România i-a spus „nu”. Franța i-a dat aripi: povestea primei românce pilot
La începutul aviației, când zborul era încă o aventură rezervată aproape exclusiv bărbaților, o româncă a decis că locul ei este la manșa unui avion.
Elena Caragiani-Stoenescu, născută la Tecuci în 1887, avea să devină prima femeie aviator din România.
Pasionată de zbor, în 1912 a început pregătirea în aviație și a urmat cursurile Școlii de Pilotaj a Ligii Naționale Aeriene de la Băneasa. Numai că drumul spre brevet s-a lovit de mentalitatea vremii: autoritățile române i-au respins cererile pentru obținerea licenței de pilot.
Elena nu a renunțat.
A plecat în Franța și și-a continuat pregătirea la școala civilă de aviație de la Mourmelon-le-Grand. Pe 22 ianuarie 1914 a obținut brevetul internațional de pilot aviator nr. 1591.
La acel moment, femeile care pilotau avioane puteau fi numărate aproape pe degete.
S-a întors în România cu brevetul în buzunar, dar nici atunci nu și-a găsit locul în aviația românească. Cariera ei avea să continue pe alte drumuri, inclusiv în presă, unde a realizat reportaje și a călătorit în numeroase țări.
Elena Caragiani-Stoenescu a murit în 1929, la numai 41 de ani, și este înmormântată la Cimitirul Bellu din București.
Astăzi, numele ei rămâne legat de una dintre cele mai frumoase premiere ale aviației românești.
România nu a vrut să-i dea brevetul. Ea a plecat și l-a obținut singură.
Câți dintre voi știați povestea Elenei Caragiani?
(preluare de pe Facebook)
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu