocul de-a viata)

Afirmatii incomplete

Obiective:
comunicarea de informatii despre propria persoana
exprimarea unor trairi, sentimente, emotii

Pentru inceput se distribuie una dintre fisele cu afirmatii sau se dicteaza aceste afirmatii. Elevii primesc sarcina de a acompleta individual aceste afirmatii. Se poate continua apoi in doua moduri: fie se lucreaza pe grupuri mici , in care se discuta afirmatiile completate de

Exercițiu outdoor

Una dintre principalele provocări a lumii contemporane este de a învăţa să conviețuim în armonie cu mediul în care trăim, pe o planetă ale cărei resurse şi spaţiu sunt limitate. Pentru a face faţă acestei provocări, este important de a discuta despre o viziune globală a "lumii" în care vrem să trăim, acționând într-un mod responsabil.

Pereţii clasei constituie "un al treilea strat de piele", care ne separă de natură, de cultură şi de societate - sisteme ale lumii reale pentru care școala încercă să pregătească indivizii. Educaţia în aer liber încearcă să schimbe perspectiva prin transformarea mediului înconjurător într-un mediu de învăţare. Dewey (1859-1952) a susţinut că ne dezvoltăm prin experienţe practice. Această filosofie a făcut din Dewey un avocat ideii de educaţiei ca o reconstrucţie continuă prin experienţe. În acest concept de "learning by doing", raţionamentul este conectat de acţiune.

În domeniul educaţiei în aer liber, senzaţiile/sentimentele (inima), acţiunile (mâna) şi gândirea (cap) formează un tot unitar.

Eu şi nota proastă

OBIECTIV: Dezvoltarea capacităţii de autoanaliza a rezultatelor; dezvoltarea capacităţii de apreciere şi utilizare a potenţialului propriu.
NIVEL: liceal
MATERIALE NECESARE: coli A4, creioane
DURATA: 50 min.
DESCRIERE: Elevii se împart în patru echipe. Prima descoperă cauzele care determină obţinerea rezultatelor nesatisfăcătoare, a doua descoperă soluţii pentru evitarea notelor proaste, a treia improvizează o scenetă care să reflecte relaţiile profesor-elev, a patra desenează elevul care a primit o notă proastă şi exprimă prin imagini gândurile acestuia.

Se solicită refacerea grupului şi prezentarea rezultatelor la care au ajuns echipele.

Profesorul cere elevilor să citească mini-eseurile în care li s-a cerut să arate ce impact are nota proastă asupra lor. Profesorul pune problema existenţei unui program zilnic al elevului care să-i asigure o pregătire optimă şi o viaţă echilibrată.

Din proiectul educațional "Managementul prezenței elevilor la școală"

O poveste cu biscuiti

O tanara statea si astepta avionul in sala de asteptare a unui aeroport mare. Pentru ca trebuia sa astepte mult timp, si-a cumparat o revista si un pachet de biscuiti, ca sa treaca timpul mai usor. S-a asezat in sala de asteptare VIP si a inceput sa citeasca. Langa ea, pe scaunul alaturat erau biscuitii si pe urmatorul scaun era un domn care citea ziarul.

Cand a inceput pachetul si implicit primul biscuit, domnul de alaturi a luat si el unul. Ea s-a simtit indignata, dar n-a zis nimic si a continuat sa citeasca. In interiorul ei isi spunea "uite ce fel de pesoana e acest barbat! Daca as avea numai putin curaj, i-as face morala..."

Si asa de fiecare data cand ea lua un biscuit, lua si el unul, pana cand a mai ramas in pachet ultimul biscuite. Ea gandea: "Ah, acum vreau sa vad ce imi zice cand se vor termina toti!!" Barbatul a luat ultimul biscuit, l-a rupt in doua si i-a dat jumatate. "Ah, asta e culmea !", gandi si isi lua lucrurile, cartea si geanta si se indrepta spre iesirea salii de asteptare. Cand se simti un pic mai linistita si nervii ii trecusera, se aseza pe un scaun de-a lungul unui coridor mai ferit de priviri indiscrete.
Inchise revista si deschise geanta pentru a pune acolo jumatatea de biscuit ramasa cand... deschizand geanta vede ca pachetul ei de biscuiti era intreg, in geanta. Se rusina de modul in care se comporta si abia atunci intelese ca pachetul de biscuiti pe care il mancase nu era al ei, ci al domnului de alaturi care a impartit cu ea chiar si ultima bucatica, fara a se simti indignat, nervos sau superior, fata de ea care se comportase urat si chiar isi simtise orgoliul atins.

Morala:
De cate ori in viata am mancat biscuitii altcuiva fara sa ne dam seama? Inainte de a ajunge la o concluzie si inainte de a gandi rau despre o persoana, UITA-TE atent la ceea ce ai in jur, de cei ceea ce vezi nu e si adevarul situatiei !!!! Ar fi mai bine ca inainte sa ne grabim sa-i judecam pe altii sa privim cu atentie in jur… si mai ales in sufletul nostru!


Sa dai cand poti, fara sa astepti nimic in schimb, nici macar un multumesc, si sa nu regreti ca ai dat!
Cui dai? Cui are nevoie…
Cat dai? Totdeauna mai mult de cat ai primit!

Intrebari:

1. Cum vi se pare istorioara asta? O intamplare trista?? Sau una amuzanta?
2. In care dintre personaje va regasiti?
3. Cine ati prefera sa fiti, tanara cu cartea sau domnul cu ziarul?


Exista 5 lucruri in viata care NU SE POT RECUPERA:
- o piatra, dupa ce ai aruncat-o;
- o vorba, dupa ce ai spus-o;
- o sansa, dupa ce ai pierdut-o;
- timpul, dupa ce a trecut;
- iubirea, pentru cel ce nu lupta.