Cum reacţionăm la presiunea grupului?

OBIECTIV: marcarea propriei personalităţi; expunerea deschisă, fermă a propriului punct de vedere fără a se teme de consecinţe (de judecata grupului)
NIVEL: liceal
MATERIALE NECESARE:-
DURATA: 50 min.
DESCRIERE:

• Conversaţie introductivă pentru acomodare
• La această vârstă, a voastră, aveţi curajul să vă exprimaţi dorinţele, punctul de vedere?
• Dacă părinţii vă cer să faceţi ceva, acceptaţi sau nu? Aveţi curajul să ziceţi ,,nu” dacă nu sunteţi de acord? Argumentaţi.
• Elevii vor fi îndreptaţi spre o conversaţie care să elucideze aceste probleme.
• Ce înţelegeţi prin lupta între generaţii? (cauze, soluţii)
• Spuneţi ,,nu” părinţilor? De ce? În ce situaţii?
• Elevii vor da exemple, situaţii concrete care vor fi supuse dezbaterii colective.
• Cunoaşteţi situaţii în care tinerii spun părinţilor ,,nu” doar pentru a-şi marca personalitatea?
• Dacă spunem ,,nu” familiei /părinţilor, spunem ,,da” prietenilor întotdeauna?
• Vi s-a întâmplat să spuneţi ,,nu” prietenilor? Dar să gândiţi ,,nu” şi să spuneţi ,,Da”? În ce situaţii? - dezbateri pe aceste probleme.
• Unde te simţi mai bine?  În familie sau cu grupul de prieteni?
• Elevii vor exprima opiniile lor şi vor argumenta.
• Prezentarea opiniei psihanalistului francez Gerard Severin
• Când ajungi să nu-ţi mai consideri familia ca unic punct de referinţă, ,,gaşca” ia o importanţă enormă.
• Elevii participă la comentarii.
• A spune ,,nu” grupului de prieteni, a nu te conforma regulilor acestuia, înseamnă să-ţi asumi nişte ,,riscuri” enorme- cele de a fi exclus: te găseşti în situaţia de a fi singur, fără familie, fără grupul de prieteni.
• Elevii participă la comentarii.

Concluzii:

La finalul orei vor fi citite destăinuirile unei tinere de 17 ani, publicate în ianuarie 1999 de Revista Phosphore din Franţa:
,,Mult timp am făcut pe amabila, am spus ,,da” tuturor: celor ce-mi cereau bani pentru ţigări sau pentru orice altceva; băieţilor care nu îndrăzneam să spun ,,nu”, chiar dacă nu-mi plăceau cu adevărat( asta de teama că nimeni nu va mai vrea să iasă cu mine)…Şi apoi, într-o zi, mi-am dat seama că în jurul meu erau doar nişte ,,paraziţi” care mă luau drept fraieră. Atunci m-am simţit o nulitate, un nimeni. Şi …am explodat…De atunci spun ,,nu” atunci când gândesc acest lucru şi mă simt foarte bine, excelent, ca şi când aş fi scăpat de o povară ce mă copleşea.”
Elevii sunt invitaţi să exprime păreri, reflexii, concluzii şi sunt întrebaţi dacă au trăit această experienţă vreodată.

Din proiectul educațional "Managementul prezenței elevilor la școală"