România pozitivă

România pozitivă sună foarte bine, e ca un îndemn la început de an școlar!







Să aveți un nou an școlar cât mai pozitiv!




Valorizare în reţelele sociale online

Internetul este din ce în ce mai folosit și nu doar pentru căutarea unor informații, ci și pentru mijloacele de comunicare pe care le oferă: email, chat, forumuri de discuții și nu în ultimul rând rețelele de socializare. Mulți dintre noi am auzit despre rețelele sociale, însă câți dintre noi știm ce înseamnă o rețea socială? 

Rețeaua socială este definită ca fiind un grup de indivizi, care sunt împreună și fac parte dintr-un anumit grup, adesea asemănându-se cu o comunitate sau cu un cartier. Deși rețelele sociale sunt posibile și offline, cu persoane care se văd și se întâlnesc mai ales în școli sau la locul de muncă, sunt mult mai populare rețelele sociale din mediul online. Acest lucru se explică prin faptul că liceele, colegiile și locurile muncă nu au atât de mulți membri, spre deosebire de Internet, care este utilizat de milioane de persoane, din care, o parte este foarte interesată să se întâlnească și să dezvolte prietenii online. Prietenii, pe care ți-i poti face, reprezintă doar unul dintre multele beneficii ale unei rețele sociale online. Un alt avantaj îl reprezintă diversitatea. Pe lângă faptul că îți faci noi prieteni, ai ocazia de a învăța mai multe despre culturile și mentalitățile altor popoare. Există rețele sociale care se concentrează pe anumite interese, sunt altele care nu au niciun astfel de criteriu. Acestea din urmă sunt considerate site-urile tradiționale de rețele sociale. Dintre cele mai populare rețele de socializare în România amintim platformele: MySpace, FriendWise, FriendFinder, Yahoo! 360, Hi5, Facebook. Rețele sociale precum LinkedIn, Viadeo și Xing dar și site-uri al căror centru de interes este constituit din colectarea CV-ului utilizatorilor au fost construite în ultimul timp în portalurile online al căror obiect de activitate este intermedierea și plasarea forței de muncă. 

După ce criza economică a apăsat butonul de “shut down” al mașinăriilor de recrutare din companii, acum, după implementarea procedurilor de reducere a cheltuielilor, departamentele de resurse umane caută soluții eficiente în angajarea pe pozitii cheie. Unde? Pe paginile rețelelor de socializare ca LinkedIn, Facebook sau Twitter. Potrivit unui studiu recent, “The Value of Social Networking As a Management Tool”, realizat în paralel în SUA și România de o echipă mixtă de studenți români și americani ai programului EMBA organizat de Asebuss și Kennesaw State University din Atlanta, 84,8% dintre companiile românești folosesc deja sau au în plan să utilizeze rețelele sociale în procesele de recrutare.

Conform unui studiu realizat de compania IAB Europe, românii se află pe locul al doilea în clasamentul celor mai activi europeni pe rețelele de socializare online. Conform aceluiași studiu s-a observat că deși nivelul de folosire al Internetului în Europa de Est este mai mic decât cel din Europa Centrală, utilizatorii de Internet est-europeni sunt cei mai activi pe rețelele de socializare online.

Și astfel, întrebarea “Cum mă pun în valoare într-o rețea socială?” primește o importanță deosebită.





Informațiile personale puse pe aceste rețele sociale contribuie la formarea unor păreri din partea celor care le văd, prin urmare e bine să fii permanent atent la ce postezi și să știi că un rol important îl au până și fotografiile publicate. Așa cum am menționat ceva mai sus, firmele de recrutare se folosesc de resursele Internetului pentru a găsi candidații cei mai potriviți. Atunci când profilul vostru este găsit pe diferite site-uri și rețele de socializare, țineti cont de faptul că prima impresie va influența în mod decisiv obtinerea unui job. De aceea, aveți grijă ca angajatorul să nu acceseze pe Internet informații personale despre voi, care ar putea dăuna seriozității și debutului vostru profesional. În ceea ce privește gestionarea profilului pe rețelele de socializare, gândiți-vă la restricționarea accesului și la crearea unui profil privat, vizibil doar prietenilor, pentru site-uri de tipul Facebook, Hi5, MySpace etc. 

Avantajul necontestat al rețelelor de socializare este acela de a permite sa vă construiți o rețea de contact. Acesta este și rolul rețelelor de socializare profesionale Linkedin, Viadeo sau Xing, care asigură membrilor un profil profesional în raport cu compețentele acestora. Având o imagine serioasă pe o rețea de socializare de acest tip, veți seduce un angajator atât prin experiența profesională pusă în valoare, cât și prin reactivitatea de a utiliza în favoarea voastră toate aceste instrumente digitale, cu scopul de a vă dezvolta cariera.

Posibilitatea de a te înscrie și a participa activ în cadrul unor grupuri de discuții este un atu oferit de rețelele de socializare, de care vă puteți folosi pentru a vă pune în valoare calitățile. 

Nu uitați de actualizarea CV-ului, care vă va permite să vă optimizați profilul pe Internet! Un CV complet și actualizat va fi clasat mai bine pe site-uri și prin urmare, va fi vizualizat mai des.

A fi vizibil și activ pe rețelele de socializare poate constitui un veritabil atu. Învățați să profitați de ceea ce vă propune Internetul, fără a uita însă să “ascundeți” de ochii angajatorului blog-ul, pozele din club sau ieșirile cu prietenii!

Specialiștii în resurse umane de pe siturile de recrutare și plasare a forței de muncă recomandă următoarele:

•Calitatea rețelei voastre face diferența:
“Prietenii prietenilor mei sunt prietenii mei.” Această expresie nu a fost niciodată adevarată până la apariția rețelelor sociale online. Este foarte important să nu acceptați pe oricine ca prieten, doar pentru a avea o listă cât mai mare de prieteni.
•Cuvântul cheie: «vizibilitatea»:
Diplomele și anii de experiență sunt foarte importanți, dar mai importantă este promovarea acestora. Branding-ul personal constă în promovarea propriei persoane, ca o marcă. Pentru acest lucru trebuie să faceți eforturi să ieșiți în evidență.
•Întretineți rețeaua
Este bine să fiți membru în cadrul mai multor rețele și să alocați timp suficient pentru a întreține profilul vostru.
•Puneți în valoare atuurile voastre
Oferiți angajatorilor un profil complet în care să le oferiți maximul de informații utile despre parcursul vostru.
•Utilizați cuvinte cheie
În acest fel veți fi identificați mai rapid. Angajatorii fac căutări în funcție de job, dar și în funcție profil, de companii, de pregătire, de școlile unde ați studiat etc.
•Implicați-vă în activitățile comunității profesionale
Participați la grupurile de discuție, dați sfaturi pe forumuri, publicați articole, în consecință, fiți activi!
•Onestitatea este un atu important
Nu postați informații contradictorii pe site-uri diferite, diplome, experiențe. Nu mințiți!

În epoca socializării online, networking-ul a devenit esential pentru găsirea unui job. Crearea unui profil pe rețelele sociale cu caracter profesional este cea mai simplă modalitate de a te face observat în domeniul în care vrei să activezi.


 sursa articolului

mai multe despre facebook aici

Sexul are un preț

Și elevii/copii noștri ar avea nevoie de astfel de prelegeri...












Legenda cireșelor la urechi

Demult, demult, că nimeni nu mai ştie de când, departe, departe, dincolo de zarea în care totul se pierde în umbra albastră a depărtării, se întindea o ţară a colinelor pe care locuitorii ei cultivau cu multă dragoste şi pricepere tot felul de pomi roditori. Livezile erau întinse şi de cum dădea primăvara şi se porneau razele calde ale soarelui, toţi, cu mic cu mare roboteau în jurul pomilor curăţindu-i de crengile uscate, văruindu-le trunchiurile spre a-i feri de gângănii, stropindu-i cu leacuri numai de ei ştiute pentru ca omizile să nu-i atace, săpând pământul în jurul lor pentru ca apa să pătrundă bine la rădăcină şi să-i ferească de seceta verii. Pomii înfloreau şi dădeau roade bogate spre bucuria tuturor, dar mai ales a copiilor care aşteptau cu nerăbdare ca ele să se coacă si să se poată înfrupta din miezul lor dulce şi aromat. De dragul lor oamenii făcuseră o înţelegere şi nimeni nu-şi îngrădea livada, astfel încât copiii puteau mânca oricând fructe proaspete după pofta inimii.






Armonia ar fi fost perfectă dacă printre ei nu ar fi trăit o femeie ciudată şi ursuză, căreia toţi îi spuneau Cireşoaia, fără să ştie însă de unde vine acest nume nemaiântâlnit. Ea îşi ducea traiul singură într-o casă din vârful unei coline înconjurată de un zid de piatră dincolo de care nici o privire nu putea pătrunde. Aici nu era nici o livadă. Doar în faţa casei creştea un pom înalt cu coroana ramificată ce rodea nişte fructe fără seamăn pe lume. Primăvara, după ce petalele albe şi gingaşe ale florilor se scuturau, pe ramurile lui apăreau nişte bobiţe mici şi verzi ce atârnau perechi, perechi la capătul unor codiţe lungi şi subţiri. Apoi creşteau, creşteau, până începeau să se pârguiască. Pieliţa lor căpăta o culoare sângerie, miezul devenea cărnos şi zemos cu un gust dulce şi aromat de-ţi lăsa gura apă. Oamenii le spuneau „fructele Cireşoaiei”, după numele femeii, sau mai simplu „cireşe”, iar pomului, „cireş”. Nimeni nu mai văzuse undeva asemenea fructe şi nimeni nu ştia de unde apăruse pomul în curtea Cireşoaiei. Femeia păstra secretul cu străşnicie. Mulţi au încercat să-l cultive aşa cum ştiau ei, punând sâmburii cireşelor în pământ, udându-i şi aşteptând să răsară ceva, dar fără folos. Din pământ nu răsărea niciodată nimic.

Cireşul şi fructele lui aduceau în casa de pe colină bani frumoşi căci faima lor se dusese până hăt, departe. Dar nu oricine se putea bucura de gustul acestor fructe nemaivăzute. Preţul lor era mare astfel încât numai cei bogaţi le puneau pe masă. Ele se coceau înaintea tuturor fructelor, iar copiii le priveau cu jind, roşii şi cărnoase, printre frunzele crengilor ce se vedeau de după zidul cel înalt de piatră. Femeia nu găsea altceva mai bun de făcut cu banii câştigaţi din vânzarea cireşelor, decât să-l ridice tot mai sus, ca nu cumva taina să treacă dincolo de el şi cireşul să crească şi în livezile altor oameni.

În vecinătatea zidului se afla o căsuţă sărăcăciosă plină de copii care mai mari, care mai mici, pe care-i creştea sora lor mai mare după ce părinţii lor închiseseră ochii pentru totdeauna, plecând în lumea fără de întoarcere. Fata muncea din casă-n casă, pe la străini, pentru o bucată de pâine cu care-şi hrănea frăţiorii. Nu-i vorbă, că poame mâncau destule cu toţii de prin livezile fără garduri. Dar tare ar mai fi gustat şi ei din minunatele fructe ale Cireşoaiei care însă îi alunga din preajma zidului de cum îi zărea apropiindu-se.

Dar iată că într-o zi Cireaşoaia căzu bolnavă la pat. Nu avea pe nimeni, căci nimeni nu-i trecuse vreodată pragul casei. Trăise singură cu cireşul ei, înconjurată de zidul din ce în ce mai înalt. Aşa că nu avea cine să-i dea un pahar cu apă şi să-i uşureze bătrâneţele. Oamenii erau obişnuiţi cu poarta mereu ferecată cu şapte lacăte şi treceau nepăsători, în grabă, spre treburile lor fiecare, gândind cu toţii că bătrâna Cireşoaia îşi merita soarta. Doar sora cea mare avea milă de biata bătrână. Fată cu suflet bun, îşi făcuse un obicei din a-i lăsa la poartă în fiecare dimineaţă, când pleca la muncă, câte o găleată cu apă, iar seara, la întoarcere, câte o bucată din pâinea pe care o câştigase. După o vreme bătrâna începu să lase şi ea la poartă câte un pumn de cireşe. Mare fu bucuria fetei, dar şi mai mare a frăţiorilor ei. Îşi împărţeau în mod egal râvnitele boabe rubinii şi le mâncau încet, fără grabă, ca să nu se termine prea repede.

Într-o seară, pe când fata se întorcea de la lucru, o găsi pe Cireşoaia în poarta casei. Femeia, fără nici o vorbă îi făcu semn să intre, îi puse în braţe un coş mare plin cu cireşe şi-i spuse să le aleagă pe cele cu codiţele unite perechi şi să le pună la urechile frăţiorilor ei ca nişte cercei! Restul cireşelor să le mănânce… Apoi, fără să-şi dea jos de la urechi cerceii din cireşe, să sape o groapă în faţa casei lor în care să pună toţi sâmburii fructelor mâncate. Cireşoaia nu a vrut, până atunci, să dezvăluie nimănui secretul cultivării minunatului pom, de frică să nu aibă concurenţă şi preţul să scadă rămânând astfel fără venit. Acum îi părea rău, şi pentru că îşi simţea sfârşitul s-a gândit să dezvăluie şi altora secretul cireşului. Şi-apoi era prea bătrână să mai care la piaţă coşuri grele încărcate cu cireşe. Ştia că fata noastră dragă n-o s-o lase să moară de foame.

Fata luă coşul mulţumind bătrânei, se duse acasă şi făcu întocmai cum o învăţase aceasta. Nu după multă vreme, în faţa casei sărăcăcioase se ridica un cireş mare, frumos şi plin de roade. Copiii făcuseră roată în jurul lui şi priveau uimiţi minunea. Au mâncat pe săturate, neuitând să-şi pună cireşe-cercei la urechi şi să mulţumească lui Dumnezeu şi Cireşoaiei pentru bucuria care le fusese dată. În fiecare zi, sora cea mare pleca de acasă cu câte un coş plin cu cireşe pe care îl lăsa la câte o casă cu mulţi copii, neuitând să le spună şi taina creşterii. În scurt timp colinele s-au umplut cu aceşti pomi şi de copii cu cireşe la urechi.

Vestea s-a răspândit dincolo de hotarele ţării colinelor, care de acum se numea Ţara Cireşelor. Veneau acolo, oameni din toate cele patru zări şi plecau cu câte un coş cu cireşe pe care îl primeau fără bani odată cu secretul înmulţirii minunatului pom. Şi astfel cireşul a devenit faimos şi s-a răspândit în lumea largă. Ba chiar şi luna iunie, luna în care se coc cireşele, a fost numită de cei bătrâni şi de calendarele bisericeşti: „Cireşar”! Cu timpul povestea sădirii cireşului s-a mai uitat. A rămas însă bucuria copiilor care şi în zilele noastre îşi mai pun cireşe la urechi… şi nostalgia celor mari, care atunci când nu-i vede nimeni îşi mai atârnă cerceii copilăriei la urechi sau în suflet ca să se poată întoarce în timp şi să retrăiască bucuria fără seamăn a acestui obicei.

Cornelia TURLEA-CHIFU

Adevărata educație

Într-o şcoală de la marginea unui oraş, era un profesor foarte iubit de copii. Întotdeauna, domnul profesor avea grijă de toţi elevii, încercând să-i înveţe cât mai multe. Dar, într-o zi, copiii au observat că unul dintre colegii lor fură şi l-au pârât imediat profesorului. Acesta însă nu l-a pedepsit pe făptaş. După câteva zile, hoţul a furat iar, dar a fost prins imediat. Nici de această dată, domnul profesor nu l-a pedepsit. Când acelaşi lucru s-a întâmplat şi a treia oară, câţiva băieţi s-au dus la profesor să se plângă şi i-au spus:


- Acest coleg al nostru fură mereu. Nu este bine ceea ce se întâmplă şi vă rugăm să-l daţi imediat afară din şcoală, altfel plecăm noi.
- N-am să-l dau afară. Dacă vreţi, puteţi pleca toţi ceilalţi, dar el rămâne.
- Domnule profesor, dar cum este posibil să renunţaţi atât de uşor la noi toţi, care v-am ascultat mereu?


Privindu-i cu blândeţe, profesorul le-a explicat elevilor săi, atât de miraţi de această neaşteptată situaţie:

- Voi ştiţi, deja, ce e bine şi ce e rău. Dacă aţi pleca în lume, cu siguranţă că aţi şti cum să vă purtaţi, nici nu mă îndoiesc! Dacă însă el ar pleca de aici, dintre noi, ce ar face? Asta de ce nu v-aţi întrebat? De ce v-aţi gândit doar la voi? Credeţi că dacă o să-l dau afară, va fi mai bun? Dacă aici, între noi, el nu ştie cum e bine să te porţi, ce va face el în lume? Aşa că, indiferent dacă voi rămâneţi sau plecaţi, el va sta în continuare aici, iar eu voi avea grijă să se schimbe şi să devină un om bun. Iar atunci când va dori şi el acest lucru, cu siguranţă că dintr-un hoţ ocolit de colegi, va deveni un copil apreciat şi iubit de toţi cei din jurul său.




 
Când a aflat despre cele petrecute, impresionat de bunătatea profesorului său, băieţelul care până atunci furase şi le pricinuise atâtea necazuri celor din jurul său a promis că se lasă de furat. Şi s-a ţinut de cuvânt, fiindcă – aşa cum spusese şi domnul profesor – de data aceasta EL era cel care dorea din tot sufletul să fie mai bun.

preluare http://www.ozibuna.net