Copiii noștri învață neîncetat de la noi. Învață nu din vorbele cu care încercăm să-i educăm, ci din comportamentul, sentimentele, atitudinea noastră în viața de fiecare zi. Toate acestea reprezintă pentru copii un model ce le va guverna întreaga existență viitoare. În 1954, Dorothy Law Nolte a scris un celebru poem pedagogic intitulat "Children Learn What They Live" – "Copiii învață ceea ce trăiesc". Fiecare vers al său enunță un adevăr simplu și de bun-simț despre consecințele, benefice sau nefaste, ale modelului familial în care se formează copiii. Generații întregi de părinți l-au folosit drept cod de comportament în viața de familie.
După aproape jumătate de secol, Dorothy Law Nolte și Rachel Harris au dezvoltat într-o carte preceptele poemului, învățându-i pe părinți cum să le pună în practică.
Copiii învață ceea ce trăiesc
Dacă trăiesc în critică și cicăleală, copiii învață să condamne.
Dacă trăiesc în ostilitate, copiii învață să fie agresivi.
Dacă trăiesc în teama, copiii învață să fie anxioși.
Dacă trăiesc înconjurați de milă, copiii învață autocompătimirea.
Dacă trăiesc înconjurați de ridicol, copiii învață să fie timizi.
Dacă trăiesc în gelozie, copiii învață să simtă invidia.
Dacă trăiesc în rușine, copiii învață să se simtă vinovați.
Dacă trăiesc în încurajare, copiii învață să fie încrezători.
Dacă trăiesc în toleranță, copiii învață răbdarea.
Dacă trăiesc în laudă, copiii învață prețuirea.
Dacă trăiesc în acceptare, copiii învață să iubească.
Dacă trăiesc în aprobare, copiii învață să se placă pe sine.
Dacă trăiesc înconjurați de recunoaștere, copiii învață de ce este bine să ai un țel.
Dacă trăiesc împărțind cu ceilalti, copiii învață generozitatea.
Dacă trăiesc în onestitate, copiii învață respectul pentru adevăr.
Dacă trăiesc în corectitudine, copiii învață să fie drepți.
Dacă trăiesc în bunăvoință și considerație, copiii învață respectul.
Dacă trăiesc în siguranță, copiii învață să aibă încredere în ei și în ceilalți.
Dacă trăiesc în prietenie, copiii învață că e plăcut să trăiești pe lume.
"Viața nu este un coridor drept și ușor de străbătut, pe care să călătorim liberi și nestingheriți, ci un labirint de treceri prin care trebuie să ne căutăm calea, cercetând uneori și poteci întunecate. Dar prin credința, întotdeauna ni se va deschide o ușă, poate nu chiar aceea la care ne-am fi gândit, ci una care în cele din urmă se va dovedi cu adevărat bună pentru noi. " (A.J.Cronin)
Postări
